Cadrul Normativ și Instituțional Postbelic al Securității Internaționale în Context Global

REZUMAT ŞI CUVINTE CHEIE

Lucrarea intitulată „Cadrul normativ şi instituţional postbelic al securităţii internaţionale în context global” este structurată în doua mari capitole care conţin la rândul lor mai multe subcapitole având la bază o bibliografie vastă.

Prima parte a lucrării evaluează mediul de securitate actual. Strategia europeană de securitate pledează pentru multilateralism şi afirmă intenţia Europei de a se implica responsabil în asigurarea securităţii internaţionale, pornind de la constatarea că în ultimii 10 ani, nici un continent - inclusiv Europa, afectată de războaiele din Balcani - nu a fost ferit de conflicte armate.

Analiza mediului de securitate trece în revistă provocările globale la adresa securităţii, într-un context marcat de globalizare şi interdependenţa aspectelor interne şi externe ale securităţii.

Partea a doua a lucrării scoate în evidenţă obiectivele strategice urmărite care ţin de construirea securităţii în zonele învecinate ale UE şi edificarea unei ordini internaţionale bazate pe un multilateralism eficient întemeiat pe Carta O.N.U

Prin negocierea şi adoptarea unui Tratat Constituţional al Uniunii Europene care îi conferă acesteia o identitate politică clar definită pe plan internaţional, unii analişti au văzut lansarea unei identităţi concurente pentru N.A.T.O

În concluzie am arătat faptul că în legătură cu Politica Europeană de Securitate şi Apărare (PESA), una dintre problemele care se pot ridica este aceea dacă prin prevederile Tratatului Constituţional al U.E. se constituie sau nu o alianţă militară concurentă cu N.A.T.O

Cuvinte cheie: globalizare, război, atentat, pace, drepturi colective, normativism, monism, dualism.

CAPITOLUL 1

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

În a doua jumătate a secolului al XX-lea, urmare a experienţelor celor două războaie mondiale, comunitatea internaţională a generat un efort de structurare normativă şi instituţională fără precedent la nivel global şi regional, având drept scop principal asigurarea păcii şi securităţii internaţionale.

Fără îndoială, dintre toate aceste iniţiative, cea mai importantă, sub toate aspectele, este înfiinţarea Organizaţiei Naţiunilor Unite, singura organizaţie internaţională cu caracter universal.

La nivel regional, o serie de iniţiative importante (cum ar fi, spre exemplu, procesul C.S.C.E.-O.S.C.E.), au contribuit la structurarea unui sistem internaţional de securitate.

In cele ce urmează, vom analiza consecinţele apariţiei şi funcţionării acestor organizaţii, atât sub aspect instituţional cât şi sub aspectul normelor şi principiilor de drept internaţional pe care acestea le-au promovat dar, mai ales, sub aspectul rezultatelor concrete obţinute în asigurarea securităţii internaţionale.

1.1. Sistemul O.N.U.

In momentul de faţă, O.N.U. este singura organizaţie cu vocaţie universală. Cu toate acestea, din punct de vedere istoric O.N.U. a cunoscut un precursor în Societatea Naţiunilor înfiinţată în anul 1919: "La 2 iunie 1919 a fost adoptat Pactul Ligii Naţiunilor, Pact care a constituit partea I din Tratatul de Pace de la Versailles. Scopurile Ligii erau: promovarea colaborării internaţionale şi realizarea păcii şi securităţii internaţionale, pe baza normelor şi principiilor dreptului internaţional, în conformitate cu obligaţiile decurgând din tratate.