Aspecte ale Educării Copilului în Vederea Cunoașterii Drepturilor Sale

Domeniu: Drept

Conține 1 fișier: doc

Pagini : 132 în total

Cuvinte : 57983

Mărime: 146.70KB (arhivat)

Publicat de: Mariana V.

Puncte necesare: 14

Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Conf. univ. Gabriela LUPŞAN

UNIVERSITATEA DANUBIUS DIN GALAŢI FACULTATEA DE DREPT MASTERAT: DREPT ŞI ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ EUROPEANĂ

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

Capitolul I. Consideraţii generale privind copilul şi evoluţia drepturilor sale
Secţiunea I : Evoluţia drepturilor copilului în plan internaţional şi naţional 2
Secţiunea a II-a : Copilul. 4
2.1 Starea de minoritate reflectată pe plan juridic 4
2.2 Capacitatea de exerciţiu 5
2.3 Limitele răspunderii penale a minorilor 7
2.4 Consecinţele şi formele răspunderii penale a minorilor 8
Capitolul II. Drepturile copilului 11
Secţiunea I: Reglementarea drepturilor copilului în conformitate cu dispoziţiile internaţionale 11
Secţiunea a II-a : Drepturile copilului potrivit legislaţiei române în vigoare 11
Secţiunea a III-a : Principii aplicabile în materia drepturilor copilului 13
Secţiunea a IV-a : Drepturi şi libertăţi civile 27
4.1. Dreptul copilului la păstrarea şi stabilirea identităţii sale 27
4.2. Dreptul copilului de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament 28
4.3. Dreptul copilului la protejarea imaginii sale publice şi a vieţii sale intime, private şi familiale 29
4.4. Dreptul copilului la libertatea de exprimare 31
4.5. Dreptul copilului la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie 35
4.6. Dreptul copilului la libera asociere în structuri formale şi informale, precum şi libertatea de întrunire paşnică 35
4.7. Dreptul copilului la viaţa culturală proprie 36
4.8. Dreptul copilului la respectarea personalităţii şi individualităţii sale 36
4.9. Dreptul copilului de a depune singur plângeri referitoare la încălcarea drepturilor sale fundamentale 37
Secţiunea a V-a Drepturi privind mediul familial şi îngrijirea alternativă 37
5.1. Dreptul copilului de a creşte alături de părinţii săi 37
5.2. Dreptul copilului de a fi crescut în condiţii care să permită dezvoltarea sa pe toate planurile 40
5.3. Dreptul copilului la protecţie alternativă 41
Secţiunea a VI-a Drepturile copilului referitoare la sănătatea şi la bunăstarea sa 45
Secţiunea a VII-a Dreptul la educaţie şi la participarea la activităţile recreative şi culturale 46
7.1. Dreptul copilului de a primi o educaţie care să îi permită dezvoltarea, în condiţii nediscriminatorii, a aptitudinilor şi personalităţii sale
7.2. Dreptul copilului la odihnă şi la vacanţă
Capitolul III Ocrotirea minorului cu sprijinul părinţilor 48
Secţiunea 1 : Definiţie si reglementare 48
Secţiunea a II-a : Principiile ocrotirii părinteşti 48
Secţiunea a III-a : Drepturile si îndatoririle părinteşti 51
3.1 Drepturile si îndatoririle părinteşti referitoare la persoana copilului 51
3.2 Drepturile si îndatoririle părinteşti referitoare la bunurile copilului 54
Secţiunea a IV-a : Exercitarea drepturilor şi îndatoririlor părinteşti 55
4.1 Exercitarea drepturilor si îndatoririlor părinteşti de către ambii părinţi 55
4.2 Exercitarea drepturilor şi îndatoririlor părinteşti doar de un singur părinte 56
4.3 Situaţii speciale privind exercitarea ocrotirii părinteşti 58
4.4 Scindarea ocrotirii părinteşti 59
Secţiunea a V-a : Sancţiunea neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a îndatoririlor părinteşti 58
5.1 Faptele cu grad ridicat de periculozitate socială săvârşite în calitatea de părinte sunt pedepsite de legea penală 66
5.2 Răspunderea civilă pentru rea administraţie 68
5.3 Fapte săvârşite de către părinţi care atrag răspunderea contravenţională 69
Capitolul IV Protecţia alternativă a copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinţilor săi 70
Secţiunea I : Ocrotirea minorului prin tutelă 70

Extras din disertație

Capitolul I. Consideraţii generale privind copilul şi evoluţia drepturilor sale

Secţiunea I : Evoluţia drepturilor copilului în plan internaţional şi naţional

Din antichitate persistă ideea că fiinţelor umane li se cuvin anumite drepturi, anumite libertăţi

Studiile realizate cu privire la felul de organizare familială din cadrul triburilor arătau că, rolul pe care fiecare individ îl avea pe parcursul evoluţiei sale avea un caracter mai bine conturat decât în societatea noastră, oferind date exacte asupra conduitelor ce se necesită adoptate în diferite etape de vârstă

În unele comunităţi, până când nu ajung la pubertate, copiii nu sunt consideraţi membri cu drepturi totale, în altele, şi băieţii şi fetele au parte de tratament egal în raport cu cei mari, cu adulţii, iar în altele, copiii sunt consideraţi un “dar” , reîntruparea spiritului celor care au trecut într-o altă lume şi care prin copii au revenit, în acest fel în interiorul celor de lângă care au plecat.

Pe parcursul istoriei, multitudinea de modele culturale şi de particularităţi comunitare a subliniat necesitatea dezvoltării unor atitudini diferite, adeseori opuse între ele, faţă de copilărie. Dacă în societatea contemporană copilăria este idolatrizată şi protejată, în cele mai multe dintre societăţile arhaice se aprecia că aceasta este o stare de “ignoranţă”, de “pedeapsă”, deoarece copiii se supuneau necondiţionat autorităţii adultului.

În antichitate, în unele societăţi, copiilor li se dădea o atenţie deosebită, deoarece erau consideraţi un potenţial uman important. Aceştia participau activ la viaţa din familie şi erau văzuţi ca o parte integrantă a dezvoltării comunităţii.

În codul lui Hammurabi, se găseau reglementări referitoare la soarta copiilor după decesul susţinătorilor lor legali sau după divorţul părinţilor şi prin urmare, o doime din bunurile obţinute în timpul căsătoriei erau destinate creşterii copilului. În alte societăţi însă, tot în antichitate, din cauza pericolului suprapopulării, copiii erau o povară pentru familie şi erau omorâţi sau vânduţi ca sclavi.

În Evul Mediu, până aproape de 1600, termenul de copilărie era aproape necunoscut , copiii fiind priviţi doar ca „simpli adulţi”, idee ce reiese din diferite creaţii artistice ale EvuIui Mediu, creaţii care prezintă copiii ca fiind la fel ca adulţii, înveşmântaţi ca aceştia şi luând parte Ia aceleaşi activităţi, fără maşinuţe, păpuşi, cărticele şi de cele mai multe ori copiii erau trataţi în mod inuman, erau abandonaţi de părinţi în mănăstiri sau azile. “Istoria influenţei copilului în Europa medievală variază, în mod infinit, în concordanţă cu localizările geografice şi temporale, dar, totuşi, pot fi întreprinse câteva generalizări cu privire Ia evoluţiile istorice care ajută la stabilirea unui reper pentru filosofi Confruntată de secole, cu invazii continue, războaie interne şi foamete, perioada medievală avea ca unică măsură de succes supravieţuirea. În aceste condiţii, toţi membrii societăţii erau consideraţi egali”, “ indiferent dacă era adulţi sau copii

La fel cu adulţii au fost trataţi şi copiii din perioada primelor industrii manufacturiere, respectiv în epoca de început a industrialismului modern, aceştia fiind supuşi la muncă între 12-15 ore pe zi. Copiii şi bătrânii au fost scoşi de pe piaţa forţei de muncă doar atunci când au apărut primele sindicate şi nu atât din motive umanitare cât, în principal, pentru a reduce numărul şomerilor din rândul adulţilor. De-a lungul timpului, copilul a fost considerat ca o proprietate a părinţilor, respectiv a tutorilor, aceştia neputând fi traşi la răspundere, chiar dacă dispuneau de copii împotriva drepturilor acestora, drepturi care la vremea respectivă nici nu intrau în discuţie. Astăzi, societatea modernă subliniază ideea potrivit căreia copii nu aparţin nici familiei nici statului, ei aparţin lor înşişi, însă având nevoie de protecţia părinţilor lor

Cu timpul s-au ivit şi reglementări specifice referitoare la drepturile copilului în familie şi în societate şi totodată s-au implementat tot felul de programe ce urmăresc în primul rând dezvoltarea, protecţia şi educarea specifică a copiilor, copilul devenind o parte integrantă a societăţii care poate influenţa politicile sociale şi raporturile existente într-o familie , putând schimba relaţiile dintre părinţi şi bunici, schimbând rolurile şi structura familială şi contribuie astfel la crearea unei noi configuraţii a legăturilor de adeziune existente în societate

Astăzi, copiii , în cadrul procesului instructiv-educativ nu mai trebuie să memoreze mecanic indicaţiile date de învăţător, învăţarea nu mai trebuie să fie centrată pe conţinut , ci pe elev.