Examinarea Tehnică a Documentelor de Identitate la Autovehicule

Domeniu: Criminologie

Conține 1 fișier: doc

Pagini : 88 în total

Cuvinte : 23913

Mărime: 20.46MB (arhivat)

Publicat de: Relu Filip

Puncte necesare: 12

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

CAPITOLUL I - EXPLICAŢII PRELIMINARE CU PRIVIRE LA INFRACŢIUNEA DE FALS 3
Secţiunea I - GENERALITĂŢI 3
Secţiunea II – NOŢIUNILE DE FALS, FALSIFICARE ŞI DE ÎNCREDERE 4
Secţiunea III – INFRACŢIUNEA DE FALS ÎN ÎNSCRISURI OFICIALE 7
CAPITOLUL II - LOCUL ŞI ROLUL EXPERTIZEI ÎN PROCESUL PENAL 10
Secţiunea I – PROBAŢIUNEA 10
Secţiunea II – NATURA JURIDICĂ A EXPERTIZEI CRIMINALISTICE 12
Secţiunea III – DISPUNEREA EXPERTIZEI 14
Secţiunea IV – CONŢINUTUL RAPORTULUI DE EXPERTIZĂ 16
Secţiunea V – SUPLIMENTUL DE EXPERTIZĂ 19
Secţiunea VI – NOUA EXPERTIZĂ 20
CAPITOLUL III - DOCUMENTELE DE IDENTITATE LA AUTOVEHICULE 22
Secţiunea I – CLASIFICARE 22
Secţiunea II – ELEMENTE DE SECURIZARE 25
CAPITOLUL IV - MODALITĂŢI DE REALIZARE A FALSULUI 33
Secţiunea I – FALSUL PARŢIAL 33
1. FALSUL PRIN ÎNLĂTURARE DE TEXT PE CALE MECANICĂ 34
2. FALSUL PRIN ÎNLĂTURARE DE TEXT PE CALE CHIMICĂ (CORODARE ŞI SPĂLARE) 35
3. FALSUL PRIN ACOPERIRE DE TEXT 37
4. FALSUL PRIN ADĂUGARE DE TEXT 37
Secţiunea II – FALSURI TOTALE – CONTRAFACERILE EXECUTATE CU AJUTORUL COPIATOARELOR ŞI TEHNICII DE CALCUL 38
1. FALS TOTAL REALIZAT CU AJUTORUL COPIATOARELOR 38
2. FALS TOTAL REALIZAT CU AJUTORUL TEHNICII DE CALCUL 40
CAPITOLUL V – TEHNICI ŞI METODE DE EXAMINARE A DOCUMENTELOR DE IDENTITATE LA AUTOVEHICULE 47
Secţiunea I – EXAMINAREA FALSULUI PRIN ÎNLĂTURARE DE TEXT PE CALE MECANICĂ 47
STABILIREA LOCULUI ÎN CARE A FOST ÎNLĂTURAT TEXTUL 47
REFACEREA TEXTULUI ÎNLĂTURAT 50
Secţiunea II – EXAMINAREA FALSULUI PRIN ÎNLĂTURARE DE TEXT PE CALE CHIMICĂ(CORODAREA ŞI SPĂLAREA ) 55
STABILIREA LOCULUI ÎN CARE S-A PRODUS CORODAREA ŞI SPĂLAREA 55
REFACEREA TEXTULUI ÎNLĂTURAT 57
Secţiunea III – EXAMINAREA FALSULUI PRIN ACOPERIRE DE TEXT 60
Secţiunea IV –EXAMINREA FALSULUI REALIZAT PRIN ADĂUGARE DE TEXT 62
Secţiunea V – MIJLOACE DE EXAMINARE A CONTRAFACERII 67
CAPITOLUL VI - ÎNTOCMIREA RAPORTULUI DE EXPERTIZĂ 71
Secţiunea I – EFECTUAREA EXPERTIZELOR JUDICIARE 71
Secţiunea II – FORMULAREA CONCLUZIILOR 76
CONCLUZIE 79
RAPORT DE EXPERTIZA 81
BIBLIOGRAFIE 88

Extras din disertație

CAPITOLUL I - EXPLICAŢII PRELIMINARE CU PRIVIRE LA INFRACŢIUNEA DE FALS

Secţiunea I

GENERALITĂŢI

Faptele incriminate sub denumirea de “infracţiuni de fals” constituie o categorie bine particularizată şi extreme de variată în sfera vastă a faptelor socotite ca periculoase social. Faptele de fals aduc o gravă atingere adevărului şi încrederii care trebuie să determine formarea şi desfăşurarea relaţiilor dintre oameni. Orice relaţie socială priveşte şi se grefează pe o anumită realitate pe care subiecţii relaţiei o au în vedere şi a cărei existenţă implică deci o reciprocă bună–redinţă şi încredere din partea acestor subiecţi; fără îndatorirea de respect faţă de adevăr şi fără sentimentul de încredere că adevărul este efectiv respectat, relaţiile sociale nu ar fi posibile decât cu anevoioase precauţii şi cu inevitabile riscuri. De aceea legea penală a socotit că este necesar ca pentru ocrotirea relaţiilor sociale, pentru asigurarea normalei formări şi desfăşurări a acestor relaţii să fie incriminate faptele prin săvârşirea cărora, alternâdu–se adevărul, se crează un grav pericol sau se aduce o gravă vătămare anumitor relaţii sociale. După cum s–a menţinut mai sus, sfera acestor fapte este deosebit de cuprinzătoare, conţinând variate categorii ce pot fi diferenţiate, fie datorită modului special în care adevărul este alterat, fie datorită specificului relaţiilor sociale atinse prin fapte de alterare a adevărului, fie, în fine, datorită naturii încrederii care e acordată adevărului, presupus ca fiind respectat.

Aceste diferenţieri apar evident în sfera infracţiunilor care implică o alterare de adevăr. Astfel, în cazul infracţiunilor de seducţie (art. 199), calomnie (art. 206), denunţare calomnioasă (art. 259), mărturie mincinoasă (art. 260) şi altele, alterarea adevărului se face prin cuvinte (oral sau scris), iar încrederea e acordată subiectiv(personal) celui care a alterat adevărul. În cazul infracţiunilor de înşelăciune (art. 215, 229), uzurparea caliţăţii oficiale (art. 240), represiunea nedreaptă (art. 268), exercitarea fără drept a unei profesii (art. 268), înşelăciunea la măsurătoare sau la calitatea mărfii (art. 296, 297) şi altele, alterarea adevărului se face prin diverse mijloace frauduloase (simple sau calificate), iar încrederea este acordată atât subiectiv faţă de cel care foloseşte acele mijloace, cât şi obiectiv faţă de mijloacele amăgitoare.

La grupul social al “infracţiunilor de fals” alterarea adevărului se face asupra unor entităţi (lucruri) căroara li se atribuie juridic însuşirea şi deci funcţia de a servi drept probă a adevărului pe care îl exprimă sau îl atestă cu prilejul diverselor relaţii sociale (monede, timbre, titluri de credit, instrumente de marcare, înscrisuri, documente etc.), iar încrederea este acordată obiectiv lucrului care constituie prin el însuşi proba adevărului.

Desigur, şi în cazul infracţiunilor de fals, alterarea adevărului se obţine prin activitatea infracţională a unei sau a unor persoane, în raport însă cu rezultatul acestei activităţi, adică cu înşelarea încrederii, acesta se realizează prin produsul activităţii infracţionale şi independent de persoane sau persoanele care au efectuat acea activitate.

Aceste particularităţi justifică crearea în sistemul părţii speciale a codului penal a unui grup aparte de infracţiuni din faptele incriminate sub denumirea de “infracţiuni de fals”.

Secţiunea II

NOŢIUNILE DE FALS, FALSIFICARE ŞI DE ÎNCREDERE

a) Fals în sensul larg al cuvântului este tot ceea ce nu corespunde adevărului. Noţiunea de fals este un concept antinomic, derivate din noţiunea de adevăr. Nu poate exista fals, adică o alterare de adevăr, decât acolo unde este de conceput existenţa sau posibilitatea existenţei adevărului.