Diagnosticul Financiar al unei Societăți Comerciale

Introducere

Tema “Diagnosticul financiar al unei societăţi comerciale” este o temă foarte interesantă şi complexă, care s-a bucurat de o atenţie deosebită în numeroase studii.

Faptul care m-a motivat să aleg această temă este că ea prezintă o parte importantă în cadrul unei întreprinderi, iar cunoaşterea sa este relevantă pentru un manager de societate comercială.

Lucrarea este structurată în patru capitole, în care am încercat să tratez într-un echilibru cât se poate de reuşit, conceptele, teoriile, dar şi un studiu de caz la firma SC Ando-Bucuria Copiilor SRL.

Diagnosticul financiar constă într-un ansamblu de instrumente şi metode care permit aprecierea situaţiei financiare şi a performanţelor unei întreprinderi. Scopul diagnosticului financiar este de a aprecia situaţia financiară a întreprinderii. În sens general, finalitatea diagnosticului financiar constă în oferirea de informaţii financiare atât celor din interiorul întreprinderii, cât si celor interesaţi din afara acesteia.

Când problema diagnosticului este pusă din interiorul întreprinderii (diagnostic financiar intern) utilizatorii pot fi conducătorii, acţionarii actuali sau salariaţii. Obiectivul urmărit în acest caz este de a detecta eventuale situaţii de dezechilibru financiar şi de a adopta noi decizii de gestionare a întreprinderii. Aceste decizii se bazează pe identificarea originii şi a cauzelor dezechilibrelor, pe de o parte, iar pe de altă parte, pe stabilirea măsurilor de remediere a dezechilibrelor.

Când problema este pusă din exteriorul întreprinderii (diagnostic financiar extern) utilizatorii pot fi analiştii financiari, acţionarii potenţiali, organisme bancare şi financiare sau chiar statul. Obiectivul urmărit este capacitatea financiară a întreprinderii de a genera profit, capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaţiile pe termen scurt sau lung (lichiditatea şi solvabilitatea întreprinderii), precum şi valoarea întreprinderii. De cele mai multe ori utilizatorii externi au nevoie de un diagnostic financiar fie pentru acordarea de credite întreprinderilor (în special bancile), fie pentru luarea deciziilor de pătrundere în capitalul unei întreprinderi (acţionari potenţiali sau alte întreprinderi).

Atât analiza pe plan intern, cât şi cea externă au ca obiectiv aprecierea performanţelor întreprinderii şi a riscurilor la care aceasta este pusă şi urmăresc: analiza rentabilităţii; analiza riscului şi analiza valorii întreprinderii.

De obicei, diagnosticul este efectuat numai în caz de grave dificultăţi sau când cineva cere o astfel de lucrare. Independent de rezultatele înregistrate de întreprindere sau de desfăşurarea evenimentelor, elaborarea unui diagnostic financiar trebuie să aiba loc periodic. Diagnosticul financiar identifică factorii favorabili şi nefavorabili care vor afecta activitatea viitoare a întreprinderii.

Folosind metode şi tehnici specifice, diagnosticul financiar permite aprecierea situaţiei financiare trecută şi actuală, pe baza informaţiilor furnizate pentru luarea deciziilor de către conducere

Informaţiile necesare pentru efectuarea diagnosticului financiar sunt preluate din situaţiile financiare simplificate care cuprind: bilanţul, contul de profit şi pierdere, anexa la bilanţ.

Diagnosticul financiar poate să fie redus la aprecierea riscului pe care un partener exterior este susceptibil să şi-l asume ca urmare a relaţiilor de afaceri pe care le are cu întreprinderea , este vorba de informaţiile oferite de diagnosticul financiar pentru a aprecia riscul de insolvabilitate a unui agent economic de către un partener extern. Analiza dosarului de acordare a creditului de către bănci este un exemplu tipic. În asemenea caz obiectivul major al analizei constă în punerea în evidenţă a riscului incidentelor susceptibile de a perturba activitatea viitoare a întreprinderii, care mai departe poate afecta onorarea la termen a angajamentelor asumate.

Diagnosticul financiar se poate înscrie în perspectiva formulării unui diagnostic global orientat către aprecierea performanţelor, a valorii acesteia, a titlurilor pe care le emite. Aici se pot aborda mai multe aspecte:

- ca o componentă a diagnosticului strategic, diagnosticul financiar îşi propune sa evidenţieze punctele forte şi punctele slabe, este momentul să se evidenţieze eventuala vulnerabilitate a întreprinderii, se apreciază activitatea ei prin prisma performanţelor înregistrate, este momentul de a evidenţia dificultăţile legate de lichiditatea activelor, de rentabilitate,diminuarea ei;

- diagnosticul financiar se foloseşte şi pentru a determina şi aprecia valoarea întreprinderii. Astfel, analiza financiară, participă la determinarea valorii de patrimoniu a întreprinderii. Prin retratarea elementelor contabile furnizate de bilanţ, diagnosticul permite determinarea altor valori patrimoniale, activul net actualizat, activul net corectat, valoarea substanţială. În acelaşi timp cu ajutorul diagnosticului financiar se poate determina capacitatea beneficiară a întreprinderii şi astfel se determină valoarea de randament a acesteia obţinută prin capitalizarea veniturilor viitoare. Astfel analiza financiară îşi aduce un aport semnificativ în procesul de evaluare a întreprinderii;

- diagnosticul financiar este folosit şi în analiza bursieră. Pentru operatorii ce intervin pe piaţa de capitaluri indicatorii furnizaţi de diagnosticul financiar constituie un element foarte important pentru a orienta opţiunile de investiţii sau de dezinvestire prin cumpărarea de titluri.