Riscul de Audit și Pragul de Semnificație

Summary

I chose this topic because over the years of college and I studied master audit materials and I liked, I have found interesting.

My work is structured in three chapters, the first chapter we talked about materiality considerations in national and international audit, in the second chapter of audit risk and materiality, and-n the last chapter on case study to S.C. Bermas Suceava.

In preparing the audit, the auditor establishes an acceptable materiality level so as to detect quantitatively material misstatements. However, the amount (quantity) and nature (quality) of misstatements should be considered.

Examples of qualitative misstatements would be inadequate or improper description of an accounting policy when it is likely that a user of financial statements would be misled by the description, or failure to disclose the breach of regulatory requirements is likely that the consequent imposition of regulatory restrictions will significantly impair operating capability.

The auditor should consider the possibility of misstatements of relatively small amounts that, cumulatively, could have a significant effect on the financial statements.

The auditor's assessment of materiality and audit risk when planning the initial commitment may be different from when assessing the results of audit procedures.

This may be due to a change in circumstances or a change in the auditor's knowledge as a result of implementation of audit procedures.

In assessing materiality, the auditor of public sector, with the exercise of judgment, to consider any law or regulation that might influence the evaluation.

In the public sector materiality is also based on "context and nature" of an item and include, for example, the precision and value. A financial audit feature is that at least two auditors in the same circumstances would have to reach the same conclusion.

Concept of materiality is applied by the auditor in planning and performing audit and evaluate the effect of identified misstatements on the audit and of uncorrected misstatements, if any, on the financial statements and in forming an opinion of the auditor's report, in planning the audit, the auditor makes judgments about the size of misstatements that will be considered significant.

Audit risk is the risk that the auditor gives an inappropriate audit opinion when the financial statements are free of material misstatement. Audit risk means the possibility to express an opinion on the financial statements, provided they contain significant errors not discovered by the auditor. Audit risk is that significant errors exist in the financial statements and the auditor, undiscovered them, makes a wrong opinion.

Materiality depends on the size of the item or error judged in the specific surroundings of failure, such materiality provides rather a limit of one primary qualitative characteristic which information must have in order to be useful. Determination of the auditor's materiality is a matter of trial work, and perception is affected by the auditor on the financial information needs of users of financial statements.

For better planning of the mission, the auditor shall establish a program of significance to the global financial system and balances in relation to individual costs, categories of transactions and disclosures. Typically, the auditor determines a threshold of significance for each group of financial significance, expressed as a numeric value.

Capitolul 1. Considerente privind pragul de semnificaţie în audit pe plan naţional şi internaţional

1.1. Pragul de semnificaţie în viziunea IAS 320

Standardul Internaţional de Audit 320 „Pragul de semnificaţie în audit” trebuie citit în contextul „Prefeţei la Standardele Internaţionale de Control al Calităţii, Audit, Asigurare şi Servicii Conexe”, care defineşte modul de aplicare şi autoritatea ISA-urilor.

Standardul internaţional de audit (ISA) tratează responsabilitatea audi¬torului în aplicarea conceptului de prag de semnificaţie în planificarea şi desfăşurarea unui audit al situaţiilor financiare. ISA 501 explică modul în care pragul de semnificaţie se aplică în evaluarea efectului denaturărilor identificate asupra auditului şi a denaturărilor necorecta¬te, dacă ele există, asupra situaţiilor financiare.

Scopul acestui standard internaţional de audit (ISA) este de a stabili reguli şi de a oferi recomandări cu privire la conceptul pragului de semnificaţie şi la relaţia acestuia cu riscul de audit. Auditorul trebuie să ia în considerare pragul de semnificaţie şi relaţia acestuia cu riscul de audit atunci când desfăşoară un angajament de audit.

În scopurile ISA-urilor, pragul de semnificaţie funcţional reprezintă suma sau sumele stabilite de auditor la un nivel mai scăzut decât pragul de semnificaţie pentru situaţiile financiare ca întreg, pentru a reduce la un nivel adecvat de scăzut probabilitatea ca denaturările necorelate sau nedetectate agregate să depăşească pragul de semnificaţie pentru situaţiile financiare ca întreg. Dacă este cazul, pragul de semnificaţie funcţional se va referi şi la suma sau sumele stabilite de auditor la un nivel mai scăzut decât pragurile de semnificaţie pentru anumite clase de tranzacţii, solduri de conturi sau prezentări.

“Pragul de semnificaţie” este definit în “Cadrul general pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare”, emis de Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate în următorii termeni: “Informaţiile sunt semnificative dacă omisiunea sau declararea lor eronată ar putea influenţa deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situaţiilor financiare.

Pragul de semnificaţie depinde de dimensiunea elementului sau a erorii, judecat în împrejurările specifice ale omisiunii sau declarării greşite. Astfel, pragul de semnificaţie oferă mai degrabă o limită, decât să reprezinte o însuşire calitativă primară pe care informaţia trebuie să o aibă pentru a fi utilă.”

Obiectivul unui audit al situaţiilor financiare este de a permite unui auditor exprimarea unei opinii potrivit căreia situaţiile financiare au fost întocmite, sub toate aspectele semnificative, în conformitate cu un cadru de raportare financiară aplicabil. Evaluarea a ceea ce este semnificativ este un aspect ce ţine de utilizarea raţionamentului profesional.

În elaborarea planului de audit, auditorul impune un nivel acceptabil al pragului de semnificaţie astfel încât să poată detecta din punct de vedere cantitativ denaturările semnificative. Totuşi, atât valoarea (cantitatea), cât şi natura (calitatea) denaturărilor trebuie să fie luate în considerare.

Exemple de denaturări calitative ar putea fi descrierea inadecvată sau improprie a unei politici contabile, când este probabil ca un utilizator al situaţiilor financiare să fie indus în eroare de descriere, sau eşuarea prezentării încălcării cerinţelor reglementate, când este probabil ca impunerea ulterioară de restricţii prin reglementări să deterioreze în mod semnificativ capacitatea de operare.