Contractul - donatie

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Aceasta disertatie trateaza Contractul - donatie.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 57 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 6 puncte.

Domeniu: Drept

Cuprins

INTRODUCERE 2
CAPITOLUL I. Considerații generale privind contractele 4
1.1. Noțiunea privind contractul 4
1.2. Caractere juridice și condiții de validitate ale contractului 5
1.3. Clasificarea contractelor: 6
1.4. Efecte ale contractelor 10
CAPITOLUL II.Contractul de donație 14
2.1. Noțiune și caracterele juridice ale contractului de donație. 14
2.2. Condiții de validitate ale contractului de donație. 16
2.3. Condiții de formă. Categorii de donații exceptate de la regula formei autentice a contractului de donație 23
2.3.1. Donații simulate 25
2.3.2. Donații indirecte 28
2.3.3. Darurile manuale 30
2.4. Condiția autorizării donațiilor făcute anumitor persoane juridice, instituțiilor publice sau statului 33
CAPITOLUL III.Efectele contractului de donație 34
3.1. Efectele între părți 34
3.2. Opozabilitatea efectelor contractului față de terți 38
3.3. Cauzele legale de revocare a donațiilor 39
3.3.1 Principiul irevocabilității donațiilor 39
3.3.2. Revocarea pentru neexecutarea sarcinii 41
3.3.3. Revocarea pentru ingratitudine 43
STUDIU DE CAZ 46
CONCLUZII 53
BIBLIOGRAFIE 56

Extras din document

INTRODUCERE

Materia contractelor speciale, ca parte integrantă a dreptului privat, a obligațiilor civile și comerciale are ca obiect de reglementare instrumentele juridice prin intermediul cărora se realizează, de regulă, circulația bunurilor (de exemplu, vânzarea - cumpărarea, donație, schimbul, împrumuarea), de folosință și conservarea lor (de exemplu, locațiunea, depozitul) ori crearea de valori (de exemplu antrepriza).

În dreptul roman contractul de donație (practum donatignis) era recunoscut ca o înțelegere neformală prin care „o parte, donator, pune la dispoziția unei alte părți, donatar, cateva valori din contul patrimoniului său, cu scopul măririi patrimoniului, celui din urmă (animus donanoi). Donația poate fi înfăptuită în diverse forme juridice: transmiterea nemijlocită a dreptului de proprietate asupra bunului, în particular, plata sumei de bani, în forma acordării dreptului de servitute. Un caz aparte al donației era promisiunea de a pune ceva la dispoziție, de a săvârși niște acțiuni determinate - promisiunea de donație.

Deci, încă legislația romană privea donațiunea ca un act prin care o parte numită, donator, își micșorează patrimoniul în favoarea celeilalte părți, numită donatar, cu scopul de a o îmbogăți.

Contractul de donație nu era recunoscut de către clasicii juriști romani ca un contract tipic (contractus), dar se atribuia la înțelegeri nefiind inclus în nici categorie de contracte (pacta).

În cursul dezvoltării ulterioare a legislației, unele din aceste înțelegeri (pacta) au primit apărarea citării (pacta legitima). În această ordine de idei, I.A.Pokrovskii scria: „Un astfel de statut l-a primit și data, dar mai ales promisiunea de donație - donatio. Donatio poate fi efectuată pe cele mai diverse căi: transmiterea nemijlocită a bunului, iertarea datoriei, promisiunea de donație; ultima nu numai în perioada republicii, dar și în dreptul juriștilor clasici, fiind valabilă doar atunci când îmbrăca forma stipulatio. Un simplu pactum donatious putere juridică nu avea.”

Prin stipulatio în dreptul roman se înțelegea o oarecare formulă magică prin care față de o persoană se adresa o întrebare, iar aceasta din urmă, răspundea, că dă sau face la ceea ce a fost ca interogată.

În același timp dreptului roman îi era cunoscut și revocarea donațiunilor. Așa donatorul putea revoca donațiunea pentru ingratitudinea donatarului.

La origine, ingratitudinea a fost o cauză de revocare a donației numai în cadrul raporturilor dintre patroni și clienți. În epoca lui Justinian această cauză de revocare a fost extinsă și la alte donații.

Dacă patronul a făcut o donație clientului său, iar după aceea i s-a născut un copil (survenire de copii) poate iarăși să revoce actul de libertate.

În cazul donațiunii cu sarcini (donatorul trebuie să facă o prestațiune pentru un terț), dacă sarcina nu este executată, donatorul poate revoca actul prin actio pracscriptis verbis sau prin condictio causa data causa non secuta.

CAPITOLUL I.

Considerații generale privind contractele

1.1. Noțiunea privind contractul

Potrivit art.1166 din Codul civil, contractul reprezintă acordul dintre două sau mai multe persoane prin care își manifestă voința cu intenția de a constitui, de a modifica sau de a stinge un raport juridic.

Știința dreptului civil consideră această definiție ca fiind incompletă, deoarece nu sunt enumerate toate efectele pe care le poate produce un contract, cum ar fi modificarea și stingerea unui raport juridic. De aceea într-o definiție mai relevantă contractul se poate defini ca acordul de voință realizat între două sau mai multe persoane pentru a crea un raport juridic, dând naștere unei obligații sau constituind un drept real, a modifica sau în momentul în care părțile contractante și-au exprimat voințele concordante, cu respectarea condițiilor de fond și de formă cerute de lege, prin raportare la specificul fiecărui tip de contract .

Încheierea contractului este guvernată de principiul libertății contractuale deoarece orice contract este creația unei voințe umane .

Codul civil român de la 1864 consacra, cu titlu de principiu de drept, libertatea oricărei persoane fizice sau juridice de a încheia orice tip de contracte. Acest principiu este consacrat în doctrină sub denumirea de principiul libertății contractuale.

Fisiere in arhiva (1):

  • Contractul - donatie.doc

Bibliografie

1. Albu I., Contractul și răspunderea contractuală, Editura Dacia, 1994
2. Alexandresco D., Explicațiune teoretică și practică a dreptului civil român, vol. IV, Editura Socec, București, 1913
3. A. Boroi, L.Stănciulescu, Instituții de drept civil, Editura Hamangiu, 2012
4. Chirică D., Drept Civil. Contracte speciale, Editura Cordial, Cluj-Napoca, 1994
5. Deak Fr., Tratat de drept civil - Contracte speciale, Editura Actami, București, 1999
6. Deak Fr., Tratat de drept civil - Contracte speciale. Vol. III, Editura Universul Juridic, București, 2007
7. Deak Fr., St. Cărpenaru, Contracte civile și comerciale, Editura Lumina Lex, București, 1993
8. Florescu D., Drept civil - Contractele speciale, Editura Universității Titu Maiorescu, București, 2006
9. Florescu D., Contracte Civile, Editura Universul Juridic, București, 2011
10. Grădinaru Nicolae, Drept civil. Contracte civile speciale, Editura AIUS Craiova, 2010
11. Grădinaru Nicolae, Dorian Rais, Drept, Editura Independența Economică, 2004
12. Grădinaru Nicolae, Dorian Rais, Drept, Editura Independența Economică, 2008
13. Ivașcu A., Voința juridică, Studia Napocensis, Editura Academiei, București, 1974
14. Malaurie Ph., L. Aynès, Cours de droit civil, Editura Cujas, Paris, 1989
15. Motica R. I., F. Moțiu, Contracte special- în noul cod civil.Ediția a II-a, Editura Universul Juridic, București, 2011
16. Murșean M., Contracte civile Vol II, Editura Cordial Lex, Cluj-Napoca, 1996
17. Pop L., Drept civil. Teoria generală a oblgațiilor. Tratat, ediție revăzută, Editura Fundației „Chemarea”, Iași, 1994
18. Prescure Titus, Andreea Ciurea, „Contracte civile”, Editura Hamangiu, București 2007
19. Stănciulescu Liviu, Drept civil. Partea specială. Contracte și succesiuni, Editura Hamangiu, București 2006
20. Stănescu C., Bârsan C. Drept civil, Universitatea București, 1998
21. Zinveliu I. Contracte civile, Editura Dacia, 1978