Conservare-restaurare icoană pe lemn

I. Biserica „Înălţarea Sfintei Cruci” din Satul Nou

Scurt istoric:

Satul Nou a luat fiinţa în 1898 în urma Reformei privind secularizarea pământurilor mănăstireşti, sub numele de Principele Carol sau Carol II. El este situat într-o zonă de podiş, la o distanţă de 18 km de oraşul Roman din judeţul Neamţ, caracterizată prin preponderenţa dealurilor joase şi lungi, cu pante line şi terase orizontale, grupate în ansambluri lungi. Biserica este aşezata chiar la intrarea în sat, pe o colină, într-un peisaj pitoresc, înconjurată de tei şi stejari bătrâni.

Iniţial Biserica „Înălţarea Sfintei Cruci” a aparţinut parohiei dintr-un sat apropiat. Fiind o biserică de lemn, cu dimensiuni modeste, la un moment dat, a devenit neîncăpătoare, iar localnicii au hotărât să o vândă, iar în locul ei să zidească o biserică mai mare. Astfel, în urmă cu aproximativ 80 de ani, biserica a fost strămutată în Satul Nou.

Localnicii din Satul nou, cei mai înaintaţi în vârstă îşi amintesc cu drag cum au dezasamblat scândura cu scândura şi fiecare grindă în parte, că mai apoi să le încarce în care cu boi şi să le aducă în satul lor, care, fiind un sat în care populaţia de religie ortodoxă era formată din noua familii, avea doar biserică catolică.

O dată cu trecerea timpului, starea de conservare a bisericii devenea din ce în ce mai precară, aşa că sătenii au găsit o soluţie pentru a-i prelungi viaţa: au tencuit cu ciment tot exteriorul şi interiorul bisericii.

Deşi până în prezent zidurile bisericii au rezistat eroic, nu se ştie pentru cât timp situaţia va rămâne aceeaşi, deoarece „inima din lemn” a construcţiei va fi grav afectată de umezeală şi lipsa ventilaţiei datorate învelişului din ciment.

Biserica se înscrie în linii mari în tiparele zonei: plan dreptunghiular cu absida acroşată, boltă cilindrică, turnul clopotniţă în exterior.

Ea este în formă de navă cu acoperiş continuu peste întregul edificiu, în două ape principale dreptunghiulare şi câte trei ape triunghiulare la capete. Învelitoarea actuală este din tabla. Intrarea se face pe latura de nord, fiind precedată de un pridvor.

În interior, biserica este formată din trei încăperi: pridvor, naos şi altar, iar pereţii sunt zugrăviţi cu pictură bizantină realizată de curând.

II. Vechiul iconostas al bisericii – elemente păstrate

Iconostasul este, în lăcașul creștin de cult, un perete care desparte naosul de altar. De obicei din lemn sculptat, el este acoperit de icoane.

Iconostasul tipic bisericii ortodoxe s-a dezvoltat în morfologia sa actuală pe teritoriul Marelui Cnezat al Moscovei în secolele XV și XVI, el constituind ultimul sistem de separare între naos și altar, după cancel și tâmplă.

Iconostasul are trei uși: în mijloc se află ușa împărătească, rezervată preotului, flancată de ușile diaconești.

Partea de rezistență a iconostasului este decorată către naos cu motive vegetale, inițial tratate plat (secolele XVI-XVII), apoi în relief înalt, cu ajururi. Mai târziu, odată cu influențele baroce, pătrund motivele zoomorfe în decorul iconostaselor.

Vechiul iconostas al bisericii din Satul Nou este construit o dată cu biserica şi strămutat împreună cu aceasta. El este pictat în partea dinspre naos, iar în centru, sus, este o cruce pe care este pictat Iisus răstignit. Sub cruce este un panou mare împărţit în trei registre, despărţite între ele de şipci. În primul este reprezentată Fecioara orânda, urmează un registru având în centru pe Iisus, de o parte şi de alta Maria şi Ioan (Deisis), iar în cel de jos, este zugrăvită scena Cina cea de taină. În continuarea panoului, cei doisprezece apostoli, şase în fiecare parte, iar sub registrele apostolilor, scene din viaţa lui Iisus. În continuarea iconostasului, în spaţiul dintre uşi se află câte o icoană pictată pe lemn.

Vechiul iconostas al bisericii „Înălţarea Sfintei Cruci” a fost demontat şi înlocuit cu unul nou, din motive estetice şi financiare, deoarece restaurarea celui vechi ar fi costat mai mult decât înlocuirea lui. S-au păstrat icoanele în ideea de a le conserva şi de a împodobi cu ele casa praznicală din sat.