Organizarea Contabilității de Gestiune și a Calculației Costurilor în Condițiile Aplicării Metodei pe Comenzi

CAPITOLUL I

Locul şi rolul informaţiilor privind costul de

producţie în activitatea de conducere a

S.C. Ind Complex CF-S.A.

Acţiunea de determinare a costului producţiei are un rol deosebit datorită funcţiilor pe care le îndeplineşte acest indicator economic în întreprinderi, centrale industriale şi alte unităţi similare pentru optimizarea deciziilor.

Conducerea societăţilor comerciale şi a întreprinderilor în general necesită cunoaşterea permanentă a cheltuielilor de producţie şi pe această bază, a costului producţiei obţinute. În acest mod, ea îşi poate da seama de eficienţa economică a activităţii sale şi poate acţiona în vederea adoptării deciziilor pentru creşterea activităţii desfăşurate.

Informaţiile în legătură cu nivelul costurilor de producţie arată cum sunt gospodărite resursele materiale şi băneşti ale întreprinderii, în fiecare fază şi operaţie a procesului tehnologic, la fiecare loc de cheltuieli sau centre de costuri, în cadrul fiecărei activităţi desfăşurate de întreprindere, sau pentru fiecare produs, lucrare sau serviciu ce se obţine în cadrul activităţii de producţie şi desfacere a întreprinderii.

Nivelul costurilor de producţie determinate prin calcul constituie un criteriu economic de bază care condiţionează perfecţionarea neîntreruptă a proceselor tehnologice, introducerea raţionalizărilor, inovaţiilor şi investiţiillor în procesul de fabricaţie, organizarea ştiinţifică a muncii şi producţiei în general şi a cărei reducere exprimă valoric eficienţa promovării acestora în economia întreprinderii.

În acelaşi timp informaţiile în legătură cu nivelul costurilor de producţie prezintă o mare importanţă pentru conducerea întreprinderii întrucât îi oferă posibilitatea să cunoască cât din valoarea produsului obţinut reprezintă valoarea mijloacelor de producţie consumate pentru producerea şi desfacerea produsului respectiv, cât şi valoarea nou creată.

Calcularea cu exactitate a diferitelor feluri de cheltuieli care intră în structura costurilor de producţie impune cu necesitate aplicarea celor mai adecvate metode şi tehnici de contabilitate, de gestiune şi calculaţie a costurilor, capabile să furnizeze informaţiile necesare pentru urmărirea pe parcurs “din mers” şi în mod operativ a abaterilor de la cheltuielile bugetare sau standard, pe baza analizei cauzelor care au determinat abaterile respective, conducerea la S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanţa va putea adopta deciziile cele mai corespunzătoare în vederea desfăşurării activităţii viitoare.

Contabilitatea de gestiune contribuie la procesul de gestiune al întreprinderii, acumulând şi tratând informaţiile asupra consumurilor de resurse şi transmiţându-le organelor de decizie pentru a facilita alegerea unui plan de acţiune în cadrul analizei cost-beneficiu.

Motivaţiile actuale ale managerilor S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanţa ca principali utilizatori a informatiei contabile devin tot mai complexe, ţinând seama de evoluţiile mediului economico-social al întreprinderii, de forma de proprietate a acesteia, ceea ce amplifică domeniul de definire şi obiectivele contabilităţii de gestiune.

În acest context, contabilitatea de gestiune cuprinde: “ansamblul elementelor de identificare, măsurare, stocare, analiză, prelucrare, interpretare şi comunicare a informaţiilor utilizate de management pentru a proviziona, evalua şi controla, în interiorul unui organism şi pentru a garanta utilizarea corespunzătoare şi responsabilă a resurselor sale”.

Eficienţa metodelor respective de contabilitate, de gestiune şi de calculaţie a costurilor depinde, de asemenea de operativitatea cu care ele furnizează informaţiile necesare conducerii pentru ca aceasta să poată adopta deciziile în timp util.

Localizat la nivelul societăţii comerciale, perfecţionarea sistemului informatic, economic şi implicit a contabilităţii de gestiune şi calculaţiei costurilor, ca parte componentă a acestuia se impune cu atât mai mult cu cât lărgirea autonomiei funcţionale a acestuia este însoţită de crearea condiţiilor de a exercita pe un plan superior atribuţiile de conducere.

Informaţiile privind nivelul costurilor de producţie prezintă o mare importanţă pentru controlul activităţii interne, a gestiunii interne a întreprinderii.

Pornind de la consinderentul că o coordonată esenţială a perfecţionării activiităţii în toate domeniile şi ramurile economiei naţionale constituie crearea unui sistem informational operativ, la societatea comercială S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanţa s-au elaborat şi implementat programe de perfecţionare a acestuia, în special prin dotarea întreprinderii cu tehnică de calcul perfecţionată.

Măsurile proprii iniţiate pentru perfecţionarea sistemului informational economic impun intensificarea preocupărilor şi eforturilor pentru aplicarea de noi metode evoluate care să asigure o urmărire operativă a costurilor de producţie şi să ridice pe o treaptă superioară rolul calculaţiei ca sursă informaţională de bază în procesul decizional, printr-o legătură permanentă a informaţiilor din domeniul costurilor, între furnizorii informaţiilor şi factorii

decidenţi.

Activitatea cea mai laborioasă o reprezintă calculaţia costurilor, care constituie instrumentul de comensurare a procesului de producţie în toată complexitatea lui.

În cadrul acestei activităţi se distinge:

a) calculaţia pe tipuri de conturi, care reprezintă unul din aspectele formale cele mai importante ale contabilitătii de gestiune, în cadrul căreia se asigură colectarea costurilor de producţie. Organizarea colectării costurilor pe tipuri de costuri nu are un caracter strict limitat, fiind dependentă de organizarea unităţii, de structura producţiei şi a costurilor. Din acest punct de vedere organizarea colectării costurilor cuprinde: costuri directe, indirecte, variabile, fixe, ale producţiei de bază, ale producţiei auxiliare.

b) calculaţia pe locuri de costuri, care reprezintă un aspect de bază al calculaţiei costurilor de producţie. Locul de cost nu trebuie privit numai ca aspect organizatoric al calculaţiei costurilor. Latura de bază rezidă în realizarea unor locuri de cost care să asigure individualizarea costurilor şi în mod deosebit urmărirea constituirii acestora în cadrul fiecărui compartiment de producţie sau funcţional, a evidenţierii abaterilor şi a responsabilităţilor.

c) calculaţia pe purtători de costuri care pot fi: produsul, grupele de produse, lucrarea, serviciul.

Pentru realizarea scopului calculaţiei, furnizarea de date şi informaţii din domeniul costurilor în cadrul S.C. Ind Complex CF-S.A. Constanţa trebuie să se acorde o importanţă deosebită modului de organizare a calculaţiei de care depinde în cea mai mare măsură furnizarea celor mai relevante şi exacte informaţii.

Informaţiile privind nivelul costurilor se obţin numai după ce diferitele feluri de cheltuieli (materiale, salariale, amortizări) au parcurs în procesul de evidenţă o serie de etape cum sunt: colectarea lor pe destinaţii, adică pe fiecare activitate (de bază, auxiliară şi de deservire, de desfacere, administrativ-gospodărească şi de conducere), iar în cadrul acestora în funcţie de posibilităţile de identificare, pe fiecare produs, fază, operaţie tehnologică, loc de cheltuială sau centre de costuri; calculul şi decontarea cheltuielilor activităţii auxiliare şi de deservire; în măsura în care intervin prestaţiile reciproce de lucrări şi servicii, calculul şi decontarea cheltuielilor auxiliare către activitatea de bază şi celelalte activităţi din cadrul întreprinderii pentru lucrările şi serviciile furnizate de aceasta; calculul şi repartizarea cheltuielilor ce nu s-au indentificat încă pe produse din momentul colectării lor, ca purtători finali de cheltuieli, adică a cheltuielilor indirecte de producţie şi dacă este cazul a cheltuielilor de desfacere şi a celor administrative şi de conducere; determinarea cantitativă şi valorică a producţiei în curs de execuţie şi decontarea acesteia; calculul costului efectiv al producţiei terminate (finite) şi decontarea acesteia; calculul şi decontarea diferenţelor (abaterilor) dintre costul efectiv şi cel standard şi bugetat al producţiei finite.