Aspecte Teoretice Privind Eficiența Economică

Termenul de eficienţă economică este utilizat frecvent intrând într-un limbaj cotidian, însemnând a atinge obiectivul propus, pe măsura pătrunderii în sfera economică abordările devenind din ce în ce mai nuanţate.

Teoria economiei a abordat cu multă atenţie eficienţa şi forma de exprimare a acesteia. Referitor la terminologia utilizată se întâlnesc noţiunile de eficienţă economică, eficienţă socială, eficienţă ecologică, eficienţă tehnologică, eficienţă strategică, etc 1Noţiunea generală de eficienţă economică exprimă rezultatul activităţii desfăşurată şi totalizarea cheltuielilor ocazionate de realizarea acestei activităţi. În general eficienţa economică reprezintă relaţia dintre eforturi şi efecte urmărind realizarea de efecte mari şi eforturi mici.

Atunci când o afacere este analizată din perspectiva eficienţei economice este recomandat ca investigaţiile să vizeze eficienţa economică a resurselor şi afacerii organizaţiei.

Există multe cazuri în latura socială sau ecologică când primează ceea ce face ca tot demersul să vizeze acest tip de eficienţă socială. Cu toate acestea, noţiunile nu se contrapun una alteia, ci se completează şi se recomandă să fie utilizate ori de câte ori particularităţile investigaţiilor o cer. Orice tip de efect economic, social, ecologic, etc. se converteşte în final în efect economic. Această precizare genereză concluzii foarte importante pentru calculul economic şi anume :

- Noţiunile de eficienţă socială, ecologică, tehnologică etc sunt forme de exprimare particulare folosite pentru abordările de tip punctual

- În timp ce eficienţa economică are un caracter sintetizator rezultă că aceasta le cuprinde într-un mix pe toate. În evaluarea eficienţei economice a unei afaceri efectele şi eforturile economice sunt cele care trebuie luate în considerare şi care cuantifică atât efortul şi efectele economice cât şi eforturi şi efecte extraeconomice.

Eficienţa reprezintă o măsură a eforturilor cu care s-au realizat efectele propuse. Comparând diferite elemente de cheltuieli cu elemente corelative ale efectelor utile se obtin o mulţime de indicatori de eficienţă în forma lor directă : - efecte directe raportat la cheltuieli ; sau în formă indirectă : - cheltuieli raportate la efecte directe.

Acest mod de a înţelege eficienţa a condus la definirea unei categorii economice printr-o exprimare de ansamblu şi îndreptarea cercetărilor spre aspecte de măsurare , de evaluare şi mai puţin de abordare absolută, teoretică din perspective gnoseologice.

Cercetătorul P. Nica susţine că definirea eficienţei economice poate avea 4 sensuri şi anume :

- un sens foarte larg care defineşte eficienţa însăşi a unei acţiuni sau resurse de a asigura efecte economice pozitive într-o organizaţie fiind exprimată prin raport între efecte şi cheltuieli , în vederea măsurării procentului de cheltuire a resurselor.

- un sens larg atunci când raportul cuprinde şi elemente care depăşesc sfera organizaţiei şi anume : efecte şi cheltuieli conexe, exprimând de fapt eficienţa absolută indiferent de comparaţii relative cu alte variabile.

- un sens restrâns când eficienţa cuprinde ca trăsătură suplimentară un raport în sine acceptabil în comparaţie cu alte rapoarte de activitate sau alte activităţi alternative.

- un sens foarte restrâns atunci când eficienţa este complexă având un caracter mai sintetic dat de echivalarea ca natură şi timp a gradului de efecte şi cheltuieli în vederea însumării lor.

La definirea eficienţei economice trebuie acceptate următoarele :

- o afacere este eficientă atunci când generează profit, în acest caz restricţionarea definirii ca raport efecte/efort fiind considerată o abordare îngustă;

- o afacere este eficientă atunci când profitul pe termen lung prezintă tendinţe de creştere şi în acest caz efectele trebuie să fie definite şi măsurate în raport cu timpul;

- o afacere este eficientă atunci când nu produc dezechilibre printre indicatorii de măsurare a eficienţei, fiind obligatoriu şi indicatorul de echilibru ;

- o afacere este eficientă atunci când nu afectează mediul ecologic rezultând că eficienţa economică are şi o dimensiune ecologică ;

Acestea imprimă modul de abordare a eficienţei economice implicit a eforturilor aferente unei afaceri indiferent de natura acesteia.