Cercetarea Criminalistica

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Aceasta disertatie trateaza Cercetarea Criminalistica.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 83 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 7 puncte.

Domeniu: Criminologie

Cuprins

INTRODUCERE 4
CAPITOLUL I 6
IDENTIFICAREA PERSOANELOR DUPĂ URMELE FORMATE DE CORPUL UMAN 6
1.1. Noţiunea de urmă a infracţiunii 6
1.2. Criterii de clasificare a urmelor infracţiunii 7
CAPITOLUL II 12
IDENTIFICAREA DACTILOSCOPICĂ; TEHNICI DE CERCETARE A URMELOR PAPILARE 12
2.1. Consideraţii preliminare privind desenele papilare 12
2.2. Proprietăţile desenului papilar 13
2.4. Detaliile caracteristice ale desenului papilar 17
CAPITOLUL III 19
CERCETAREA ŞI INTERPRETAREA LA FAŢA LOCULUI A URMELOR DE MÂINI ŞI PICIOARE 19
3.1.Consideraţii privind formarea urmelor de mâini 19
3.1.2. Descoperirea urmelor de mâini 20
3.1.3. Stabilirea vechimii urmelor de mâini 22
3.1.4. Procedee de revelare a urmelor de mâini latente 23
3.1.5. Fixarea şi ridicarea urmelor de mâini 27
3.1.6. Interpretarea la faţa locului a urmelor de mâini 30
3.1.7. Expertiza criminalistică a urmelor de mâini 31
3.2. Efectuarea examenului dactiloscopic comparativ 34
3.3. Consideraţii preliminare privind urmele de picioare 35
3.3.1.Clasificarea urmelor de picioare 35
3.3.2.Formarea urmelor de picioare 36
3.3.3.Cercetarea criminalistică la faţa locului a urmelor de picioare 37
3.3.3. Particularităţi în cercetarea cărării de urme 40
3.3.4.Interpretarea la faţa locului 41
3.3.5. Expertiza criminalistică a urmelor de picioare 42
CAPITOLUL IV 44
CERCETAREA URMELOR DE DINŢI ŞI DE BUZE ŞI ALE ALTOR PĂRŢI ALE CORPULUI UMAN 44
4.1. Investigarea odontologică judiciară 44
4.1.1. Aspecte generale 44
4.1.2.Cercetarea la faţa locului a urmelor de dinţi 45
4.1.3.Expertiza odontologică 46
4.2.Cercetarea urmelor de buze 47
4.2.1. Consideraţii generale 47
4.2.2. Cercetarea la faţa locului a urmelor de buze 48
4.2.3. Expertiza criminalistică a urmelor de buze 49
4.3. Cercetarea urmelor formate de alte părţi ale corpului uman 49
4.3.1.Urmele de urechi 50
4.3.2. Urmele nasului 50
4.3.3. Urmele frunţii 51
4.3.4.Urmele de unghii 51
4.4. Interpretarea la faţa locului a urmelor corpului uman 51
4.5.Expertiza criminalistică a urmelor lăsate de corpul uman 52
CAPITOLUL V 54
TIPOLOGIA INVESTIGĂRII PRINCIPALELOR URME BIOLOGICE DE NATURĂ UMANĂ 54
5.1.Cercetarea urmelor de sânge 54
5.1.1. Sublinieri preliminare privind urmele biologice 54
5.1.2. Cercetarea urmelor de sânge 55
5.1.3. Cercetarea şi interpretarea la faţa locului a urmelor de sânge. 56
5.1.4. Interpretarea urmelor de sânge 59
5.1.5. Expertiza biocriminalistică a urmelor de sânge 60
5.2. Cercetarea urmelor de salivă 62
5.2.1. Cercetarea urmelor de salivă 62
5.2.2. Cercetarea la faţa locului. 62
5.3. Cercetarea urmelor de spermă 64
5.3.1. Cercetarea urmelor seminale 64
5.3.2.Cercetarea la faţa locului. 64
5.4. Menţiuni privind investigarea biocriminalistică a altor categorii de urme biologice 66
5.5. Elemente de investigare şi identificare biocriminalistică pe baza profilului A.D.N. 67
5.5.1. Fundamentul ştiinţific 67
5.5.2. Particularităţi ale cercetării la faţa locului 69
5.5.3. Efectuarea expertizelor A.D.N. 70
5.6. Cercetarea firului de păr uman 71
5.6.1. Problematica generală 71
5.6.2. Cercetarea la faţa locului 72
5.6.3. Expertiza criminalistică a urmelor de natură piloasă 73
5.6.4. Cercetarea de laborator. 74
5.7.Elemente de investigare odorologică judiciară 76
5.7.1. Aspecte generale privind urmele olfactive 76
5.7.2. Cercetarea la faţa locului 77
5.7.3. Metode moderne de investigare odorologică 78
5.7.4. Domenii diverse de folosire a câinilor de urmărire 81
CONCLUZII ŞI PROPUNERI DE LEGE FERENDA 82
BIBIOGRAFIE 85

Extras din document

INTRODUCERE

Evoluţia Criminalisticii în ţara noastră, se cuvine subliniat faptul că, încă de la apariţia acestei ştiinţe la sfârşitul secolului al XIX-lea, au existat preocupări efective ale unor oameni de ştiinţă în sensul elaborării şi introducerii de elemente de criminalistică în procesul judiciar, remarcabile prin originalitatea lor.

În 1879, în România începe să fie practicată fotografia judiciară, ceea ce a situat ţara noastră pe unul dintre primele locuri în Europa în domeniul Criminalisticii.

Primul serviciu de identificare judiciară se înfiinţează în anul 1895, serviciu ale cărui rezultate au fost mai puţin notabile din cauza folosirii unui sistem relativ greoi de identificare, constând într-o fişă antropometrică, care conţinea şi impresiunile primelor patru degete de la mâna dreaptă, inclusiv fotografia din faţă şi din profil a infractorului. Pentru perfecţionarea procesului de identificare s-a recurs la dactiloscopie şi, în anul 1909, prof.dr. Mina Minovici, pe baza cercetărilor proprii, obţine primele rezultate în descoperirea in¬fractorilor după urmele mâinii.

Alături de dezvoltarea dactiloscopiei, se întreprind studii vizând iniţierea unor metode de cercetare criminalistică a falsurilor în înscrisuri şi de identificare a persoanei după scris. Sunt demne de amintit, în acest sens, lucrarea dr. Ştefan Minovici, ,,Falsul în documente şi fotografia în serviciul justiţiei" (1900) sau ,,Tratatul de grafologie şi expertiză în falsuri" (l910) al criminalistului Mihai Moldoveanu.

Elaborarea primului tratat românesc de Medicină legală, în anul 1904, de către prof.dr. Nicolae Minovici, a servit şi promovării unor elemente de criminalistică, întrucât o parte a lucrării se referea la procesul de identificare pe baza fotografiei, semnalmentelor, a urmelor digitale şi a urmelor de picioare.

După primul război mondial, oameni de ştiinţă ca Henri Stahl şi Mihail Kernbach se apleacă cu atenţie asupra posibilităţilor de perfecţionare a expertizei grafice şi a falsului în înscrisuri.

Începând cu anul 1930, activitatea în domeniul criminalisticii devine mai complexă, fiind aprofundată cercetarea ştiinţifică în traseologie, dactiloscopie şi balistică judiciară. Rezultatul acestor cercetări a făcut obiectul lucrării ,,Elemente de poliţie tehnică", publicată de dr. Constantin Ţurai în anul 1937.

În primii ani postbelici, paralel cu asigurarea unei dotări corespunzătoare a organelor de cercetare şi urmărire penală, se înfiinţează institute şi laboratoare de specialitate în preocupările cărora au intrat nu numai problemele practice, dar şi cercetarea ştiinţifică criminalistică. Amintim în acest sens înfiinţarea în 1956 a Institutului de Criminalistică al Procuraturii Generale şi în 1958 a Laboratorului central de expertize criminalistice de pe lângă Ministerul Justiţiei, laborator ce îşi constituise şi structuri interjudeţene la Bucureşti şi Cluj. Un alt moment important este marcat în anul 1968 prin înfiinţarea Institutului de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Miliţiei.

Până în anul 1980, rezultatul cercetării ştiinţifice şi, în general, al activităţii acestor in-stituţii se concretizează într-un număr de lucrări de specialitate, cu un caracter aplicativ. Ulterior însă, din cauza uzurii fizice şi morale a mijloacelor tehnico-ştiinţifice, a lipsei de interes manifestat de vechiul regim, rezultatele au fost mai puţin notabile, întreg domeniul investigaţiei criminalistice intrând într-un con de umbră.

Secolul XXI începe să se definească prin introducerea treptată a celor mai moderne metode de investigaţie, în special sub aspect tehnico-ştiinţific, paralel cu o restructurare a organizării laboratoarelor de specialitate şi, mai ales, a sistemului de urmărire penală.

Lucrarea cu titlul ,,Cercetarea criminalistică a urmelor” cuprinde cinci capitole: Capitolul 1 - Identificarea persoanelor după urmele formate de corpul uman, Capitolul II - Identificarea dactiloscopică; tehnici de cercetare a urmelor papilare , Capitolul III - Cercetarea şi interpretarea la faţa locului a urmelor de mâini şi picioare, Capitolul IV - Cercetarea urmelor de dinţi şi de buze şi ale altor părţi ale corpului uman şi Captolul V - tipologia investigării principalelor urme biologice de natură umană.

Am încheiat lucrarea cu Concluzii şi propuneri de Legea ferenda unde am precizat că nu numai urmele digitale sau cele create de picioare, dar chiar şi părul său, fibre din hainele sale, sticla pe care o sparge, urmele de unelte pe care le a lăsat, vopseaua pe care a zgâriat o, sângele sau sperma pe care le lasă sau le ia toate acestea şi multe altele vor fi mărturie tacută împotriva infractorului. Acestea sunt probe ce nu uită. Ele nu se tulbură de emoţia clipei. Ele nu lipsesc pentru că lipsesc martorii umani. Ele nu pot depune mărturii mincinoase. Ele nu pot lipsi total. Numai interpretarea lor poate fi greşită. Numai eroarea factorului uman în descoperire, studiere şi înţelegere poate să i diminueze valoarea.

Bibliografia folosită pentru atingerea scopului acestei lucrări cuprinde o gamă largă de tratate, cursuri, monografii ale unor autori români şi străini în egală măsură, dar şi articole de specialitate, practică judiciară făcându-se referire la informaţiile culese cu ajutorul site-urilor de internet sau specialiştilor din cadrul Ministerelor de Justiţie şi Ministernul de interne din România şi din alte ţări.

Fisiere in arhiva (1):

  • Cercetarea Criminalistica.doc