Contabilitatea și Analiza Cheltuielilor și Veniturilor în Instituțiile Publice

Cap.1 Prezentarea generală a instituţiei

Instituţia în cadrul căreia s-a realizat documentarea pentru prezenta lucrare de disertaţie este o Direcţie Generală de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului care îşi realizează obiectul de activitate la nivelul unui anumit judeţ al ţării.

1.1 Scurt istoric al instituţiei

În iunie 1997, Guvernul României a adoptat Ordonanţa de Urgenţă nr.26/1997 privind protecţia copilului aflat în dificultate, punând bazele unui nou sistem de protecţie, întemeiat pe principiul descentralizării puterii de decizie şi a responsabilităţilor, prin înfiinţarea, în subordinea consiliilor judeţene şi a consiliilor locale ale municipiului Bucureşti, a organismelor răspunzătoare de stabilirea, aplicarea şi urmărirea măsurilor de protecţie a copilului aflat în dificultate.

În anul 1997, printr-o hotărâre proprie, Consiliul Judeţean a înfiinţat un serviciu de asistenţă socială, ce funcţiona în cadrul său şi aplica strategiile guvernamentale în domeniul protecţiei copilului. În anul 1998 acest serviciu şi-a mutat sediul într-o clădire proprie şi a încorporat leagănele de copii ce aparţineau Ministerului Sănătăţii şi casele de copii ce aparţineau Ministerului Muncii transformându-le pe acestea în centre de plasament şi devenind astfel Direcţie Judeţeană de Protecţie a Copilului.

În anii 1999 – 2000 au fost preluate părţile de asistenţă socială ale şcolilor speciale (hipoacuzici şi ajutătoare) iar instituţia a devenit Direcţie Generală de Protecţie a Copilului. În anul 2003 au fost desfiinţate majoritatea centrelor de plasament iar copii au fost încredinţaţi unor asistenţi maternali profesionişti angajaţi ai Direcţiei.

În anul 2005 Direcţia Generală de Protecţie a Copilului a comasat cu Direcţia de Asistenţă Socială care realiza măsurile de asistenţă socială în domeniul protecţiei persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap (copii şi adulţi), precum şi a oricăror persoane aflate în nevoie, devenind astfel Direcţie Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. În această perioadă au luat fiinţă complexele de servicii comunitare care încorporau următoarele tipuri de servicii: centre îngrijire de zi, centre maternale, cabinete de consiliere şi sprijin pentru părinţi, centre de plasament de tip familial, centre de primire în regim de urgenţă, servicii alternative de protecţie de tip familial.

În anul 2006 centrele de plasament ce cuprindeau copii din şcolile speciale au fost returnate în îngrijirea Inspectoratului Şcolar şi tot în acest an au fost înfiinţate locuinţe protejate şi centre pentru combaterea traficului de fiinţe umane.

Trebuie precizat faptul că o parte din aceste subunităţi au fost create de către direcţie prin intermediul fondurilor de la Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, fondurilor PHARE şi altor fonduri, obţinute cu ajutorul unor proiecte realizate în cadrul unui compartiment specializat în acest domeniu.

1.2 Obiectul de activitate al instituţiei

Obiectul de activitate al instituţiei poate fi scos în evidenţă ţinându-se cont de cele două componente ce caracterizează instituţia, componenta de protecţie a copilului şi componenta de asistenţă socială.

Obiectul de activitate al instituţiei pentru componenta de asistenţă socială este realizarea ansamblului de măsuri, programe, activităţi profesionale, servicii specializate de protejare a persoanelor, familiilor, grupurilor şi comunităţilor cu probleme speciale, aflate în dificultate şi într-un grad de risc social, care nu au posibilitatea de a realiza prin mijloace şi eforturi proprii un mod normal şi decent de viaţă. Serviciile de asistenţă socială se adresează următoarelor categorii de persoane:

• persoane cu handicap;

• persoane singure;

• persoane vârstnice;

• familia şi copilul;

• oricare persoană aflată în nevoie.

Obiectul de activitate al instituţiei pentru componenta de protecţie a copilului îl constituie asigurarea protecţiei copiilor aflaţi în dificultate, acordarea de asistenţă în realizarea şi exercitarea drepturilor lor şi acordarea de sprijin familiei pentru prevenirea situaţiilor ce pun în pericol securitatea şi dezvoltarea copilului.

1.3 Structura organizatorică şi funcţională a instituţiei

Prin diviziunea muncii pe orizontală şi verticală, stabilirea autorităţii şi delegarea ei pe diferitele niveluri de organizare şi departamentarea activităţii se obţine structura organizatorică . Deci structura organizatorică urmăreşte precizarea elementelor componente, a atribuţiilor fiecărei componente în cadrul ansamblului şi a relaţiilor dintre componente.

Unitatea este o instituţie publică al cărei for superior este Consiliul Judeţean şi care este condusă de un colegiu director format din directorul general şi directorii generali adjuncţi.

Structura organizatorică a Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului se prezintă astfel: