Nationalism civic si nationalism etnic

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Aceasta disertatie trateaza Nationalism civic si nationalism etnic.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 21 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Alte Domenii

Cuprins

INTRODUCERE . 3
1. NAȚIONALISM ȘI NAȚIUNE. 4
2. NAȚIONALISMUL CIVIC ȘI NAȚIONALISMUL ETNIC . 8
3. STUDIU DE CAZ – BREXIT. 14
BIBLIOGRAFIE. 20

Extras din document

INTRODUCERE

Ultimele două decenii ale secolului al XX-lea au cunoscut o revenire spectaculoasă a naționalismului în Europa. Cel mai important proces în acest sens a fost profunda reorganizare a peisajului politic din Europa de Est, de-a lungul unor linii naționale, după căderea comunismului. Naționalismul a funcționat ca principala sursă ideologică de mobilizare și legitimare în luptele pentru succesiunea politică din lumea postcomunistă. Aproximativ douăzeci de noi state-națiuni au apărut ca rezultat al dezintegrării Uniunii Sovietice, Iugoslaviei și Cehoslovaciei. Naționalismul postcomunist s-a caracterizat printr-un puternic accent pus pe etnie și a dus, în unele cazuri, la purificare etnică și alte politici de omogenizare în societățile multietnice ale Europei de Est (Brubaker, 1996: 8). Caracterul agresiv al acestor evoluții postcomuniste a asociat Europa de Est cu o primitivă violență etnonaționalistă. Naționalismul est-european a ajuns să fie astfel calificat ca fiind etnic și agresiv, spre deosebire de naționalismul civic și democratic al Europei de Vest.

Și totuși, această distincție între Estul etnic și Vestul civic oferă un cadru destul de simplist pentru înțelegerea complexei realități istorice a naționalismului în Europa. Dihotomia civic-etnic nu reușește să explice rezistența actuală la Uniunea Europeană care se manifestă în Occident și nu ține cont de reacțiile rasiste ale mișcărilor de dreapta din țările Europei de Vest la adresa emigranților. Mai mult, revendicările etnice ale autonomiștilor irlandezi, scoțieni, basci ori flamanzi nu fac decât să discrediteze distincția conceptuală dintre Est și Vest. Așadar, o cercetare academică riguroasă ar trebui să reziste acestei dihotomii rigide potrivit căreia naționalismul agresiv este un rău primitiv endemic Estului irațional, plasat la o distanță iluzorie de o societate occidentală superioară.

1. NAȚIONALISM ȘI NAȚIUNE

O mare varietate de practici și credințe se găsesc grupate sub aceasta vastă umbrelă care este naționalismul. Fie că vorbim de un simț al conștiinței naționale, de o expresie a identității naționale sau de un sentiment de loialitate față de națiune, toate împletesc sentimentele individuale cu identitatea colectivă și toate sunt, desigur, forme ale naționalismului. Naționalismul implică identificarea puternică a unui grup de indivizi cu colectivitatea, cu națiunea, pe baza unor caracteristici distinctive care compun identitatea lor națională comună. Folclorul, imnul, steagul național, obiceiurile și alte atribute simbolice ale unei națiuni formează o cultură naționalistă prin care sunt evocate și exprimate sentimentele naționale și identitatea. Prin urmare, nationalismul seamănă cu o formă specifică de cultură (Smith, 1991: 72). Dincolo de identitate și cultură, naționalismul se distinge ca o ideologie politică. Ideologia naționalistă consideră națiunea drept singura sursă legitimă a întregii puteri politice. Cu alte cuvinte, naționalismul proclamă suveranitatea națiunii ca determinant al organizării politice. Acest principiu politic din centrul naționalismului reclamă dreptul de autodeterminare al unei națiuni într-un anumit teritoriu. Naționalismul desemnează astfel o doctrină politică dar și o formă specifică de cultură, care evocă sentimente și exprimă identitatea. O analiză mai rafinată a naționalismului ar trebui să ia în considerare toate aceste sfere în care acesta operează.

Bunăoară, sociologul britanic Anthony D. Smith ia în considerare trei chestiuni care au influențat teoria națiunilor și a naționalismului (Smith, 1998: 8). Mai întâi, o chestiune de ordin etic și filosofic ce se referă la rolul națiunii în problemele umane. Este națiunea un scop în sine, o valoare absolută, sau ar trebui înțeleasă ca un mijloc de atingere a altor scopuri și valori, și, prin urmare, este o valoare aproximativă, limitată de timp, loc și context? O a doua chestiune este de ordin antropologic și politic și ține de definiția socială a națiunii. Ce fel de comunitate este națiunea și care este relația individului cu această comunitate? Se mai pune aici întrebarea și dacă națiunea are un caracter fundamental etno-cultural, adică este o comunitate ai cărei membri sunt legați din naștere prin legături de rudenie, o istorie comună și aceeași limbă. Sau, dimpotrivă, este o comunitate socială și politică întemeiată pe un teritoriu comun, drepturi cetățenești și legi comune, în care indivizii sunt liberi să aleagă dacă vor să îi aparțină ori nu. În fine, Smith mai vorbește și de o chestiune istorică și sociologică. Aceasta se referă la locul pe care îl ocupă națiunea în istoria umanității. Trebuie să privim națiunea ca o comunitate imemorială și în continuă evoluție, cu o îndelungată istorie de legături culturale comune, sau este doar un artefact cultural și un construct social de dată recentă, un produs tipic unei anumite etape din istorie și unor condiții speciale ale unei epoci moderne, menit să se sfârșească odată depășită această etapă?

Fisiere in arhiva (1):

  • Nationalism civic si nationalism etnic.doc

Bibliografie

Lucrări generale
Anderson, Benedict (1991): Imagined Communities: Reflections on the Origin and Spread of Nationalism, London, New York, Verso.
Brubaker, Rogers (2004): Ethnicity without Groups, Harvard University Press.
Brubaker, Rogers (1996): Nationalism Reframed: Nationhood and the National Question in the New Europe, Cambridge University Press.
Gellner, Ernest (2006 [1983]): Nations and Nationalism, Oxford, Blackwell Publishing Ltd.
Kohn, Hans (2008 [1944]): The Idea of Nationalism: A Study In Its Origins And Background, New Brunswick, Transaction Publishers.
Smith, Anthony D. (1991): National Identity, Reno, Las Vegas, University of Nevada Press.
Articole în reviste și volume de specialitate
Harm, Kern (2014): Civic and Ethnic Nationalism: A critical reassessment of theories and typologies, disponibil la adresa web https://www.academia.edu/8767637/Kern_2014_Civic_and_Ethnic_Nationalism, data accesării 29.06.2016.
Liebich, Andre (2006): „Searching for the perfect nation: the itinerary work of Hans Kohn”, în Nations and Nationalism 12/4 (2006), pp. 579-596, disponibil la adresa web http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/j.1469-8129.2006.00259.x/epdf?r3_referer=wol&tracking_action=preview_click&show_checkout=1&purchase_referrer=onlinelibrary.wiley.com&purchase_site_license=LICENSE_DENIED_NO_CUSTOMER, data accesării 22.06.2016.
Muller, Jerry Z. (2008): „Us and Them: The Enduring Power of Ethnic Nationalism” în Foreign Affairs, vol. 87, nr. 2, martie/aprilie 2008, pp. 18-35, disponibil la adresa web https://www.foreignaffairs.com/articles/europe/2008-03-02/us-and-them, data accesării 22.06.2016.
Shulman, Stephen (2002): „Challenging the Civic/Ethnic and West/East Dichotomies in the Study of Nationalism” în Comparative Political Studies, Vol. 35, Nr. 5, pp. 554-585, Sage Publications, disponibil la adresa web http://www.columbia.edu/itc/journalism/stille/Politics%20Fall%202007/readings%20weeks%206-7/Civic%20and%20Ethnic%20Nations%20and%20Nationalism.pdf, data accesării 22.06.2016.
Mențiuni în lucrări de specialitate
Ignatieff, Michael (1993): Blood and Belonging: Journeys into the New Nationalism apud Kuzio, Taras (2002): „The myth of the civic state: a critical survey of Hans Kohn’s framework for understanding nationalism”, în Ethnic and Racial Studies, Vol. 25, No. 1, January 2002, pp. 20–39, Routledge Taylor&Francis Group.
Kohn, Hans (1944): The Idea of Nationalism: A Study In Its Origins And Background apud Harm, Kern (2014): Civic and Ethnic Nationalism: A critical reassessment of theories and typologies, disponibil la adresa web https://www.academia.edu/8767637/Kern_2014_Civic_and_Ethnic_Nationalism, data accesării 29.06.2016.
Snyder, Jack (1993): „Nationalism and the crisis of the post-Soviet state” apud Shulman, Stephen (2002): „Challenging the Civic/Ethnic and West/East Dichotomies in the Study of Nationalism” în Comparative Political Studies, Vol. 35, Nr. 5, pp. 554-585, Sage Publications, disponibil la adresa web http://www.columbia.edu/itc/journalism/stille/Politics%20Fall%202007/readings%20weeks%206-7/Civic%20and%20Ethnic%20Nations%20and%20Nationalism.pdf, data accesării 22.06.2016.
Yack, Bernard (1999): „The myth of the civic nation” apud Shulman, Stephen (2002): „Challenging the Civic/Ethnic and West/East Dichotomies in the Study of Nationalism” în Comparative Political Studies, Vol. 35, Nr. 5, pp. 554-585, Sage Publications, disponibil la adresa web http://www.columbia.edu/itc/journalism/stille/Politics%20Fall%202007/readings%20weeks%206-7/Civic%20and%20Ethnic%20Nations%20and%20Nationalism.pdf, data accesării 29.06.2016.

Alte informatii

UNIVERSITATEA VALAHIA DIN TÂRGOVIŞTE FACULTATEA DE ŞTIINŢE POLITICE, LITERE ŞI COMUNICARE MASTER JURNALISM ŞI STUDII CULTURALE EUROPENE