Interrelația lichiditate - profitabilitate în activitatea bancară

CAPITOLUL I. ASPECTE GENERALE DESPRE LICHIDITATEA BANCARĂ

1.1. Lichiditatea bancară. Concept și caracteristici

În cadrul unei societăți bancare, o sarcină importantă de îndeplinit este estimarea și acoperirea nevoilor de lichiditate bancară. În realitate, pentru atingerea și menținerea acestui obiectiv este necesară o adevărată artă, deoarece un nivel de lichiditate scăzută conduce la reduceri considerabile de numerar și la necesitatea atragerii de resurse suplimentare cu costuri mari, rezultând astfel o diminuare a profitului băncii, iar o lichiditate excesivă scade rentabilitatea activelor, obținându-se, astfel, performanțe financiare slabe.

În literatura de specialitate, în sens larg, „ lichiditatea activelor exprimă capacitatea acestora de a fi transformate rapid și cu costuri minime în numerar sau disponibilități în conturi curente” . În sens restrâns, specializat, lichiditatea bancară reprezintă abilitatea băncilor de a-și onora obligațiile financiare asumate și exprimă capacitatea activelor de a fi transformate rapid și cu cheltuieli minime în monedă lichidă (numerar sau disponibil în contul curent) . O altă definiție pentru lichiditatea bancară poate fi următoarea: „lichiditatea reprezintă capacitatea unei bănci de a face față în mod eficient retragerii de depozite și scadenței altor datorii și de a acoperi necesarul de finanțare suplimentar, pentru portofoliul de credite și investiții” . Lichiditatea bancară trebuie analizată prin prisma relației dintre credite și depozite. Altfel spus, dacă se preconizează o creștere a cererii de credite mai mari decât a depozitelor, banca va avea nevoie de lichidități, iar dacă aceasta va înregistra lichidități în exces va putea face alte plasamente profitabile. Din punctul de vedere al formării surselor de lichiditate bancară, se pot identifica două modalități :

- lichiditatea stocată: numerar și depozite la bănci, titluri de stat, certificate de depozit, titluri primite în pensiune, credite;

- lichiditate cumpărată: credite de la B.N.R., împrumuturi de la alte bănci, emisiunea de titluri negociabile, împrumuturi de pe piețele externe.

Mai putem spune că lichiditatea bancară reprezintă și o stare de echilibru financiar al unei societăți bancare, aceasta scoțând în evidență capacitatea de plată a acesteia, pe termen scurt, ca rezultat al sincronizării intărilor și ieșirilor de disponibilități, pe durata unui exercițiu financiar. Starea de lichiditate este proprie circuitului financiar al băncii, iar lichiditatea depinde de următorii factori :

- volumul activelor – cu cât banca dispune de un volum mai mare de active lichide și extrem de lichide în portofoliul de tranzacționare, cu atât este mai lichidă;

- banca își poate acoperi nevoile de lichiditate prin creșterea datoriilor pe termen scurt, a depozitelor pe termen scurt, prin creșterea scadenței datoriilor și prin majorarea de capital;

- sporirea volumului provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli poate reprezenta o sursă reală de lichiditate;

- starea de profitabilitate reală este o componentă fundamentală a lichidității;

- un cash-flow pozitiv din activitatea de exploatare, de investiții și din activitatea de finanțare consolidează starea de lichiditate dintr-o bancă.

Importanța menținerii unei lichidități bancare adecvate rezidă și din funcțiile acesteia :

- asigură desfășurarea normală a activității bancare prin fluidizarea procesului de intemediere bancară;

- protejează interesele clienților, pe de o parte, și ale acționarilor, pe de altă parte, știut fiind faptul că în cazul unor „accidente” de lichiditate, impactul asupra clientelei, pe calea efectelor psihologice, în condițiile unei culturi bancare incipiente, poate conduce la colapsul unei bănci;

- asigură o capacitate rezonabilă de rambursare a depozitelor către clienți, independent de modul în care sunt returnate băncii plasamentele în credite și în alte active;

- asigură independența băncii față de sursele de împrumut marginale de pe piață, care au costuri ridicate;

- contribuie la evitarea lichidității forțate a anumitor plasamente neajunse la scadență, pentru procurarea resurselor necesare unor retrageri programate sau nu;

- contribuie la evitarea împrumuturilor de ultimă instanță, de la Banca Centrală.

1.2. Analiza riscului de lichiditate și implicațiile acestuia în

activitatea bancară

În cadrul unei societăți bancare, cea mai importantă activitate bancară o reprezintă atragerea de disponibilități bănești de pe piață în vederea acordării de credite, urmărindu-se prin aceasta să se obțină profit cât mai mare. Orice activitate bancară este însoțită și de riscuri. Aceste riscuri au efecte negative asupra activităților desfășurate de bancă, cum ar fi: deteriorarea calității afacerilor, afectarea funcționalității băncii, diminuarea profitului, înregistrarea de pierderi, intrarea în insolvență, falimentul.

„Riscul, într-o accepțiune generală semnifică variabilitatea rezultatului obținut sub presiunea mediului”, este de părere profesorul universitar Ioan Mihai. Mai exact putem aprecia că, riscul reprezintă prejudiciul potențial la care sunt expuse patrimonial, interesele și activitatea agentului economic . Unul dintre riscurile care poate afecta activitatea unei societăți bancare este riscul de lichiditate.

În literatura de specialitate, riscul de lichiditate are mai multe accepțiuni :

- reprezintă riscurile unei bănci ca veniturile și capitalul său să fie afectate, datorită incapacității de a-și onora la termen obligațiile fără a se confrunta cu pierderi inacceptabile;