Aspecte Privind Managementul Resurselor Umane într-o Unitate de Învățământ Preuniversitar

Argument

Managementul resurselor umane constă în ansamblul activităţilor orientate către asigurarea, dezvoltarea, motivarea şi menţinerea resurselor umane în cadrul organizaţiei în vederea realizării cu eficienţă maximă a obiectivelor acesteia şi satisfacerii nevoilor angajaţilor. Pe măsură ce organizaţiile se dezvoltă au de a face cu o serie de aspecte esenţiale ale managementului resurselor umane. Managerii creează un plan de atragere şi reţinere a persoanelor cu abilităţile de care are nevoie organizaţia. Implementarea planului presupune recrutarea, selecţia, integrarea, instruirea, recompensarea, alegerea beneficiilor celor mai potrivite şi evaluarea permanentă a performanţelor pentru a se verifica dacă sint atinse obiectivele organizaţionale. Aceste activităţi reprezintă componentele managementului resurselor umane.

Planul de resurse umane într-o unitate de învăţământ preuniversitar este creat în acord cu planul strategic al organizaţiei. Pe măsură ce organizaţia identifică oportunităţile de dezvoltare disponibile, este necesară corelarea lor cu abilităţile de care va fi nevoie pentru acoperirea lor. Recrutarea, instruirea şi programele de recompensare sunt create în vederea atragerii, dezvoltării şi păstrării oamenilor cu abilităţile necesare.

Dezvoltarea resurselor umane în învăţământ implică un proces de instruire a oamenilor pentru a îndeplini sarcinile de care este nevoie în unitatea şcolară. Problema constă în recunoaşterea tipului de instruire de care angajaţii au nevoie. Toate deciziile de instruire trebuie să ţină cont de motivarea angajatului supus formării.

Orice organizaţie şcolară este în creştere şi de aceea trebuie stabilite metode de găsire şi angajare de oameni care să posede abilităţile solicitate. Acest lucru se reflectă de obicei într-o formă de planificare a resurselor umane. Analizându-se proiectele şi tendinţele viitoare ale organizaţiei - printr-un proiect de dezvoltare instituţională (PDI), se estimează numărul de oameni de care este nevoie şi tipul de abilităţi şi competenţe pe care le solicită eventualele posturi vacante.

Lucrarea de faţă încearcă să surprindă complexitatea sistemului de învăţământ, unde atât educaţii cât şi educatorii devin cadre de analiză a managementului resurselor umane.

Capitolul 1

Managementul resurselor umane

1.1. Consideraţii generale

"Orice aspect din activitatea unei organizaţii este determinat de competenţe, motivaţie şi eficienţă în organizarea personalului. Dintre toate sarcinile managementului, conducerea componentei umane este cea mai importantă deoarece de ea depinde cât de bine este realizat totul într-o organizaţie."

Alături de finalitatea economică sau socială a unei organizaţii, ultimele decenii au demonstrat necesitatea luării în considerare şi a finalităţii sale sociale. În zilele noastre, fără îndoială, resursa umană este considerată a fi strategică şi deci funcţia de personal a ajuns să fíe într-o poziţie de “arbitru” între obiectivele economice ale organizaţiei şi imperativele sociale şi umane.

Misiunea funcţiei de personal constă în punerea la dispoziţia organizaţiei a resurselor umane necesare, sub dubla restricţie a unei funcţionări armonioase şi eficiente a ansamblului uman şi a respectării dorinţei de echitate, securitate şi dezvoltare individuală a fiecărui membru. Funcţia de personal, alături de capacităţile de producţie, aprovizionare şi sisteme de distribuţie, de echipele de vânzare, de finanţe şi contabilitate, interacţioneazâ în cadrul activităţii curente a organizaţiei. Aceste procese pot fi influenţate de schimbările survenite în sistemul politic, social, economic şi tehnologic. Influenţele mediului extern al organizaţiei determină un proces continuu de adaptare, de schimbare, proces impus de necesitatea creşterii permanente a performanţei acesteia.

În cadrul acestui proces, funcţia de personal tinde să deţină rolul primordial; personalul este acela care trebuie să ia decizii referitoare la aspectele materiale, financiare, tehnologice, pentru bunul mers al organizaţiei; ei reprezintă factorul critic în efortul de creştere a productivităţii şi performanţei muncii.

Resursa umană a organizaţiei este adesea denumita “cel mai valoros activ” , deşi nu apare în evidenţele contabile. Succesul organizaţiei depinde însă de modul în care membrii săi pun în practică obiectivele acesteia; de aceea capacităţile şi calitatea resurselor umane sunt definitorii pentru rezultatele organizaţiei. Dar a lucra cu oamenii presupune a ţine cont de sensibilităţile şi caracteristicile emoţionale ale fiecărui individ. Oamenii au ambiţii şi năzuinţe, au nevoie de o măsură a rezultatelor lor şi au o complexitate de nevoi.

Există o serie de termeni ce descriu activitatea ce se desfăşoară pentru a ajuta organizaţia să-şi folosească la întreaga capacitate resursele umane. Cel mai utilizat termen în prezent este cel al ”managementului resurselor umane” (MRU). Acest concept se referă la trei aspecte legate de resursele umane:

• utilizarea resurselor umane;

• motivarea resurselor umane;

• protecţia resurselor umane.