Comunicarea in Afaceri - Studiu de Caz

Imagine preview
(8/10 din 2 voturi)

Aceasta disertatie trateaza Comunicarea in Afaceri - Studiu de Caz.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 85 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Prof. univ. dr. Ştefan Stanciu

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 8 puncte.

Domeniu: Comunicare

Cuprins

Introducere 6
Cap. 1 PROCESUL DE COMUNICARE 8
1.1. Definirea comunicării 8
1.2. Scopul comunicarii 8
1.3. Procesul de comunicare 9
1.3.1. Atributele unei bune comunicari 10
1.4. Comunicarea verbala 10
1.4.1. Comunicarea non-verbala 11
1.4.2. Ascultarea activa 12
1.5. Comunicarea scrisa 14
1.6. Stiluri de comunicare 15
1.7. Bariere in comunicare 15
1.8. Comunicarea prin structurile ierarhice 16
1.8.1. Comunicarea pe trei cai 18
1.8.2. Alfabetul fonetic 18
1.9. Etapele şi mecanismele procesului de comunicare 19
Cap. 2 CONCEPTUL DE COMUNICARE ORGANIZAŢIONALĂ 21
2.1. Structura comunicării organizaţionale 22
2.1.1. Componentele comunicării organizaţionale 22
2.1.2. Tipuri de comunicări organizaţionale 24
2.1.3. Factori de influenţă 30
2.2. Obstacole specifice comunicarii organizationale 32
2.3. Metode de dezvoltare a comunicarii organizationale 33
2.3.1. Reguli de bază privind comunicarea eficientă 33
2.3.2. Ascultarea activă 34
2.3.3. Şedinţa 35
Cap. 3 COMUNICAREA ÎN AFACERI 39
3.1. Comunicare şi reputaţie în afaceri 39
3.1.1. Motivele pentru care se recurge la comunicarea în afaceri: 39
3.1.2. Departamentul de comunicare şi relaţii publice 40
3.1.3. Strategii de comunicare în afaceri 43
3.1.4. Specialistul în comunicare şi relaţii publice 44
3.1.5. Calităţile unui specialist în relaţii publice 46
3.2 Comunicarea internă în afaceri 47
3.2.1. Comunicarea internă: definire, obiective, tipuri 47
3.2.2. Publicuri-ţintă în comunicarea internă 49
3.2.3. Responsabilităţi de comunicare internă 50
3.2.4. Metode de comunicare internă 52
3.2.5. Evaluarea comunicării interne. AUDITUL DE COMUNICARE 54
3.2.6. Auditul satisfacţiei comunicaţionale 55
3.3. Comunicarea cu clienţii, comunicarea prin brand 55
3.3.1. Definire, obiective. Orientarea spre clienţi 55
3.3.2. Comunicarea prin brand 57
3.3.3. Importanţa şi funcţiie mărcilor 59
3.3.4. Tehnici de creare a brand-ului: numele, identitatea, mesajul, strategia 59
3.4. Relaţiile publice. Comunicarea cu mass-media, autorităţile şi comunitatea 62
3.4.1. Definire, obiective, zone de activitate 62
3.4.2. Relaţiile cu mass-media 63
3.4.3. Relaţiile cu autorităţile. LOBBY-ul, ca formă a relaţiilor publice 65
3.4.4. Relaţiile cu comunitatea şi publicul larg 67
3.5. Principii importante ale succesului în afaceri 69
3.5.1. Aplicaţie practică 73
Cap. 4 STUDIU DE CAZ:
REPUTAŢIA CORPORATIVĂ, O ABORDARE ÎN CONTEXT ROMÂNESC 75
Concluzii 82
Bibliografie 85

Extras din document

Introducere

În toate timpurile şi, cu atât mai mult în lumea de azi, educaţia şi învăţarea nu pot exista în afara comunicării umane. A comunica înseamnă a pune ceva în comun. Între oameni, a comunica înseamnă a pune în comun idei, fapte, opinii, emoţii şi sentimente. Acestea circulă de la un partener la altul, sub formă de mesaje.

În consecinţă, a comunica înseamnă a emite, transmite şi recepţiona mesaje. Odată emis şi recepţionat, mesajul aparţine, în comun, atât celui care a “dat” cât şi celui care a “luat”. Omul emite mesaje atunci când vorbeşte, când scrie, când indică un obiect sau o imagine ca şi atunci când zâmbeşte, sau se încruntă. Când ascultă, citeşte, priveşte, el recepţionează mesaje.

Comunicarea umană este un proces de predare-primire, adică unul de tip tranzacţional, prin care oamenii schimbă şi transferă semnificaţii de la un individ la altul, către un grup uman mai restrâns sau către publicul larg. Comunicarea există atunci când se emit şi se recepţionează semnale care poartă şi cărora li se conferă semnificaţie. Întotdeauna, comunicarea umană este deformată (distorsionată) de paraziţi (zgomote), se produce într-un anumit context, generează anumite efecte şi comportă o anumită retroacţiune.

Studiul comunicării vizează trei obiective importante:

- explicarea teoriilor şi conceptelor proprii diverselor forme de comunicare;

- dezvoltarea abilităţilor şi competenţelor de comunicator, moderator, negociator, orator şi auditor;

- dezvoltarea spiritului critic şi crearea de norme etice în materie de comunicare pentru a proteja individul şi comunicaţiile umane de manipulare şi de spălarea creierelor, posibile prin comunicare subliminală, hipnoză, analiză tranzacţională, hipermediatizare, falsă publicitate sau diverse alte forme de comunicare abuzivă.

Comunicarea reprezintă elementul indispensabil pentru funcţionarea optimă a oricărei colectivităţi umane, indiferent de natura şi mărimea ei. Schimbul continuu de mesaje generează unitatea de vedere şi, implicit, de acţiune, prin armonizarea

cunoştinţelor privind scopurile, căile şi mijloacele de a le atinge, prin promovarea deprinderilor necesare, prin omogenizarea relativă a grupurilor sub aspect afectiv, emoţional şi motivaţional (opinii, interese, convingeri, atitudini).

În vorbirea curentă, folosirea cuvântului „comunicare” nu ridică probleme speciale. Pentru majoritatea utilizatorilor, „a comunica” înseamnă „a aduce la cunoştinţă” sau „a informa”. Acest fapt este evidenţiat de orice dicţionar explicativ unde, în

general, sunt menţionate trei semnificaţii, parţial suprapuse, ale cuvântului „comunicare”:

1. înştiinţare, aducere la cunoştinţă;

2. contacte verbale în interiorul unui grup sau colectiv;

3. prezentare sau ocazie care favorizează schimbul de idei.

Simplitatea aparentă nu elimină necesitatea de a defini mai exact semnificaţiile ştiinţifice ale termenului „comunicare”.

Comunicarea este un proces care, din perspectiva ştiinţei comunicării, dispune de patru componente fundamentale:

1. un emiţător,

2. un canal,

3. o informaţie,

4. un receptor.

Într-o formă simplificata, comunicarea poate fi redată astfel:

informaţie informaţie

Emiţător canal receptor

Esenţa procesului stă în deplasarea, transferul sau transmiterea informaţiei de la un participant la celălalt.

Fisiere in arhiva (1):

  • Comunicarea in Afaceri - Studiu de Caz.doc