Politici și tratamente contabile privind evaluarea inițială și ulterioară a imobilizărilor corporale

Studiul imobilzărilor corporale în această lucrare acoperă aspecte conceptuale relevante (definiția, aria de aplicabilitate, recunoașterea și evaluarea imobilizărilor corporale conform OMFP 3055/2009), precum și aspecte specifice imobilizărilor corporale (amortizarea imobilizărilor, metode de amortizare, durata de viață, valoarea reziduală utilă, tratamente contabile, reevaluări, interpretări și analize financiare anuale).

1.1. Aria de definiție și aplicabilitate a imobilizărilor corporale

Reglementările contabile din Romania definesc activele imobilizate ca acele active ale unei întreprinderi destinate utilizării pe o perioada indelungată în activitatea acesteia.

IAS 16 “Imobilizări corporale” are ca obiectiv descrierea tratamentului contabil pentru imobilizările corporale iar, in cadrul acestuia, identificarea momentului de recunoaștere a acestor active, a valorii lor contabile și a amortizării aferente.

1.1.1. Definiții și concepte cheie

Imobilizări corporale sunt acele active care sunt deținute de o întreprindere pentru a fi utilizate în producția de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților, sau pentru a fi folosite în scopuri administrative și pot fi utilizate pe parcursul mai multor perioade.

Se poate constata că majoritatea activelor necorporale satisfac, de asemenea, această definiție. Această problema poate să apară în contabilitatea franceză (sau românească) deoarece, în engleza, titlul normei ("Property, plant and equipment") face imposibilă orice confuzie cu activele necorporale (intangibles).

Identificarea elementelor ce răspund definiției imobilizărilor corporale este uneori delicată, mai ales atunci când este vorba despre active complexe. Fiecare element trebuie sa fie contabilizat în mod separat amortizat pe durata sa de utilizare.

Într-un ansamblu imobiliar, clădirile și terenurile trebuie să fie evaluate și contabilizate separat, deoarece durata de utilizare a terenurilor este nelimitată și, ca atare numai clădirile trebuie să fie amortizate.

Piesele de schimb destinate reparării echipamentelor aflate în stare de utilizare reprezintă o problemă a dificultăților de clasificare. Deși sunt considerate adesea furnituri în stoc, piesele de schimb constituie imobilizări, în situația în care durata prevăzută de amortizare a acestora depașește un an. Aceeași identificare este conferită și pieselor care nu pot să fie utilizate decât pentru un echipament special și care, în această calitate, trebuie sa fie amortizate în același ritm ca și echipamentul.

Amortizarea este alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga sa durată de viață utilă.

Valoarea amortizabilă este costul activului sau o altă valoare substituită costului în situațiile financiare, din care s-a scăzut valoarea reziduală.

Durata de viată utilă reprezintă perioada pe parcursul căreia se estimează că întreprinderea va utiliza activul supus amortizării sau numărul unităților produse sau a unor unități similare ce se estimează că vor fi obținute de întreprindere prin folosirea activului respectiv.

Costul reprezintă suma plătită în numerar sau echivalente de numerar, ori valoarea justă a altor contraprestații efectuate pentru achiziționarea unui activ, la data achiziției sau construcției acestuia.

Valoarea reziduală reprezintă valoarea netă pe care o întreprindere estimează ca o va obține pentru un activ la sfârșitul duratei de viată utilă a acestuia, după deducerea prealabilă a costurilor de cesiune previzionate.

Valoarea justă reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de buna voie între două parți aflate în cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzacții cu prețul determinat obiectiv.

Pierderea din depreciere reprezintă diferența dintre valoarea contabilă și valoarea recuperabilă.

Valoarea contabilă reprezintă valoarea la care un activ este recunoascut în bilanț după scăderea amortizării cumulate până la acea dată, precum și a pierderilor cumulate din depreciere.

1.1.2. Aria de aplicabilitate

IAS 16 “Imobilizări corporale” trebuie să fie aplicat pentru contabilizarea imobilizărilor corporale, exceptând situația în care o altă normă contabilă internațională impune sau autorizează o prelucrare contabilă diferită. Norma nu se aplică elementelor următoare:

- pădurilor și resurselor naturale ce se reînnoiesc prin ele însele;

- resurselor ce nu se reînnoiesc: concesiuni miniere, prospecțiuni și extracții de minereuri, de petrol, de gaze naturale și alte resurse similare.

- activelor biologice aferente activităților agricole;

În anumite cazuri, normele contabile internaționale autorizează ca valoarea contabilă a imobilizărilor corporale să fie inițial constatată conform unei abordări diferite de cea care este prescrisă în IAS 16 “Imobilizări corporale”. De exemplu, norma IAS 22 "Grupările de întreprinderi" prevede ca imobilizările corporale achiziționate în cadrul unei grupări de înterprinderi să fie evaluate inițial la valoarea justă, chiar și atunci când aceasta este mai mare decât costul lor. Norma IAS 25 "Contabilizarea plasamentelor" autorizează o întreprindere să trateze imobilele de plasament ca imobilizări corporale, conform prezentei norme, sau ca plasamente pe termen lung, conform normei IAS 25.

IAS 16 “Imobilizări corporale” nu tratează aspecte legate de aplicarea unui sistem complet ce reflectă efectele variațiilor de prețuri. Totuși, întreprinderile ce aplică un astfel de sistem sunt obligate să se conformeze ansamblului aspectelor prezentei norme, cu excepția celor relative la evaluarea imobilizărilor corporale posterioare contabilizării lor inițiale.

Acest standard trebuie aplicat în contabilitatea imobilizărilor corporale, exceptând cazul în care un alt IAS prevede sau permite o abordare contabilă diferită.

1.2. Referențial contabil. Standarde și reglementări contabile în domeniu. (cu deosebire OMFP 3055/2009)

Romania aplică reglementările contabile armonizate cu Directiva a-IV-a a Comunitaților Economice Europene aprobate prin ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 3055/2009.