Corelații între comunicarea internă și comunicarea externă în cadrul Primariei Orașului Hârșova

INTRODUCERE

Prin intermediul comunicării, o comunitate se reprezintă și își afirmă identitatea (Wolton 2012). Aceasta este realitatea zilelor noastre și din aceasta realitate reiese importanța procesului de comunicare. Deși avem tendința de ignorare și de minimalizare, iată că, așa cum a fost demonstrat și exprimat de multitudinea specialiștilor în domeniu, procesul de comunicare este de o însemnatate deosebită în evoluția noastră în special cât și în existența noastră în general.

Statul, prin puterea sa centrală sau locală este chemat să asigure colectivităților care-l constituie o multitudine de necesități care se prezintă sub formă de servicii publice. Pentru a o face cât mai eficient este nevoie de o îmbinare armonioasă între comunicare și serviciile publice. Cu atât mai mult în contextul neîncrederii manifestate față de Putere cu care ne confruntăm, misiunea aceasta devine tot mai dificilă și anevoioasă.

De aceea am considerat că o analiză amănunțită a comunicării publice pe de-o parte cît și a comunicării în interiorul instituțiilor publice pe de altă parte ar putea ajuta la întelegerea porcesului în sine atat de solicitant și complicat în anumite situații. Interesul față de această temă este cu atât mai mare, datorită faptului că îmi desfășor activitatea profesională, de peste cinci ani în interiorul unei adminstrații publice locale, și anume în cadrul primăriei orașului Hârșova.

Actualitatea temei alese constă în aceea că este prima oara când se studiază aceasta latură în desfășurarea activității în cadrul primăriei orașului Hârșova iar prin expunerea teoretică și practică a acesteia doresc să aduc în conștiința persoanelor implicate însemnătatea și importanța utilizării tuturor mijloacelor, metodelor și tehnicilor de care dispun, astfel încât să ofere randament sporit exprimat prin bunăstarea comunității administrate.

CAPITOLUL 1

FUNDAMENTE TEORETICE ALE COMUNICĂRII

1.1 Conceptul de Comunicare

Contemporaneitatea ne dovedește că toate activitățile organizate de oameni își au izvorul în comunicare. În toate mediile se conștientizează tot mai mult faptul că o societate, o instituție sau o organizație se constituie și se menține datorită și prin intermediul numeroaselor lor procese și rețele de comunicare, care le dau coerență, lucru valabil pentru toate relațiile umane. Dat fiind faptul că acțiunea comunicațională și cea organizațională depind una de alta, comunicarea a devenit un concept universal, atotcuprinzător.

1.1.1 Definirea comunicării.

Succesul extraordinar înregistrat de comunicare se explică prin convergența a doua fenomene: comunicarea este o nevoie fundamentală și o caracteristică esențială a modernității. Legatura dintre aceste două aspecte explică de altfel locul ocupat de comunicare în societățile noastre în ultimele doua secole .

Comunicarea reprezintă un proces de interacțiune între persoane, grupuri, ca imagine mijlocită prin cuvânt, gest, simbol sau semn. Prin intermediul ei, indivizii își împartășesc cunoștințe, experiențe, interese, atitudini, simțăminte, opinii idei.

Comunicarea ca aspirație ține de fundamentul oricărei experiențe umane. A se exprima, a vorbi cu celalalt și a împărtăși ceva cu acesta: iată ce definește ființa umană. Comunicarea e mijlocul prin care intrăm în contact cu celalalt - orizontul nostru, dorit și în același timp temut de fiecare dintre noi, căci nu e niciodată ușor de abordat. Gestionarea acestei relații ambivalente dintre sine și celălat este posibilă doar prin intermediul comunicării .

Privită ca proces, comunicarea constă în transmiterea și schimbul de informații între persoane. Comunicarea, înseamnă a spune celor din jur cine ești, ce vrei, pentru ce dorești un anumit lucru și care sunt mijloacele pe care le vei folosi pentru a-ți atinge scopurile. În acest sens, a comunica înseamnă și a tăcea, a aștepta răspunsul, reacția celui pe care ai vrut să-l anunți că exiști și să-i aduci la cunoștință anumite informații.

Comunicarea este definită de majoritatea specialiștilor ca un proces prin care un emițator transmite o informație receptorului prin intermediul unui canal, cu scopul de a produce anumite efecte asupra receptorului.