Azilul Politic și Diplomatic

Unul dintre elementele de noutate ale prezentei lucrări îl constituie faptul că, tema abordată este de o stringentă actualitate, datorită numeroaselor crize ce au avut loc în ultimii ani pe aproape toate continentele lumii, situaţii ce au generat valuri mari de refugiaţi, care au creat probleme extrem de mari guvernanţilor şi tuturor celor puşi să gestioneze asemenea crize, demonstrând necesitatea abordării instituţiilor azilului politic şi a extrădării cu mai mult interes şi profunzime.

Modul în care a fost concepută lucrarea, asigură o tratare a relatiilor diplomatice dintre state, a imunităților oferite personalului diplomatic in diverse siteme de drept si a instituţiilor azilului şi extrădării, pornindu-se de la o apreciere istorico-juridică a evoluţiei lor , mergând până la analiza nivelului la care acestea au ajuns în prezent, precum şi a modului în care funcţionează instituţiile menite să le gestioneze.

Totodată, prin abordarea realizată, au fost scoase în relief şi analizate mare parte dintre componentele juridice ale instituţiei diplomatice, a azilului la nivel European si in sistemul românesc, și statutul refugiaților, urmărindu-se eliminarea numărului mare de confuzii sau interpretări eronate. S-a pornit de la o delimitare clară a conceptelor şi s-a mers până la cele mai complexe elemente de structură şi a mecanismelor care le asigură funcţionarea, atât în plan teoretic, cât şi procedural.

Capitolul I

Diplomația și imunitățile diplomatice

1.1. Diplomația, dreptul diplomatic și relațiile diplomatice

Diplomaţia este o activitate a unor organe de stat specializate şi să realizeze politica externă a statelor. Această activitate este cunoscută din antichitate şi s-a desfăşurat continuu sub diferite forme, de la ceea ce se cunoştea – sol, până la ce se

cunoaşte astazi ca misiuni diplomatice sau consulare.

Termenul de diplomaţie vine de la grecescul „diploma” care desemna documentele în dublu exemplar pe care le primea solul ( un exemplar) al doilea rămânea la cancelarie. Această activitate diplomatică s-a desfăşurat din cele mai vechi timpuri şi până în sec. XV numai sub forma diplomaţiei temporare ( ad-hoc) care există şi astăzi; şi sub formă diplomaţiei permanente au apărut în sec. XV pentru prima data în practica oraşelor italiene : Veneţia, Florenţa, şi care alături de diplomaţia temporară reprezintă forma principală de reprezentare a statelor.

Ca ştiinţă este înteleasă ca demers intelectual de cunoaştere, interpretare şi generalizare a legilor care guvernează fenomenul relaţiilor politico-juridice dintre state, al mecanismelor şi implicaţiilor socio-umane ale acestui domeniu al vieţii social-istorice .

Diplomaţia este ştiinţa raporturilor exterioare care are la bază diplome sau acte scrise emanând de la suveran.