Publicitatea ca Mijloc de Manipulare

PUBLICITATEA CA MIJLOC DE MANIPULARE

MOTTO: ,,Descoperiţi mijloacele de convingere disponibile într-un caz”

(Aristotel)

I. OMUL ŞI MANIPULAREA

Iată cum a reuşit să condenseze celebrul retor grec, într-o singură propoziţie, chintesenţa existenţei umane. Desprins de lumea animală (de care-l despart nu chiar atât de multe cum ar vrea el să creadă), omul s-a confruntat mereu cu o problemă majoră: ,,obţine!” Hrană, apă, o femeie, un loc mai bun în peşteră. ,,Mijloacele de convingere disponibile”- La început, forţa. Dar nu i-a luat mult lui ,,homo sapiens” să observe că un om puternic îl poate domina pe unul slab, însă zece oameni slabi îl pot învinge. Forţa nu mai era suficientă pentru a asigura supremaţia. Atunci inteligenţa i-a pus fiinţei umane la dispoziţie o armă pe cât de puternică şi de subtilă, pe atât de periculoasă: MANIPULAREA. De când a început să gândească, omul a fost nevoit să manipuleze: vânatul să-i intre în capcană, tovarăşii să-i satisfacă dorinţele, chiar ploaia să cadă. Poate că n-am greşi prea mult dacă am afirma că progresul omenirii constă, de fapt, în progresul formelor de manipulare.

Chiar şi fauna se supune aceluiaşi principiu. Ce altceva reprezintă etalarea formidabilei cozi de păun, dansul ceremonios al struţului sau cântecul straniu al balenei decât încercări de a convinge că ei, şi nu alţii, sunt partenerii de împerechere ideali- Se pare, aşadar, că de la ceilalţi locuitori ai Terrei am moştenit cea mai uzitată formă de manipulare – seducţia, pe care, ca latură definitorie a fiinţei umane, o pomeneşte întreaga literatură a lumii, încă din cea mai veche operă literară păstrată, Epopeea lui Ghilgameş. Enkidu, uriaşul făurit de zei pentru a-l învinge pe Ghilgameş, trufaşul rege al Uruk-ului, este îmblânzit nu prin forţă, ci de farmecele unei curtezane. Mitologiile tuturor popoarelor şi ale tuturor timpurilor oferă modele de manipulare prin seducţie. Homer îl înfăţişează pe tânărul şi naivul Paris convins de Afrodita să o declare cea mai frumoasă zeiţă din Olimp, în schimbul iubirii preafrumoasei Elena. Ahile este umanizat de dragostea unei sclave şi chiar înţeleptul Odiseu cade pradă „magiei” feminine pe insula lui Circe. Şi fiinţele imaginare pot fi seducătoare; sirenele din mitologia greacă uzau de frumuseţea chipului şi a glasului lor pentru a-i ademeni pe marinari în apă iar lostriţa lui Vasile Voiculescu îi tulbură mintea şi viaţa pescarului Aliman şi-l face, în final, să se înece.

Fiind un mijloc de a-i determina pe oameni să adopte în mod inconştient anumite atitudini, manipularea se adresează în primul rând laturii noastre afective şi subconştientului. Prin urmare, abilitatea de a stimula emoţii şi sentimente este o calitate esenţială a manipulatorului. Una dintre celebrele manipulări ale lumii este înfăţişată în mitologicul episod al calului plin cu soldaţi ahei, pe care Ulise îi convinge pe troieni să-l primească în cetate, ca dar. Făcând apel la emoţiile şi la bunacredinţă a inamicilor, vicleanul grec distruge o cetate pe care numeroasa armată ahee nu reuşise s-o înfrângă în zece ani de război. Tot sentimente şi emoţii face să vibreze şi bătrânul Priam, regele Troiei, când îl înduplecă pe crâncenul Ahile să-i înapoieze trupul lui Hector, evocând amintirea lui Peleu, tatăl războinicului.