Magazinul Electronic - Magazinul Viitorului

Capitolul 1.Aspecte privind comerţul electronic şi societatea informaţională

Economia digitală,societatea informaţională şi comerţul electronic sunt noţiuni relativ noi,apărute după 1990.

Deşi aparent diferite,economia digitală şi societatea informaţională sunt sunt doua concepte foarte legate una de cealaltă, interdependente,născute una din cealaltă şi având numeroase interconexiuni între ele.Dacă putem spune despre economia digitală că sugerează în primul rând mecanismele „noii economii”,societatea informaţională este reprezentată de oamenii,grupurile de oameni şi relaţiile dintre aceştia, ce pun în mişcare aceste mecanisme pe de o parte şi sunt mişcaţi de către ele pe de altă parte.

Comerţul electronic,apărut ca un mecanism necesar al economiei digitale,este totodată şi cel mai important dintre acestea.Credem ca nu greşim atunci când susţinem că acest proces,împreună cu suportul său tehnologic,Internetul,constituie link-ul,legatura principală între societatea informaţională şi economia digitală.

În capitolul de faţă vom urmari să cercetăm şi să demonstrăm aceste afirmaţii.

1.1.Economia digitală şi societatea informaţională

Trăim în anii 2000, ani în care se vorbeşte tot mai mult despre o nouă economie. O nouă economie care plasează, în prim plan, cererea şi nevoile consumatorilor, care se implică într-o măsură din ce în ce mai mare în conceperea, realizarea şi utilizarea bunurilor şi serviciilor, începând încă din stadiul cercetării şi dezvoltării acestora.

Putem spune ca totul a început în perioada de după 1994, când creşterea productivităţii în Statele Unite ale Americii a înregistrat ritmuri mai mari chiar decât în perioadele din trecut de mare avânt economic, ceea ce a făcut ca mulţi specialişti să afirme că „noua economie” este egală în importanţă cu revoluţia industrială.Sau, chiar mai mult, similară cu cea ce-a doua revoluţie industrială a perioadei 1860-1900, perioadă remarcabilă din punctul de vedere al implicaţiilor asupra dezvoltării omenirii. În această perioadă productivitatea a înregistrat ritmuri semnificative, iar economia a intrat într-o zonă de inflaţie minimă .

În aceeaşi perioadă s-a încercat şi definirea noului termen. Deşi nu există o definiţie unanim acceptată de către economişti, s-au utilizat mai multi termeni pentru a denumi noul tip de economie: economia digitală sau computerizată, economia informaţională, economia electronică, economia globalizată, economia reţelelor sau a comunicaţiilor etc..

Ca o distincţie principală faţă de economia clasică ,economia digitală presupune în primul rând un consum mai mare de muncă de concepţie, de înaltă calificare care creează o valoare adăugată mai ridicată, noi locuri de muncă, segmente practic nelimitate de oportunităţi de afaceri şi creativitate, prin existenţa unor standarde flexibile şi interconective care facilitează nevoia integrării şi/sau individualizării diferiţilor consumatori. De aici şi constatarea că noua economie este “scientointensivă” şi “artintensivă”.Pe de alta parte, concurenţa şi cooperarea reprezintă două laturi inseparabile ale economiei digitale, ţinând seama de interacţiunea dintre cerere şi ofertă. Formele de manifestare a concurenţei între producători sunt radical schimbate de prioritatea care se acordă unui consumator în continuă şi rapidă schimbare în ceea ce priveşte nevoile, gusturile şi cerinţele, astfel încât acesta îi obligă pe competitori să şi coopereze.

Pe masură ce economia digitală câştigă teren,transformările în cadrul societăţii sunt din ce în ce mai mari şi mai profunde. Odată ce era informaţională ia treptat locul celei industriale şi societatea tradiţională este înlocuită de societatea informaţională.

Termenul de « Societate Informatională » a început să fie utilizat înca de la începutul anilor 1990,pentru a descrie numeroasele şi variatele schimbări în economie, politică, cultură şi, în general, în ansamblul societăţii, de dezvoltarea rapidă a tehnologiilor moderne de informaţii şi comunicaţii.

Astfel,noua societate informatională aduce cu sine o serie de oportunităţi deosebite: constrângerile spaţiale şi temporale (de graniţe şi timp) în materie de comunicaţii au fost mult reduse, informaţiile pot fi prelucrate, stocate şi transferate rapid, preţurile serviciilor legate de tranferul informaţiei sunt în continuă scădere. Punerea la un loc a datelor stocate digital, textelor, sunetului şi imaginii (multimedia) au condus la răspândirea utilizării sistemelor moderne de telecomunicaţii, a computerelor personale şi serviciilor electronice de informaţii.

Psihologii spun că fiinţa umană este facută să comunice . În noua societate, cea de tip informaţional, comunicarea, transferul şi schimbul de informaţii se desfaşoară prin intermediul sistemelor tehnice. Acum, când vorbim despre societatea informaţională , avem în vedere înainte de toate conectarea unui numar nelimitat de computere prin intermediul reţelelor de telecomunicaţii.