Politici si optiuni contabile aferente stocurilor si productiei in curs de executie

Imagine preview
(9/10 din 1 vot)

Aceasta disertatie trateaza Politici si optiuni contabile aferente stocurilor si productiei in curs de executie.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 55 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 6 puncte.

Domeniu: Contabilitate

Cuprins

INTRODUCERE
CAPITOLUL I. FUNDAMENTĂRI TEORETICE ŞI PRACTICE PRIVIND STOCURILE ŞI PRODUCŢIA ÎN CURS DE EXECUŢIE.5
1.1. Delimitări şi structuri privind stocurile şi producţia în curs de execuţie.6
1.2. Recunoaşterea şi evaluarea stocurilor şi producţia în curs de execuţie.9
1.2.1 Evaluarea stocurilor la intrarea în entitate.11
1.2.2 Evaluarea la ieşirea stocurilor din gestiune.13
1.2.3 Evaluarea stocurilor la inventariere.17
1.2.4 Evaluarea stocurilor la întocmirea bilanţului.17
CAPITOLUL II. CONTABILITATEA CURENTA A STOCURILOR ŞI PRODUCŢIEI ÎN CURS DE EXECUŢIE.19
2.1. Contabilitatea curentă a stocurilor cumpărate.20
2.1.1 Politici şi metode de contabilitate a stocurilor cumpărate.20
2.1.2 Contabilitatea operaţiilor privind stocurile cumpărate.21
2.1.2.1 Contabilitatea stocurilor cumpărate în metoda inventarului permanent şi metoda inventarului intermitent.21
2.1.2.2 Particularităti în contabilitatea stocurilor cumpărate.24
2.1.2.2.1 Stocuri cumpărate fără facturi sosit.24
2.1.2.2.2 Stocuri cumpărate cu reduceri comerciale şi financiare.25
2.1.2.2.3 Stocuri la cost prestabilite. .27
2.1.2.2.4 Stocuri la preţ cu amanuntul.29
2.1.3 Contabilitatea curentă a stocurilor fabricate.30
2.1.3.1 Particularităţile metodelor de contabiliate a stocurilor fabricate.30
2.1.3.2 Contabilitatea operaţiilor privind stocurile fabricate.31
2.1.4 Politici contabile privind deprecierea stocurilor şi producţia în curs de execuţie.32
CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ PRIVIND APLICAREA DIFERITELOR POLITICI CONTABILE PRIVIND STOCURILE LA S.C. MAT PLAST INDUSTRY SRL.34
3.1. Prezentare de ansamblu a S.C. Mat Plast Industry S.R.L.34
3.2. Evoluţia principalilor indicatori la S.C. Mat Plast Industry S.R.L.36
3.3. Politici contabile privind organizarea stocurile la S.C. Mat Past Industry S.R.L.38
3.3.1Metoda costului standard.38
3.3.2Metoda costului cu amănuntul.40
3.4. Politici contabile privind alte operaţii cu stocuri la S.C Mat Plast Industry S.R.L.42
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

Extras din document

INTRODUCERE

Stocurile reprezintă, materiale, lucrări şi servicii destinate să fie consumate la prima lor utilizare, să fie vândute în situaţia când au starea de marfă sau produse rezultate din prelucrare, precum şi producţia în curs de execuţie.

Stocurile, sub aspectul gestionării, se pot grupa în stocuri şi producţia în curs de execuţie, ambele fiind considerate active circulante materiale.

Comisia Internaţionala a Standardelor Contabile (I.A.S.C.), în norma de contabilitate IAS 2 „Stocurile” aplicată începând cu 1.01.1976 şi revizuită în anul 1993 defineşte stocurile ca fiind un element de activ, iar costul de achiziţie al acestora cuprinde preţul de cumpărare, taxele vamale şi alte taxe nerecuperabile, cheltuieli de transport- aprovizionare.

În România, prin Regulamentul de aplicare a Legii Contabilităţii nr. 82/1991 este data următoarea definiţie acestei clase de active patrimoniale: „Contabilitatea stocurilor şi comenzilor în curs de execuţie cuprinde ansamblul bunurilor şi serviciilor din cadrul unităţii patrimoniale, destinate: fie a fi vândute în aceeaşi stare sau după prelucrarea lor în procesul de producţie; fie a fi consumate la prima lor utilizare.

Problema stocurilor, atât ca activitate, cât şi ca fenomen economic reprezintă tema de permanente reflectări, analize şi răspunsuri la multe din întrebările cărora, fie literatura de specialitate, fie practica direct productivă, le-au dat de fiecare dată soluţii mai mult sau mai puţin eficiente, cert însa este faptul că mai toţi agenţii economici încă se mai confruntă cu aspecte de genul: mărfuri în stoc fără mişcare, cu mişcare lenta sau alte stări de manifestare care nu pot genera efecte de prejudiciere a firmei de importante valori materiale şi financiare.

Necesitatea de a administra stocurile, depozitele, amplasarea şi condiţiile adecvate de depozitare a bunurilor, materialelor reprezintă un aspect important deoarece prin aceasta se poate economisi mult timp şi se pot minimaliza erorile în optimizarea utilizării spaţiului de depozitare, precum şi a faptului că, fiecare tip de stoc este păstrat tot timpul în condiţii de depozitare corecte.

De asemenea adaugăm şi considerentul indispensabilităţii stocurilor, conştienţi de faptul că, cel puţin din punct de vedere teoretic constituirea de stocuri reprezintă o necesitate obiectivă a cunoaşterii, în sensul constituirii, utilizării şi raţionalizării acestora în scopul atingerii, mentinerii si eventual diversificarii – dezvoltarii nivelului maximelor interese ale firmei in relaţiile cu piaţa.

Teoria stocurilor a apărut din necesitatea asigurării unei aprovizionări ritmice şi cu cheltuieli minime a stocurilor de materii prime şi materiale în procesul de producţie, sau a stocurilor de produse finite şi bunuri de larg consum în activitatea de desfacere a mărfurilor.

Stocul este o rezervă de material destinat să satisfacă cererea beneficiarilor, aceştia identificându-se, după caz, fie unei clientele (stoc de produse finite), fie unui serviciu de fabricaţie (stocuri de materii prime sau de semifabricate), fie unui serviciu de întreţinere (articole de consum curent sau piese de schimb), fie unui serviciu de după vânzare (piese detaşate).

Rolul determinant al stocurilor este evidenţiat de faptul că acestea asigură certitudine, siguranţă şi garanţie în alimentarea continuă a producţiei si consumului prin servicii şi ritmicitatea desfacerii rezultatelor acesteia.

Analiza şi gestiunea stocurilor prezintă aceleaşi caracteristici pentru toate ramurile de activitate din economie (industrie, comerţ – servicii şi agricultură). În cele trei domenii nivelul considerat normal al stocurilor relevă în general aceleaşi categorii obiective, respectiv : nivelul stocurilor este motivat de interesul – tranzacţii, care are cea mai ,,solida bază”, înca de la momentul înfiinţării firmei, în cadrul careia funcţiunea comercială fiind creată, întreţinută şi dezvoltată la nivelul realizării în cele mai bune condiţii a întregii activităţi comerciale a acesteia (marketing – cumpărări, depozite, vanzări, transport); efortul de gestiune a stocurilor pentru nivele normale, trebuie să îndeplinească noţiunea de regulator al producţiei între aprovizionare şi consum, care cere, în general un nivel de stoc superior.

Nivelul stocurilor este influentat de starea de precauţie care explică provenienţa şi posesia stocului. În masura în care nu există o certitudine cu privire la cererea de consum este necesar să se deţină la fiecare stadiu al fluxului de aprovizionare şi livrare o rezervă de reglare ce constituie o garanţie la orice abatere de previziune, a stării de precauţie a decidentului.

Nivelul stocurilor este motivat de specificitatea relaţiilor de piaţă concurenţială, speculative, chiar dacă, pe fond se vorbeşte de ceeea ce denumim negocieri. Firma, ca urmare a libertăţii politicii sale comerciale poate realiza speculaţii asupra preţurilor, respectiv aprovizionarea la cel mai mic cost posibil şi stabilirea unui preţ de vânzare pe piaţă în beneficiul firmei. În contextul acestui proces de cumpărare – vânzare, firma poate în mod normal prin abilităţi speculative, să marescă partea sa de caştig prin operaţiuni comerciale şi să construiască în acest fel strategia dominării efective a unei pieţe sau a unui segment de piaţă. În tot acest ,,joc”, un singur aspect devine foarte clar, cel care asigură echilibrul speculativ al operaţiunilor, respectiv stocul, cel care, în maniera în care determină şi ajută efectiv proprietarul în susţinerea operaţiunilor speculative, în egală măsură il fortează la precauţie, avându-se în vedere costul de imobilizare, în orice moment imprevizibil ca mod de manifestare şi efecte în funcţie de raportul variabilelor de pe piaţă.

În literatura de specialitate în domeniul stocurilor se vorbeşte de existenţa a cinci funcţii pe care stocurile le îndeplinesc în procesele firmei : funcţia de reglare a proceselor economice în timp; funcţia de rentabilizare a capacităţilor de producţie; funcţia de asigurare asupra efectelor de fluctuaţie a cererii; funcţia speculativă şi de anticipare a fenomenelor de piaţă; funcţia reziduală (câstig de libertate faţă de planul de stabilire a costurilor de gestiune şi informaţie).

Aceste funcţii în ansamblu dar fiecare în parte contribuie la otimizarea stocurilor pentru producţie sau pentru vânzare în relaţia cu piaţa. Neglijarea sau tratarea cu superficialitate a oricareia dintre acestea poate determina o diminuare în sensul eficienţei a raportului producţie-piaţă.

CAPITOLUL I.

FUNDAMENTARI TEORETICE ŞI PRACTICE PRIVIND STOCURILE ŞI PRODUCŢIA ÎN CURS DE EXECUŢIE

Realizarea obiectivului de activitate al oricarei entităţi, indiferent de specificul său, necesită, pe lânga activele imobilizate, şi o varietate de active circulante denumite şi active curente. Deoarece se consideră ca valoarea stocurilor se recuperează prin consum, vânzarea şi, implicit, încasarea lor într-o perioadă de un an, în bilanţul contabil, stocurile sunt înscrise în activele circulante ale entităţii.

Stocurile şi producţia în curs de execuţie se poate defini ca fiind ansamblul de bunuri materiale, titluri de valoare, servicii din cadrul unitaţilor economice care sunt destinate pentru a se consuma la prima utilizare, pot fi vândute dupa închiderea procesului de prelucrare urmarea unui ciclu de producţie sau ele se pot vinde în starea în care s-au cumpărat.

Stocurile privite ca şi componente ale activelor circulante se află într-o continuă mişcare, schimbându-şi forma materială şi utilitatea în cadrul circuitului economic al patrimoniului (materii prime, producţie în curs de execuţie, produse finite, bani).

În sens general, stocurile reprezintă “cantitatea de active materiale şi financiare existente la un moment dat într-o unitate patrimonială.

În calitatea lor de active, stocurile sunt recunoscute numai atunci cand este posibil ca ele să aducă inteprinderii beneficii economice viitoare şi costul lor să poată fi evaluat în mod credibil.

Pentru atibuirea calitaţii de active stocurilor, fiecare inteprindere aplică raţionament profesional pentru a evalua nivelul sub care un element nu poate fi prezentat în bilanţ, ci trecut în contul de profit şi pierdere, precum şi pentru luarea deciziei referitoare la înregistrarea stocurilor în categorii separate sau într-o singură categorie .

Un element al stocurilor este controlat de entitate dacă situaţia lui poate fi influenţată prin deciziile managerilor, adică poate fi consumat, vândut, schimbat cu alte bunuri, folosit la plata unei datorii sau folosit drept garanţie la obţinerea unui împrumut bancar.

În principiu, o entitate îşi poate exercita controlul asupra stocurilor pe care le are în proprietate. Ea nu işi exercită controlul asupra stocurilor pe care le deţine, temporar, făra titlu de proprietate, cum este cazul stocurilor preluate în custodie, deoarece depoziţia se efectuează pe riscul şi la dispoziţia proprietarului.

Fisiere in arhiva (1):

  • Politici si optiuni contabile aferente stocurilor si productiei in curs de executie.doc

Bibliografie

1. Bojian Octavian "Bazele Contabilităţii”, Editura “Economică”, Ediţia a 6-a, 2003;
2. Barbacioiu Victoria, Radu Baluna, Sorin Domnişoru, Simina Manea -“Contabilitate Financiară” “Editura “Sitech”Craiova, 2006;
3. Bengescu Marcela “Deprecierea Temporară a Stocurilor şi Creanţelor Curente“ in “Contabilitatea, Expertiza şi Auditul Afacerilor” nr. 9, 2006;
4. Budugan Dorina,Ioan Berghea, Liliana Georgescu, Leontina Betianu “Contabilitate de Gestiune” Editura “CECCAR”, Bucureşti, 2007;
5. Burada Corneliu “Contabilitatea Stocurilor Cumpărate în Metoda Costului Standard şi Preţ cu Amănuntul” in “ Gestiunea si Contabilitatea firmei”V 10, nr. 7, 2007;
6. Caloianu Florentin “Sisteme de Contabilizare a Stocurilor” “Revista Finanţe Publice şi Contabilitate” V 17, nr. 5, 2006;
7. Caraiani Chirata, coordonator: Olimid Lavinia “Coord. Bazale Contabilităţii” Ed. A-2-a, Bucureşti. Ed. ASE 2001;
8. Constangioară Alexandru Doctorand Lector Universitar “Universitatea din Oradea , Facutatea de Ştiinte Economice , Catedra de Management şi Marketing” Extras din “ Managementul Stocurilor”,
9. Cristea Horia, coord; Cacic Leonora “Ghid Pentru Intelegerea şi Aplicarea IAS 2 Stocuri” Bucureşti: CECCAR., 2004;
10. Donos Sergiu-Gabriel “Optimizarea mărimii stocurilor şi gestiunea stocurilor în situaţii de risc” în Revista “Gestiunea şi contabilitatea firmei” nr. 11-12, decebbrie 2006;
11. Donos Sergiu-Gabriel “Determinarea Mărimii Stocurilor şi a Necesarului lor de Finanţare” în “ Gestiunea şi contabilitatea firmei”, nr.10-octombrie 2006;
12. Dumitru Georghe “Evaluarea Stocurilor” în Revista“ Tribuna Economică” V.16, nr. 7 pag 55-58, 2005;
13. Dumitrana Mihaela, Luminiţa Ialba, Oana Duta -“Contabilitatea în Comerţ şi Turism” Editura “Universitară” Bucureşti 2008;
14. Epuran Mihail, valeria Babaita, Carmen Imbrescu “Teoria Contabilităţii” “Editura Economică”, 2004, Bucureşti;
15. Firescu Victoria “Întelegerea şi Aplicarea Standardelor Internaţionale de Contabilitate” ”Editura Sitech” Craiova, 2009;
16. Gheorghe Dumitru “Contabilitatea Stocurilor de Materii Prime şi Materiale” în Revista “Finanţe Bănci Asigurări” V 8, nr. 6, p. 7-12, iunie 2005;
17. Iacob Petru Pantea, Atanasiu Pop -“Contabilitatea Financiară a Inteprinderii”, Editura “DACIA Cluj Napoca, 2005;
18. Ionescu Cicilia “Naţional şi Internaţional Privind Contabilizarea Stocurilor” în Revista “Gestiunea şi Contabilitatea firmei”, V. 9, nr. 5, p. 14-28, 2006;
19. Istrate Costel “Introducere în Contabilitate”, Stiinţe Economice” Editura Polirom 2002;
20. Matiş Dumitru, Adriana Tiran Tudor, Alexandra Ileana Mutiu -“Elemente de Contabilitate” Editura Accent” 2004 , Cluj Napoca;
21. Măndoiu Nicolae -“Reglementări Contabile” 2010”, Editura “Confisc”, Bucureşti 2009;
22. Moroşan Ioan “Monografie Contabilă Privind Stocurile, partea I – în Contabilitatea, Expertiza şi Auditul Afacerilor” nr. 3 p. 25-33, 2007;
23. Munteanu Victor “Teoria şi Bazele Contabilităţii” “Editura Lumina Lex”, 2003, Bucureşti;
24. Popa Adriana Florina, Mirela Nichita, Ileana Cosmina Pitulice, Iulia Jianu “Studii Practice Privind Aplicarea Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară în România “ Editura “Contraplus” 2007;
25. Ristea Mihai, Dumitru Corina “Tratamente Contabile şi Informaţionale Privind Stocurile” în Revista “Gestiunea şi contabilitatea firmei”, V.10, nr..1, p. 2-10, 2007;
26. Ristea Mihai , Corina Graziella Dumitru, Corina Ioanaş, Alina Irimescu “Contabilitatea Societăţilor Comerciale” Vol I. “Editura Universitară “Bucureşti 2009;
27. Tulvinschi Mihaela “Contabilitatea Stocurilor de Mărfuri în Comerţul cu Amănuntul” în Revista “ Finanţe publice şi contabilitate”, V. 15, nr. 11-12, p. 70-73, noiembrie-decembrie 2004;
28. Tulvinschi Mihaela “Contabilitatea Stocurilor de Ambalaje” în Revista “Finanţe Publice şi Contabilitate” “V. 15, nr. 10, p. 44-47, octombrie 2004”;
29. Vişan Dumitru, Burtescu Claudia, Ionaş Corina „Recunoaşterea şi Evaluarea Stocurilor” în „Contabilitate în Gestiunea şi contabilitatea firmei”, V.8, nr. 7, p. 27-43, 2005;