Cooperarea cu forțe și structuri de intervenție internaționale solicitate pe timpul intervențiilor la dezastre (UE, ONU, NATO)

Introducere

Cel mai important obiectiv al tuturor timpurilor pe care omenirea a încercat să-l realizeze şi în acelaşi timp să-l păstreze a fost siguranţa individului. Acest fapt a stat la baza evoluţiei umane şi reprezintă grija de zi cu zi a tuturor comunităţilor internaţionale. Mereu au existat ameninţări la această siguranţă care s-au manifestat prin boli, războaie, instabilitate economică şi socială, dezastre, etc. însă dintre toate acestea dezastrele reprezintă o ameninţare permanentă, imprevizibilă şi devastatoare pentru dezvoltarea durabilă a societăţii în care trăim şi generează numeroase victime omeneşti şi pierderi materiale.

Am ales aceată temă, datorită importanţei acordate, la nivel internaţional, conceptului de reducere a riscului de dezastre şi conştientizarea din ce în ce mai accentuată a faptului că o bună coordonare a forţelor şi structurilor de intervenţie, care sunt solicitate în cazul unui dezastru, reprezintă principalul factor care conduce la restabilirea stării de normalitate postdezastru. Complexitatea acestui scop, de a stabili o cooperare fiabilă între toate structurile specializate a diferitelor organisme şi organizaţii internaţionale (ex. UE, ONU, NATO) şi structurile de intervenţie din tările afectate de dezastre, pentru a realiza o intervenţie eficientă şi profesionistă, reprezintă motivul întocmirii acestei lucrări. Consider că reducerea timpului de răspuns într-o situaţie de urgenţă de mare aploare cum ar fi dezastrele şi stabilirea unei ierarhizări globale a etapelor procesului de conducere şi coordonare a structurilor de intervenţie, sunt priorităţi vitale ce trebuiesc realizate în viitorul apropiat.

Dezastrele afectează cel mai puternic țările în curs de dezvoltare, întrucât acestea sunt cele mai vulnerabile și au cele mai reduse capacități de apărare şi răspuns. De exemplu, un cutremur cu magnitudinea de 6,6 grade pe scara Richter, care a lovit Iranul în 2003, a omorât peste 40 000 de persoane. În schimb, un cutremur cu magnitudinea de 6,5 grade pe scara Richter, care a lovit centrul Californiei cu patru zile mai devreme, s-a soldat cu doi morți și 40 de răniți . De asemenea, dezastrele deviază o parte importantă a resurselor naționale de la dezvoltare spre ajutor, redresare și reconstrucție, privând persoanele sărace de resursele necesare pentru a lupta împotriva sărăciei.

Dezastrele pot fi evitate. Există modalități de a reduce riscurile apariției acestora și de a le limita efectele, de exemplu prin abordarea cauzelor profunde ale vulnerabilității persoanelor și prin creșterea capacității lor de apărare. Reducerea riscului de dezastre implică pregătire, limitarea efectelor și prevenire. Aceasta vizează creșterea gradului de rezistență la dezastre și se bazează pe cunoștințe privind modalitățile de gestionare a riscului, de consolidare a capacităților și utilizare a tehnologiei informației și comunicațiilor, precum și a instrumentelor de observare a pământului.

O serie de instituţii, organizaţii interguvernamentale şi organizaţii neguvernamentale la nivel mondial şi-au revizuit abordarea asupra dezastrelor şi lucrează acum împreună pentru a identifica cele mai bune metode pentru a preveni şi reduce impactul calamităţilor asupra societăţii. Aceasta înseamnă atât reducerea vulnerabilităţii comunităţilor, îmbunătăţirea instrumentelor pentru evaluarea riscurilor cât şi coordonarea forţelor şi structurilor de intervenţie pentru înlăturarea efectelor dezastrelor. De asemenea, se pune mai mult accent pe prevenirea dezastrelor, prin implicarea tuturor factorilor interesaţi în activităţile de management al riscului de dezastru (autorităţi publice, organizaţii neguvernamentale, comunităţi, sectorul de afaceri).

În ultimii ani, accentul s-a mutat dinspre o abordare care viza în principal răspunsul în caz de dezastre, spre punerea în aplicare a unor abordări globale în domeniul reducerii riscului de dezastre. În 2005, 168 de guverne au adoptat Cadrul de acțiune de la Hyogo pentru perioada 2005-2015 acesta fiind un moment de referinţă în abordarea la nivel internaţional a problemei prevenirii dezastrelor şi în implicarea ţărilor şi organizaţiilor internaţionale în efortul comun de reducere a impactului catastrofelor asupra comunităţilor umane. Provocarea constă acum în concretizarea acestui cadru în acțiuni eficiente la nivel mondial, regional, național și local.

CAPITOLUL 1 – Dezastrele - o ameninţare asupra stabilităţii comnităţilor internaţionale

1.1. Efectele dezastrelor până în prezent şi tendinţe viitoare

Statisticile realizate de organizaţii mondiale arată că numărul dezastrelor naturale se află într-o îngrijorătoare şi uimitoare creştere. Conform datelor, evenimentele de acest tip au crescut de 4 ori în ultimile două decenii. Cele mai multe dezastre au fost provocate de inundaţii, cicloane şi furtuni. Cutremurele, deşi ca număr total nu s-au înmulţit, au crescut prin intensitate şi energie generată. Mai exact, se înregistrează tot mai multe cutremure de peste gradul 7 pe scara Richter. (figura 1.1.). Numărul victimelor umane creşte în raport cu numărul dezastrelor, la fel şi numărul oamenilor afectaţi de pagubele produse de natura dezlanţuită .

În anul 2006, Strategia Internaţională a Naţiunilor Unite pentru Reducerea Dezastrelor (UNISDR) a înregistrat 395 de dezastre, soldate cu 21.342 de morţi, ce au afectat peste 130 de milioane de oameni şi au provocat pagube estimate la 19 miliarde $ .

Între 1994 şi 2003, anual mai mult de 255 milioane de oameni au fost afectaţi de dezastre la nivel global (cu valori cuprinse între 68 milioane şi 618 milioane), cu înregistrarea unei medii de 58.000 morţi anual (cu valori cuprinse între 10.000 şi 123.000). Altfel spus, 1 din 25 de oameni la nivel global a fost afectat de dezastre . La capitolul costuri materiale, dezastrele au provocat pagube anuale de 67 miliarde $ în medie (cu valori cuprinse între 230 miliarde $ şi 28 miliarde $), reprezentând o creştere a costurilor economice legate de dezastre de 14 ori comparativ cu 1950.

În 2005, UNISDR a înregistrat o creştere de 18% în mortalitatea cauzată de dezastre în întreaga lume, ce a dus la pierderea a 91.900 de vieţi . Rapoartele statistice anuale sunt nesigure şi nu ar trebui folosite pentru a trage concluzii pe termen scurt despre tendinţele statistice referitoare la incindenţa şi impactul dezastrelor. Totuşi, dacă utilizăm baza de date a Centrului de Cercetare a Epidemiologiei Dezastrelor (CRED) pentru o vedere statistică pe termen mai lung, unele tendinţe devin mai puternice, permiţându-ne să tragem nişte concluzii tentative:

Din cele 9.000 de dezastre înregistrate în această bază de date începând cu anul 1900, aproximativ 80% au avut loc în ultimii 30 de ani, iar tendinţa este de creştere continuă, în special în cazul evenimentelor hidrometeorologice precum secete, inundaţii, uragane, tsunami şi altele. Totuşi, tendinţa statistică trebuie privită cu o oarecare rezervă: o mare parte a creşterii - ce nu poate fi cuantificată - se datorează fără îndoială raportărilor îmbunătăţite şi a iniţierii colectării active de informaţii de Biroul Statelor Unite pentru Asistenţă Externă în caz de Dezastre din 1960 şi de CRED din 1973.