Cercetarea locului faptei în cazul infracțiunilor stradale - furtul și tâlhăria

CAPITOLUL I

1. Infracţiunea de furt.

Text incriminator.

Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 12 ani. (art. 208 alin. 1 C.P.)

Alin.2- Se consideră bunuri mobile şi orice energie care are o valoare economică, precum şi înscrisurile.

Alin. 3 – Fapta constituie furt chiar dacă bunul aparţine în întregime sau în parte făptuitorului, dar în momentul săvârşirii acel bun se găsea în posesia sau deţinerea legitimă a altei persoane.

Pe scara istoriei, furtul se situează printre primele manifestări dăunătoare ale omului contra omului - ca individ sau colectivitate de indivizi-, iar fapta a fost întotdeauna profund dezavuată moral şi drastic sancţionată, în trecutul îndepărtat chiar cu pedeapsa capitală la unele popoare, ori cu pedepse infirmizante fizic

Obiectul ocrotirii penale.

Infracţiunea de furt are ca obiect juridic special acele relaţii sociale cu caracter patrimonial, referitoare la posesia şi detenţia asupra bunurilor mobile.

Obiectul material al infracţiunii îl constituie bunul mobil însuşit de autorul faptei din patrimoniul privat ori public.

Prin bun mobil se înţelege lucrul care poate fi mişcat dintr-un loc în altul fără a-şi pierde valoarea economică.

Subiecţii infracţiunii.

Subiectul activ nemijlocit este necircumstanţiat de text, el poate fi orice persoană.

Persoana juridică poate fi subiect activ al acestei infracţiuni în condiţiile art. 19 ind. 1 C.p.

Latura obiectivă.

Elementul material al infracţiunii se exprimă printr-o acţiune ori printr-o inacţiune, prin care este sustras un bun mobil din detenţia sau posesia persoanei fizice sau juridice.

Posesia. Este o stare de fapt care constă în stăpînirea materială a unui lucru de către o persoană, cu intenţia de a se comporta faţă de acesta ca proprietar sau titular al unui drept material.

Detenţia. Se înţelege tot o stăpânire de fapt a unui lucru, însoţită însă de obligaţia de a-l restitui proprietarului.

Urmarea imediată a infracţiunii constă în schimbarea stării de fapt a bunului, care este scos din posesia subiectului pasiv şi mutat în posesia subiectului activ.

Legătura de cauzalitate. Între acţiunea de sustragere a bunului şi apariţia urmării imediate este o firească legatură de cauzalitate, care rezultă din însăşi materialitatea faptei.

Latura subiectivă.

Forma de vinovăţie. Infracţiunea de furt se săvârşeşte exclusiv cu intenţie, şi anume cu o intenţie calificată, întrucât intenţiei îi este asociat şi scopul.

Al doilea element al laturii subiective - scopul- este determinant pentru reţinerea sau nu a faptei sub incidenţa textului incriminator, scopul însuşirii pe nedrept a bunului fiind de esenţa acestei infracţiuni.

Pentru realizarea infracţiunii de furt este lipsit de relevanţă mobilul care l-a animat pe autor.

Forme. Modalităţi. Sancţiuni.

Forme. Actele preparatorii deşi sunt posibile, nu sunt incriminate.

Tentativa la infracţiunea de furt este incriminată prin art. 222 Cod Penal.

Infracţiunea de furt este consumată în momentul împosedării autorului cu bunul sustras.

Modalităţi. Textul art. 208 C.p. prevede patru modalităţi normative: a) furturi de bunuri materiale, b) furtul de energii sau de înscrisuri, c)furtul unui bun care aparţine în întregime sau în parte făptuitorului, d) furtul unui vehicul în scopul de a-l folosi pe nedrept.

Sancţiuni. Infracţiunea de furt prevazută la art. 208 se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 12 ani.

Aspecte procesuale.

Acţiunea penală pentru infracţiunea de furt se pune în mişcare din oficiu.

Urmărirea penală şi judecarea acestei fapte penale se realizează potrivit regulilor obişnuite de procedură.

2. Infracţiunea de tâlhărie

Text incriminator.

Furtul săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 18 ani.( art. 211 alin. 1 C.p.)

Alin.2. Tâlhăria săvârşită în următoarele împrejurări:

a) de o persoană mascată, deghizată sau travestită

b) în timpul nopţii

c) într-un loc public sau într-un mijloc de transport, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 ani.

Alin.2. ind. 1 Pedeapsa este închisoarea de la 7 la 20 ani, dacă tîlhăria a fost săvârşită:

a) de două sau mai multe persoane împreună

b) de o persoană având asupra sa o armă, o substanţă narcotică ori paralizantă.

c) într-o locuinţă sau în dependinţele acesteia

d) în timpul unei calamităţi

e) a avut vreuna din urmările arătate la art.182

Alin. 3. Tâlhăria care a produs consecinţe deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi.

Obiectul ocrotirii penale.

Obiectul juridic special al infracţiunii este complex, fiind constituit pe de o parte, din relaţiile sociale cu caracter patrimonial referitoare la posesia şi detenţia bunurilor mobile, iar pe de altă parte, din relaţiile sociale referitoare la viaţa, integritatea corporală, sănătatea, libertatea fizică şi psihică a individului.