Impozite Directe si Indirecte in Statele Uniunii Europene

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Aceasta disertatie trateaza Impozite Directe si Indirecte in Statele Uniunii Europene.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 67 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 7 puncte.

Domeniu: Alte Domenii

Extras din document

CAPITOLUL I

SCURT ISTORIC PRIVIND APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA IMPOZITELOR

Impozitele se presupune că au aparut în evoluţia societăţii omeneşti în cadrul primelor formaţiuni statale, fiind determinate de necesităţile întreţinerii materiale a celor ce exercitau forţa publică, îndeplinind atribuţiile autoritare de conducere statală.

Impozitele au fost concepute şi aplicate diferit încă de la apariţia lor, fiind condiţionate de dezvoltarea economico-socială şi de cheltuielile publice acceptate în fiecare stat . Date despre impozitele şi cheltuielile publice din antichitate se cunosc mai ales din istoria statelor antice grec şi roman. În aceste state erau considerate publice cheltuielile pentru organele de conducere statală pentru întreţinerea şi înzestrarea forţelor armate şi de ordine publică, construcţia şi înarmarea corăbiilor de război, construirea de drumuri, lucrări de utilitate comunală, pentru temple şi serbări religioase, ca şi pentru distracţiile publice.

Resursele principale pentru aceste cheltuieli erau cele domeniale obţinute prin exploatarea unor bogăţii naturale aflate în patrimoniul statului.

Pentru completarea resurselor domeniului public, în fiecare dintre aceste state au fost instituite impozite diferite, unele ordinare sau curente, altele extraordinare.

În statul antic atenian principalul impozit era pretins de la proprietarii de terenuri şi alte bunuri. Acesta era urmat de impozite asupra veniturilor meseriaşilor, taxe pentru vânzarea în piaţă a produselor agricole, precum şi de impozitul extraordinar pe veniturile cetăţenilor bogaţi perceput în timp de război ca o îndatorire de onoare a acestor cetăţeni.

În statul roman antic, în toate etapele evolutiei istorice, principalul impozit a fost „tributum”. La început acest impozit era perceput numai de la locuitorii provinciilor cucerite, fie pe valoarea pământului stăpânit în mod individual, fie ca zecime din produsul brut. Ulterior tributum a fost extins ca impozit cetăţenesc permanent, datorat de toţi cetăţenii statului roman care aveau proprietăţi imobiliare, iar mai târziu şi pentru bunuri mobile.Concomitent cu tributum se percepea un impozit pe succesiuni. S-au mai introdus impozitul asupra vânzarilor de bunuri şi un impozit pe meşteşuguri. De asemenea au fost aplicate temporar un impozit pe numărul sclavilor şi impozitul datorat de celibatari.

În evul mediu impozitele de asemenea erau diferite în fiecare stat, în funcţie de dezvoltarea economico-socială diferită şi de concepţiile şi tradiţiile proprii.

În Anglia impozitul principal era cel datorat de către proprietarii de pământ. Acest impozit la început era raportat la întindere, ulterior era raportat la venitul obţinut prin exploatare proprie ori arendă. În secolul XIII a fost introdus un impozit pe venit diferenţiat pentru nobili, clerici şi ţărani, iar în secolele următoare au fost instituite impozite pe clădiri, pe veniturile meşteşugarilor, ca şi impozite incluse în preţurile de vânzare a sării, cărbunilor, pieilor şi altor bunuri.

În Republica Florenţa din Italia exista un impozit pe veniturile cetăţenilor bogaţi care se percepea pe baza unei „scări” progresive şi se mai percepeau impozite pe succesiuni, impozite pe sare şi taxe vamale la intrarea mărfurilor în republică. Impozitul vechi pe venit a fost înlocuit cu impozitul denumit „estimo” aplicat tuturor bunurilor cetăţenilor care erau înscrise în „registro del estimo” pe baza declaraţiilor contribuabililor, care dacă se constatau ca fiind inexacte erau sancţionate cu o dezonorantă ştergere a celui găsit în culpă de pe lista votanţilor la alegerile organelor comunale. După aproape trei secole impozitul estimo a fost modificat conform cerinţelor de impunere a averilor, mai ales ale comercianţilor şi bancherilor, care erau evaluate separat de mai mulţi agenţi fiscali.

Remarcabile sunt şi impozitele aplicate în evul mediu in Principatele Romane, în care şirul mare al dărilor ordinare cuprindea: birul (aşezat ca „cislă” asupra localităţilor şi perceput cu denumirea de „sferturi”), vacăritul, pogonăritul, vinăritul, tutunăritul, oieritul, etc., cărora li se adaugau dările extraordinare: ploconul steagului la urcarea pe tron a domnitorului, ajutorniţele şi altele. Stabilirea şi încasarea acestor dări era de multe ori arbitrară şi abuzivă. Astfel, în anumite perioade birul a fost pretins în câte opt sau chiar mai multe sferturi.

Ultima parte a evului mediu în condiţiile dezvoltării meşteşugurilor şi a structurilor, precum şi a comerţului, diversificarea veniturilor cetăţenilor a oferit posibilitatea sporirii numărului şi felului impozitelor. Aceasta a fost determinată şi de creşterea cheltuielilor publice pentru organele de stat aflate într-o etapă de dezvoltare ca autorităţi şi servicii publice de administraţie precum şi pentru ordinea publică şi întreţinerea armatei.

Fisiere in arhiva (1):

  • Impozite Directe si Indirecte in Statele Uniunii Europene.doc

Bibliografie

I.
1. C. Tautu – Impozitele directe din România, Editura Socec et comp, Bucureşti 1939
2. G. Jeze – Cours de finances, Ed. M. Giard, Paris 1929
3. Gliga Ioan - Drept financiar si fiscal,Editura ALL, , Bucuresti, 1995
4. Mosteanu Tatiana, Dinu Sorin - Reforma sistemului fiscal in Romania, Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti ,1999
5. Brezeanu Petre, Marinescu Iulian – Finante publice si fiscalitate intre teorie si practica, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2000
6. Kiss L., Neacsu C. - Managementul fiscal international. Metode legale de reducere a impozitelor in Romania, Editura Z 2000, Bucuresti, 2000,
7. Nemec J., Wriht G. - Finante publice, Teorie si practica in tranzitia central-europeana, Editura Ars Longa, 2000
8. Dan Tudor Lazăr, Adrian Minai Inceu – Finanţe şi bugete publice, Edituta Accent, Cluj Napoca, 2003
9. Mosteanu T. , Vasilescu D. - Neutralitatea fiscala a impoziăarii dividendelor, Revista Tribuna Economică nr. 28/2004
10. Dinu M – Modelul european de integrare, Editura Economica, Bucuresti 2005
11. T. Moşteanu, D. Cataramă, L Tâtu, E Câmpeanu - Politici fiscale şi bugetare europene, Editura Universitară, 2005,
12. P. Brezeanu, I.Şimion, S.Celea – Fiscalitate europeană, Editura Economică, 2005
13. Barbulescu Iordan Gheorghe – UE de la economic la politic, Editura Tritonic, Bucuresti 2005
14. Dumitru Miron - Economia Uniunii Eurpene, Editura Luceafarul, Bucuresti 2006
15. Mircea Ştefan Minea, Cosmin Flavius Costaş – Fiscalitatea în Europa la începutul mileniului III, Ediura Rosetti, 2006
16. I.Braşoveanu, L.Obreja Braşoveanu, C.Păun - Abordări comparative privind fiscalitatea în statele membre ale Uniunii Europene, în Economie teoretică şi aplicată. Supliment 2007
II.
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată
Legea nr. 493/2002 pentru aprobarea OG nr.7/2001 privind impozitul pe venit
Legea nr. 414/2002 privind impozitul pe profit, cu modificările şi completările ulterioare
Acquis-ul Comunitar, Capitolul X: Impozitele
III.
www.mie.ro
www.mfinante.ro
www.europa.eu.int
www. dce.gov.ro
www. ec.europa.eu