Tendința în evoluția datoriei publice a României după anul 1989

INTRODUCERE

O caracteristică a bugetelor publice actuale din multe țări ale lumii, care s-a repetat, o constituie întocmirea și încheierea acestora cu deficite. Cauzele și nivelul deficitului cunosc diferențieri importante, datorită gradului diferit de dezvoltare economică, astfel întâlnim: țări dezvoltate, țări aflate în tranziție sau țări aflate în curs de dezvoltare. Nu mi-am propus să analizez aceste cauze și nici aspectele legate de nivelul deficitului bugetar, vreau doar să accentuez efectul deficitului bugetar și anume, datoria publică. Existența deficitului bugetar determină contractarea de împrumuturi de stat pentru acoperirea acestuia, iar o consecință a acestora este datoria publică.

Având în vedere devansarea ritmului de creștere a veniturilor publice de către ritmul de creștere a nevoilor sociale se impune eficiența utilizării banului public precum și identificarea de noi resurse care să fie alocate eficient și prompt nevoilor sociale în permanență ascensiune. Nevoia de credite publice, interne sau extene este o realitate întalnită în tot mai multe țări, datoria conducerii politice la nivel central este de a folosi aceste împrumuturi în mod special pentru creșterea capitalului productiv, din profitul căruia să se restituie atât împrumutul, cât și dobânzile aferente.

Utilizarea unui studiu tehnico-economic și juridic care să justifice instrumentul oportun în alegerea deciziei de acoperire a nevoilor sociale, reprezintă un demers național și acceptabil pentru întreaga societate.

Opțiunea pentru un credit public intern sau extern reprezintă și un act de decizie politică care influențează balanța de plăți externe, inclusiv datoria publică internă sau externă. În timp ce creditul extern evidențiază nivelul static, la un moment dat al unei datorii asumate de un debitor precizat, datoria externă subliniază nivelul și structura tuturor împrumuturilor unei țări în dinamică (cumulat), inclusiv fluxurile aferente de intrări și ieșiri de valută. Totodată prin indicatorul “serviciul datoriei publice externe” se fac precizări legate de ratele de restituit la diferite scadențe, inclusiv plata dobânzilor aferente. Datorită imposibilității de rambursare a fondurilor externe împrumutate apare așa numita criză a datoriilor externe.

Criza datoriilor externe înregistrată în tot mai multe țări ale lumii, îndeosebi a țărilor în curs de dezvoltare și cu un nivel mediu, dovedește necesitatea restructurării majore a relațiilor internaționale. Acest aspect se conjugă și cu alte crize care se manifestă în economia mondială: crize de materii prime, criza petrolieră, criza ecologică, criza alimentară, deteriorând climatul general al relațiilor dintre state cu puteri diferite și inegale din punct de vedere tehnologic, militar, financiar, demografic. Datoria publică internă și internațională reprezintă expresia influenței factorilor interni și externi, a deciziilor politico-strategice luate de conducerea superioară publică de-a lungul unei perioade de timp relativ îndelungată.

Dacă sporirea cheltuielilor publice nu este însoțită de creșterea concomitentă a veniturilor, statul recurge la împrumuturi, generând datorie publică. Atunci când datoria publică crește, deficitul bugetar sporește, impozitele cresc, cheltuielile publice pentru bunuri și servicii scad (dacă veniturile fiscale nete rămân constante) iar serviciul datoriei se majorează corespunzător.

Prin datoria publică internă și internațională, îndeosebi prin condițiile-clauzele de îndatorare se poate ajunge la o mai bună utilizare a fondurilor publice.

Capitolul I

Datoria publică și formele acesteia

1.1. Datoria publică - Noțiuni introductive

Datoria publică reprezintă totalitatea obligațiilor financiare interne și externe ale statului, la un moment dat, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice, sau de autoritățile administrației publice locale de la diverși creditori, persoane fizice sau juridice rezidente sau nerezidente în România.

Obligațiile reprezintă angajamentele care decurg din contractarea împrumuturilor, și anume: rambursarea împrumutului, plata dobânzilor, a comisioanelor, a unor avantaje speciale acordate creditorilor. Obligațiile statului rezultate din împrumuturile contractate și garantate de stat pe o perioadă de un an sunt limitate de plafonul de îndatorare publică stabilit anual prin lege.

Plafonul de îndatorare publică reprezintă totalitatea obligațiilor financiare pe care le pot contracta și garanta autoritățile administrației publice centrale și locale pe o perioadă de 1 an, care este stabilit anual prin lege . Acesta cuprinde plafonul de îndatorare publică internă și plafonul de îndatorare publică externă.

Plafonul de îndatorare publică internă reprezintă suma maximă a împrumuturilor contractate și garantate de autoritățile administrației publice centrale și locale de pe piața internă, pe o perioadă de un an.

Plafonul de îndatorare publică externă exprimă suma maximă a împrumuturilor externe contractate și garantate de autoritățile administrației publice centrale și locale pe o perioadă de un an.

Valoarea totală a datoriei publice este înscrisă în “Registrul datoriei publice”.

Registrul datoriei publice, în care este evidențiată situația datoriei publice în ordine cronologică, are patru componente:

- Subregistrul datoriei publice guvernamentale interne;

- Subregistrul datoriei publice guvernamentale externe;

- Subregistrul datoriei publice locale interne;

- Subregistrul datoriei publice locale externe.

Fiecare din cele patru subregistre au două poziții distincte, respectiv pentru datoria publică directă și datoria publică garantată.

La sfârșitul anului datoria publică angajată este evidențiată în documentul numit “contul general al datoriei publice”. Acesta este însoțit de un raport în care se analizezază principalele probleme legate de nivelul datoriei publice, de serviciul datoriei publice, precum și de garanțiile statului pentru creditele contractate de agenții economici.

Efectul datoriei publice asupra economiei pe termen scurt îmbracă forma dezlocuirii sau nestimulării investițiilor, ca urmare a unei politici bugetare generatoare de deficit bugetar. Pe măsură ce statul sporește cheltuielile publice, subminează economia națională, cu efect negativ asupra investițiilor. Pe termen lung, datoria publică influențează negativ atât capitalul cât și producția națională.