Planificarea misiunii de audit intern - entități economice la SC Moldova SA

CAPITOLUL 1

AUDITUL INTERN – CONCEPT

Așa cum este definit de Institutul Internațional al Auditorilor Interni, auditul intern este o funcție independentă și obiectivă, care dă unei entități o asigurare în ceea ce privește gradul de control deținut asupra operațiilor, a îndruma pentru a-i îmbunătăți activitatea și contribuie la adăugarea unui plus de valoare. Auditul intern ajută această organizație să își atingă obiectivele, evaluând, printr-o abordare sistematică și metodică, procesele sale de management al riscurilor, de control și de guvernare a organizației și făcând propuneri pentru a le consolida eficacitatea.

Prin audit în general, se înțelege examinarea profesională a unei informații în vederea exprimării unei opinii responsabile și independente prin raportarea la un criteriu (satndard, norme) de calitate.

Obiectivul oricărui tip de audit îl constituie îmbunătățirea utilizării informației. Principalele evenimente care definesc auditul, în general, și a căror absență poate pune în discuție dacă o activitate este sau nu audit, sunt :

- examinarea unei informații, care trebuie să fie exclusiv o examinare profesională.

- scopul examinării unei informări este acela de a exprima o opinie asupra acesteia.

- opinia exprimată asupra unei informații trebuie să fie responsabilă și independentă, ceea ce presupune că persoana care face această examinare are anumite responsabiliatăți pentru activitatea sa și trebuie să fie o persoană independentă.

- examinarea trebuie să decurgă după anumite reguli dinainte stabilite, cuprinse într-un standard sau normă legală sau profesională care constituie un criteriu de calitate.

A audita o entitate economică a avut inițial semnificația de a verifica situațiile financiare ale acesteia. Azi, termenului i se adaugă și semnificația studierii unei entități economice/întreprindere pentru a-i ameliora procesele, tranzacțiile și situațiile financiare (audit financiar) sau pentru a face o judecată asupra gestiunii (audit de gestiune).

În prezent, există texte oficiale și o directivă europeană pentru un singur tip de audit și anume auditul legal, cunoscut sub denumirea de control legal sau audit statutar, cu aceleași semnificații :

- caracterul legal, care rezultă din aceea că este singurul tip de audit reglementat la nivel european (Directiva a VIII-a) și prevăzut, de regulă, prin legea companiilor și prin actele constitutive (statutele) acestora.

- statutul de independență al persoanelor care realizează aceste misiuni de audit

- autonomia organismului din care face parte auditorul

Dacă este vorba de audit financiar care conduce la certificarea situațiilor financiare, fără nici o îndoială este vorba de auditul legal, controlul legal sau auditul statuar, sau de misiunea de audit de bază.

Denumirea simplă de "audit financiar" poate fi folosită pentru a desemna numeroase alte misiuni ca, de exemplu:

- auditul financiar al procedurilor informatizate de tineri ai contabilității;

- auditul financiar al operațiunilor de schimb pentru a verifica prezentarea regulamentară a acestora în situațiile financiare;

- auditul financiar al contabilizării cheltuielilor sociale pentru a verifica respectarea legislației sociale;

- auditul financiar asupra situației fiscale;

- auditul financiar asupra conturilor de clienți pentru a verifica dacă evaluarea creanțelor îndoielnice s-a fãcut de o manieră prudentă

- auditul financiar asupra uneia sau mai multor secțiuni ale contabilității.

Altfel spus, orice analiză, orice verificare și orice studiu asupra unei secțiuni sau a unei părți din contabilitate sau din situațiile financiare ale unei entități poate fi calificată drept “audit financiar”.

Potrivit standardelor de audit, auditul financiar prin care se examinează și se certifică situațiile financiare în totalitatea lor se numește “audit statuar” și are ca elemente de baza:

- profesionistul contabil competent și independent, care poate fi o persoană fizică sau o persoană juridică membră a unui organism profesional autonom.

- obiectul examinării efectuate de profesionistul contabil îl constituie situaţiile financiare ale entităţii, în totalitatea lor: bilanţ, cont de profit şi pierdere şi celelalte componente ale situaţiilor financiare, în funcţie de referenţialul contabil aplicabil;

- scopul examinării: exprimarea unei opinii motivate cu privire la imaginea fidelă,clară şi completă a poziţiei financiare (patrimoniului), a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute de entitatea auditată;

- criteriul de calitate în funcţie de care se face examinarea şi se exprimă opinia,îl constituie standardele (normele) de audit şi standardele (normele) contabile, atât naționale, cât și internaționale.

În România, potrivit reglementărilor contabile armonizate cu directivele europene, situațiile financiare anuale întocmite de persoane juridice care la data bilanțului îndeplinesc criterii de mărime se audiază conform legii.

În această categorie intră persoanele juridice care la data bilanțului depășesc limitele a două dintre următoarele criterii :

- total active : 3.650.000 euro

- cifra de afaceri netă : 7.300.000 euro

- numărul mediu de salariați în cursul efectuării exercițiului financiar : 50.

Aceste persoane juridice întocmesc situații financiare anuale care cuprind: bilanț, cont de profit și pierdere ; situația modificărilor capitalului propriu, situația fluxurilor de trezorerie, notele explicative la situațiile financiare. Situațiile financiare ale entitățiilor economice se auditează de către auditorii financiari, persoane fizice sau juridice – audit financiar extern independent. Entititățiile economice ale căror situații financiare anuale sunt excluse auditului extern independent au obligația de a organiza auditul intern potrivit normelor elaborate de Camera Auditorilor din România.