Riscurile în sistemel de plăți și compensări

INTRODUCERE

Increderea generala in moneda scripturala, indiferent daca este materializata in bancnota sau reprezinta valoare stocabila pe suporturi informatice, este rezultatul actiunii statului care a impus in timp acceptarea monedei scripturale in cadrul unui sistem in care cruciala nu era numai increderea reciproca intr-un neparticipant dar garant-autoritatea publica. Din acest punct de vedere banca centrala prin functia de emisiune isi exercita prerogativele in ceea ce priveste creatia monetara, situandu-se pe cea mai inalta treapta in ierarhia sistemului bancar, reprezentand astfel garantul in relatiile economico-financiare ce presupun utilizarea de moneda scripturala.

Interventia etatista s-a manifestat atat in cadrul functiei banilor ca mijloc de prezervare a valorii prin crearea sistemului financiar reglementat de stat si in cadrul functiei de mijloc de schimb, unde increderea partilor in cazul descarcarii de obligatii a trebuit sa primeasca, interesul limitarii riscurilor de plata, aportul tot mai mare de interventie sistematica a statului.

Prin urmare, platile cu moneda fiduciara prezinta tendinta, intru-totul similara societatii omenesti ce le include, de a se organiza sub forma de sistem. Un sistem de plati contine mecanismul prin care diferite forme ale banilor sunt transformate in interesul platii mtre diferiti agenti economici in situatia in care acestia isi descarca obligatii proprii sau cand actioneaza cu intermediari pentru terti carora le furnizeaza servicii de plati.

Adam Smith releva avantajul platilor prin cont, pe care le asemuia cu o sosea aeriana unde banii erau ca un vehicul pentru circulatia avutiei si circulatia servita de moneda cu valoare intrinseca era asemanata cu o circulatie terestra, ce presupune cheltuieli. Circulatia aeriana nu presupune asemenea cheltuieli. Cheltuielile legate de numerar, mai ales daca acesta este cu valoare intrinseca, sunt departe de a fi neglijabile. Dar cheltuielile cu semnele banesti sunt mult mai reduse. Insa o treapta mai inalta de reducere e cheltuielilor se afla platile prin cont., desi chiar si acestea presupun cheltuieli cu personalul bancar, cu echipamentul de telecomunicatii etc.

Participantii la viata economica, persoane fizice sau juridice, dar si afacerile din sectorul real si in special afacerile de pe pietele financiare, sunt expusi nesigurantei in ceea ce priveste intevalul de timp reclarnat de primirea si expedierea sumelor de plata. Aceasta incertitudine este determinata de o multime de factori, incluzand promptitudinea cu care partile debitoare initiaza plata, alegerea instrumentului folosit pentru plata si performantele pe care acel tip de instrument le poate oferi in termeni de durata si eficienta a prelucrarii, precum si de numarul de intermediari implicati in derularea platilor. De asemenea recursul la credit, ca sursa mijloacelor de plata , atunci cand mijloacele banesti proprii nu sunt suficiente poate afecta intreaga eficienta si siguranta a sistemului de plati.

Managementul riscului este o lume a contrastelor. Poate fi nebulos sau précis. Reprezinta un raspuns logic la vulnerabilitatea si complexitatea lumii moderne de astazi.

Managementul riscului consta in identificarea, cuantificarea, si reactia la expunere, la riscuri pure, la pierderi accidentale potentiale.

El mai poate fi definit si ca procesul de elaborare si adoptare a deciziilor necesare pentru minimizarea efectelor adverse ale pierderilor accidentale intr-o organizatie.

Implementarea managementului riscului are urmatoarele etape:

1. Identificarea riscului;

2. Cuantificarea riscului;

3. Elaborarea de recomandari;

4. Implementarea deciziei;

5. Monitorizarea si interpretarea rezultatelor.

Monitorizarea si prevenirea riscurilor in sistemul de plati reprezinta activitati pe care Banca Nationala a Romaniei le dezvolta pornind atat de la responsabilitatile sale stabilite prin lege privind asigurarea functionarii normale a sistemului bancar si participarea la promovarea unui sistem financiar specific economiei de piata, cat si de la constatarea potrivit careia riscurile in sistemele de plati tind sa se concentreze in zona lor interbancara, putand afecta din acest motiv, atat stabilirea sistemului bancar, partial sau in ansamblul sau, cat si economia nationala. In cadrul acestor preocupari, obiectivul principal al bancii centrale este acela de a determina, prin diferite modalitati, reducerea probabilitatilor ca o banca sau un alt titular de cont sa inregistreze, neasteptat, un esec in finalizarea operatiunilor pe care le desfasoara in cadrul sistemului de plati.

O economie de piata moderna depinde de un sistem de plati eficient. Avand in vedere importanta sistemelor de plati in economie am ales ca subiect al dizertatiei riscurile asociate acestora.

CAPITOLUL 1 – SISTEMELE DE PLATI SI RISCURILE ASOCIATE ACESTORA

1.1. Definitie, elemente constitutive si structura sistemelor de plati

In sens larg, un sistem de plati poate fi definit ca un set de intelegeri privind descarcarea obligatiilor asumate de agentii economici ori de cate ori acestia achizitioneaza resurse reale sau financiare. Obiectul acestor intelegeri este stabilirea drepturilor si obligatiilor generate de schimbul angajamentelor de livrare insotite de plata in bani, asumate de catre persoanele care vand si cumpara (fac tranzactii).

In economiile care nu se bazeaza pe schimburi in natura, astfel de obligatii sunt descarcate prin transferul titlului de proprietate a unei categorii de active care prin insasi natura si larga lor acceptabilitate sunt cunoscute sub denumirea de bani.

Studiul sistemelor de plati este pe fond studiul mecanismelor prin care diferite forme de “bani” sunt transferate intre agentii economici cand isi deconteaza propriile obligatii de plata sau cand actioneaza ca intermediari pentru terte parti in furnizarea de servicii de plati.

Termenii plata si transfer de fonduri nu sunt sinonimi. De regula, sensul termenului “plata” este restrans la notiunea de transfer de fonduri intre cei doi parteneri initiali (parti) la un schimb, transfer care il descarca pe platitor de obligatia sa.

Prin decontare se intelege finalizarea transferurilor de fonduri implicate de descarcarea prin plata, a platitorului de obligatia baneasca pe care acesta o are fata de partenerul sau la tranzactia initiala.