Audit Intern și Frauda

INTRODUCERE

In lumea afacerilor riscul de fraudă este din ce în ce mai des întalnit în cadrul firmelor. În același timp, multe firme care nu s-au confruntat încă cu această problemă cred că nici nu va apărea situația de fraudă și preferă să nu se gandească și să ia măsuri preventive în acest sens.

Frauda se întalnește atat in mediul public cat si privat și se practică de cele mai multe ori în complicitate cu cei de langă noi, cu colegii, clienții și furnizorii și vizează atat bunuri materiale cat și imateriale. Consecințele fraudei sunt enorme pentru companie și poate amenința existența acesteia și să-i pună reputația în joc. Astfel, costul fraudei pentru întreprinderile mici și mijlocii este greu de cuantificat cu atat mai mult cu cat cea mai mare parte a situațiilor de fraudă nu sunt cunoscute sau nu sunt făcute public.

Frauda are consecințe financiare însă efectele non-financiare sunt la fel de importante și nu trebuiesc omise. Frauda poate antrena pierderea încrederii în companie din partea clienților, acționarilor și altor parteneri și să-i compromită în mod iremediabil reputația. De aceea, o atenție particulară trebuie să i se acorde, de la cel mai înalt nivel al firmei pană la nivelul operațional.

Cea mai întalnită situație de fraudă este cea realizată de angajații firmei însă foarte întalnită este și frauda întreprinsă de prroprietarii companiilor, de către directori sau alte persoane însărcinate cu supervizarea diverselor activități.

Cea mai bună modalitate pentru o companie de a evita îndepărtarea de la obiectivele stabilite și de a evita riscul de fraudă care ar putea afecta realizarea acestor obiective o constituie autocontrolul urmat de luarea de acțiuni corective la toate nivelurile. Acest lucru se poate realiza prin intermediul controlului intern și auditului intern. Scopul acestei lucrări este de a raspunde unor întrebări esențiale precum : Care sunt formele pe care le poate lua frauda ? Care sunt semnalele de alarmă ? Cum se poate preveni frauda ? Care este rolul auditorului în detectarea fraudei ?

CAPITOLUL I. CONCEPTUL DE FRAUDĂ

1.1. Definiția fraudei

Frauda este un termen generic care cuprinde o multitudine de acte frauduloase din diverse domenii de activitate, ca spre exemplu : furt, delapidare,deturnare de fonduri,escrocherii, fals si uz de fals, ocolire a adevărului, ascundere a adevărului, comerț fraudulos si multe altele printre care pe loc fruntaș se mai situează corupția și spălarea de bani.

In sens larg, frauda este definită de Norma profesională 1210-A2A1 de audit intern ca “toate neregulile şi actele ilegale comise cu intenţia de a înşela. Fraudele pot fi comise în beneficiul entităţii sau în defavoarea acesteia, atât de către angajaţi colaboratori ai entităţii cât şi de persoane din exteriorul acesteia”.

Conform standardului internațional de audit 240 revizuit, frauda este definită ca ”un act intenţionat făcut de una sau mai multe persoane din rândul conducerii, celor însărcinaţi cu guvernanţa, angajaţilor sau unor terţe părţi, care implică folosirea unei înşelătorii pentru a obţine un avantaj nedrept sau ilegal”.

Potrivit aceluiași standard, frauda apare ca urmare a manipulării sau modificării înregistrărilor sau documentelor – falsificarea lor în scopul denaturării sau ascunderii adevărului. Deasemenea, deturnarea unor active sau furtul acestora se apropie foarte mult de o faptă cu caracter voit, alocarea acestora necorespunzatoare a unor active, ceea ce poate conduce chiar la înrăutațirea situației financiare a companiei auditate, cu consecințe directe asupra continuității activității acesteia. Eliminarea sau omiterea efectelor unor tranzacții din înregistrări sau documente sau înregistrarea în tranzacții fără substanță, în scopul cosmetizării situațiilor financiare fac parte din categoria evenimentelor frauduloase, ca și aplicarea greșită, în mod intenționat, a politicilor contabile în vederea prezentării unor situații financiare care să inducă în eroare utilizatorii.

Raportarea financiară frauduloasă presupune denaturări sau omisiuni intenţionate ale valorilor sau prezentărilor de informaţii în situaţiile financiare, în scopul inducerii în eroare a utilizatorilor. Raportarea financiară frauduloasă poate implica:

• Fapte de înşelăciune, cum ar fi manipularea, falsificarea sau modificarea înregistrărilor contabile sau a documentelor justificatoare pe baza cărora sunt întocmite situaţiile financiare. Interpretarea eronată sau omiterea intenţionată a evenimentelor, tranzacţiilor sau altor informaţii semnificative în situaţiile financiare.

• Aplicarea greşită în mod intenţionat a politicilor contabile aferente evaluării, recunoaşterii, clasificării, prezentării sau descrierii de informaţii.

• Delapidarea activelor presupune furtul activelor unei entităţi. Delapidarea activelor poate fi realizată printr-o varietate de modalităţi (incluzând chitanţe frauduloase, furt de active fizice sau necorporale sau determinarea unei entităţi să efectueze o plată pentru bunuri şi servicii nerecepţionate). Delapidarea este adesea însoţită de înregistrări sau documente false ori care induc în eroare, cu scopul de a tăinui lipsa activelor.