Imperativul Interzicerii Recurgerii la Forta Armata in Relatiile Internationale

Imagine preview
(9/10 din 2 voturi)

Aceasta disertatie trateaza Imperativul Interzicerii Recurgerii la Forta Armata in Relatiile Internationale.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 39 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Prof.univ.dr. DAN STAN

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Drept Civil

Cuprins

INTRODUCERE 05
CAPITOLUL I
MIJLOACE DE SOLUŢIONARE PAŞNICA A DIFERENDELOR. INERNAŢIONALE.
1.1. Scurte consideraţii. 06
1.2. Noţiunea de diferend internaţional. 08
1.3. Modalităţi şi mijloace de reglementare paşnică a diferende¬lor internaţionale.
1.4. Mijloace bazate pe constrângere. 10
CAPITOLUL II
RECURGEREA LA FORTA ARMATĂ.IN RELAŢIILE DINIRE.ŞTATE.
2.1. Introducere. 14
2.2. Războiul. Scurt istoric. 15
2.3. Definiţia războiului. 16
2.4. Categorii de război. 17
2.5. Dreptul războiului. 19
CAPITOLUL III
NEAGRESIUNEA SAU NERECURGEREA LA FORŢĂ SAU LA AMENINŢAREA CU FORŢA
3.1. Scurte consideraţii, 21
3.2. Definiţia agresiunii, 22
3.3. Principiul neagresiunii 24
3.4. Conţinutul principiului neagresiunii. 25
3.5. Excepţii de la principiul nerecurgerii la forţă sau ameninţarea cu forţă sau cazuri în care se admite folosirea forţei.
CAPITOLUL IV
CONSILIUL DE SECURIT AL O.N.U. ŞI FOLOSIREA FORŢEI.
4.1. Ameninţări la adresa păcii. 29
4.2. Consiliului de Securitate - singurul organism care poate autoriza folosirea forţei. 31
BIBLIOGRAFIE 38

Extras din document

REZUMAT ŞI CUVINTE CHEIE

Lucrarea intitulată „Imperativul interzicerii recurgerii la forţa armată în relaţiile internaţionale” este structurată în patru mari capitole, concluzii şi bibliografie reprezentativă.

Prima parte a lucrării analizează problematica războaielor juste care sunt cele care nu au un caracter cotropitor şi agresiv, ci urmăresc apărarea popoarelor împotriva asupririi naţionale.

Dreptul la apărare este un drept indiscutabil, războiul de apărare, acţiunea de respingere a acţiunii de cotropire sunt pe deplin justificate. Cel ce se apără „nu poate înfăptui o nedreptate", am arătat în capitol doi.

Capitolul III conţine aserţiunile unor autori care susţin şi admiterea aşa-zisului război preventiv în cazul în care un stat, considerându-se ameninţat de un pericol armat iminent din partea altui stat, ar fi în măsură să recurgă - în mod preventiv - la forţa armată împotriva acestui stat.

În concluzie se afirmă că declanşarea unui asemenea război ar reprezenta o acţiune de autoapărare licită, deoarece ameninţarea iminentă este un act de agresiune. Se încearcă a se acredita teza potrivit căreia statul ameninţat ar avea dreptul să întreprindă „acţiuni urgente pentru contracararea pericolului", ceea ce ar explica pregătirea şi desfăşurarea războiului. In esenţă se încearcă a se demonstra necesitatea pedepsirii agresorului, înainte ca acesta să fi declanşat agresiunea.

Cuvinte cheie: forţă, ameninţare, relaţii internaţionale, război preventiv, agresor, autoapărare, ilicit, legitimitate, securitate.

INTRODUCERE

Evoluţia relaţiilor internaţionale la acest început de secol şi de mileniu impune înţelegerea necesităţii respectării principiilor şi normelor imperative ale relaţiilor dintre state şi - cu prioritate — a principiului nerecurgerii la forţă şi la ameninţarea cu forţa pentru soluţionarea disputelor existente.

Se constată astăzi - mai mult ca în anii precedenţi - tentaţia unor vremelnici lideri ai anumitor state de a recurge la forţă, în primul rând la forţa armată, pentru a-şi impune punctul de vedere şi a pedepsi liderii politici, statele şi popoarele care nu se subordonează.

In condiţiile contemporane, sublinierea importanţei principiilor şi normelor imperative ale relaţiilor dintre state este mai actuală ca oricând. In acest context, o cercetare ştiinţifică cu privire la cerinţa „Interzicerii recurgerii la forţa armată în relaţiile internaţionale" ar fi de natură: îl să atragă atenţia liderilor lumii asupra faptului că nu au dreptul că recurgă la forţă în relaţiile cu alte state, decât în condiţiile stipulate în Carta Naţiunilor Unite şi jx să încurajeze opinia publică internaţională în acţiunile, tot mai ample, de condamnare a războiului şi a tuturor celor tentaţi să-1 declanşeze în scopul realizării obiectivelor de dominaţie şi subordonare a unor popoare mai mici şi mai slabe.

Fisiere in arhiva (1):

  • Imperativul Interzicerii Recurgerii la Forta Armata in Relatiile Internationale.doc