Patru Principii ale Dreptului International Public - Cooperarea Internationala, Autodeterminarea, Egalitatea in Drepturi si Respectarea Obligatiilor Internationale

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Aceasta disertatie trateaza Patru Principii ale Dreptului International Public - Cooperarea Internationala, Autodeterminarea, Egalitatea in Drepturi si Respectarea Obligatiilor Internationale.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 42 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Florin Adrian

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 6 puncte.

Domeniu: Drept Comercial

Cuprins

1. Evoluţie, caracteristici şi însemnătatea principiilor dreptului internaţional 05
1.1. Principiile fundamentale ale dreptului internaţional – categorii Istorice 05
1.2. Rolul principiilor fundamentale ale dreptului internaţional între state 07
2. Principiul cooperării internaţionale între state 09
2.1. Consideraţii generale 09
2..2. Consacrarea principiului cooperării ca principiu fundamental al dreptului internaţional contemporan 09
2.3. Corelaţia principiului cooperării între state cu alte principii fundamentale ale dreptului internaţional contemporan 10
2.4. Forme şi domenii de realizare a cooperării internaţionale 11
3. Dreptul popoarelor de a-şi hotărî singure soarta (dreptul de a dispun de ele însele) – dreptul la autodeterminare 14
3.1. Consideraţii generale 14
3.2. Dezvoltarea istorică şi consacrarea dreptului popoarelor de a-şi hotărî singure soarta 15
3.3. Definiţia dreptului popoarelor de a dispune de ele însele 16
3.4. Caracteristicile dreptului la autodeterminare 17
3.5. Caracterul ilicit al colonialismului sub toate formele sale – consecinţă a dreptului la autodeterminare 18
3.6. Dreptul popoarelor la autodeterminare şi calitatea de subiect de drept internaţional al naţiunilor 21
3.7. Dreptul la autodeterminare – premisă a suveranităţii naţionale de stat 21
4. Principiul egalităţii în drepturi a statelor 23
4.1. Consideraţii generale 23
4.2. Consacrarea principiului egalităţii în drepturi ca principiu fundamental al dreptului internaţional 23
4.3. Conţinutul principiului egalităţii în drepturi a statelor 26
4.4. Egalitatea suverană a statelor 27
5. Principiul respectării obligaţiilor internaţionale 29
5.1. Consideraţii generale 29
5.2. Pacta sunt servanda ca principiu fundamental al dreptului internaţional contemporan 29
5.3. Caracteristicile principiului pacta sunt servanda 31
6. Principiile adoptate de Adunarea Generală a O.N.U. în 1970 34
6.1. Principiul integrităţii teritoriale a statului 34
6.2. Principiul inviolabilităţii frontierelor de stat 35
6.3. Respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. 38
Bibliografie 42

Extras din document

REZUMAT ŞI CUVINTE CHEIE

CUVINTE CHEIE

Dezvoltare istorică,autodeterminare,egalitate,suveranitate

REZUMAT

Suveranitatea statelor reclamã ca relaţiile dintre ele sã se stabilească de la egal la egal, acest principiu fiind denumit deseori şi principiul suveranităţii statelor.

Statele sunt egale în privinţa drepturilor şi obligaţiilor care decurg din suveranitatea lor, drepturi care trebuie respectate în mod egal de toate statele. Ele trebuie -şi îndeplinească în mod egal şi obligaţiile pe care şi le asumă.

Egalitatea în drepturi redã concepţia egalităţii funcţionale sau absolute, aceasta admiţând cã statele au capacitatea juridicã egalã de a dobândi drepturi şi de a-şi asuma obligaţii şi cã drepturile şi obligaţiile statelor trebuie sã fie egale, indiferent de inegalităţile de fapt dintre ele.

Acestei concepţii se opune egalitatea în faţa dreptului sau egalitatea juridicã, conform căreia egalitatea în drepturi se reduce la obligaţia de a nu face discriminare între statele mici şi cele mari (47.

O a treia concepţie dată egalităţii în drepturi este a egalităţii materiale, autori ca Von der Heydte, Sauer , P.H. Kooymans, S. Dahm pretinzând cã, pentru a putea vorbi de egalitate, trebuie sã existe o anumitã egalitate de fapt, care poate exista numai între statele aşezate pe aceeaşi scarã ierarhicã, adică între marile puteri ce exercitã hegemonia asupra celorlalte state.

Asemenea opinii contrazic dreptul internaţional, suveranitatea statelor, dreptul internaţional fiind expresia acordului de voinţă între statele suverane şi egale în drepturi.

Deci, concepţia corectă asupra egalităţii în drepturi est cea a egalităţii absolute sau funcţionale.

Principiul egalităţii în drepturi a statelor atrage numeroase consecinţe, găsindu-li aplicarea în diverse materii ale dreptului internaţional.

Ca o consecinţă cu caracter mai general constatãm cã statele participã cu drepturi egale la crearea normelor dreptului internaţional.

1. EVOLUŢIE, CARACTERISTICI ŞI ÎNSEMNĂTATEAError! Bookmark not defined.Error! Bookmark not defined. PRINCIPIILOR DREPTULUI INTERNAŢIONAL

1.1. PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE DREPTULUI INTERNAŢIONAL – CATEGORII ISTORICE

Principiile fundamentale ale dreptului internaţional conţin regulile de conduită cele mai generale, a căror respectare este indispensabilã pentru dezvoltarea unor relaţii prieteneşti între state, pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale.

Aceste principii au un caracter juridic obligatoriu, deosebindu-se prin aceasta de principiile estetice sau regulile de curtoazie (comitas gentium) aplicabile în relaţiile internaţionale.

Principiile fundamentale ale dreptului internaţional sunt categorii istorice, nu au caracter etern sau imuabil.

Ele nu decurg din natura umanã sau din imperativele unei justiţii abstracte şi desprinse de societate, nu au caracter de “drept natural”,ci reprezintă idei conducătoare ale conţinutului tuturor normelor juridice.

Principiile dreptului au atât un rol constructiv cât şi un rol valorizator pentru sistemul de drept, deoarece ele conţin atât cerinţele obiective ale societăţii, cât şi cerinţe cu manifestări specifice în cadrul procesului de constituire a dreptului precum şi în procesul de realizare a acestuia.

Apariţia şi dezvoltarea acestor principii în diferite orânduiri sunt determinate de condiţiile materiale de existenţă şi sunt influenţate de diferiţi factori care orientează relaţiile şi dreptul internaţional.

Menţiuni despre rolul constructiv al principiilor dreptului întâlnim şi în relaţia specifică momentului creării dreptului, moment marcat de influenţa tradiţiei cât şi a inovaţiei.

Din punctul de vedere al tehnicii juridice tradiţia propune vechile sale modele, urmare a unui respectabil proces de acumulare şi sinteză, pe când inovaţia tinde spre a impune alte modele, adecvate necesităţilor momentului, în deplină concordanţă cu procesul de transformare şi de adaptare al societăţii la noile cerinţe.

Cuvântul „principiu” vine de la latinescul principium, care înseamnă început, obârşie, având sensul de element fundamental, fiind catalogat astfel drept un început în plan ideal, o sursă, o cauză de acţiune, un rezultat al unei experienţe sociale şi o reflectare a unor cerinţe obiective ale evoluţiei societăţii.

Fisiere in arhiva (1):

  • Patru Principii ale Dreptului International Public - Cooperarea Internationala, Autodeterminarea, Egalitatea in Drepturi si Respectarea Obligatiilor Internationale.doc