Contraventii

Imagine preview
(4/10 din 2 voturi)

Aceasta disertatie trateaza Contraventii.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 88 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 8 puncte.

Domeniu: Drept

Cuprins

CAPITOLUL I 4
ASPECTE GENERALE 4
1.1 Noţiuni introductive 4
1.2 Contravenţia – abatere administrativă 5
1.3 Autorităţi ale statului care emit acte normative prin care se stabilesc şi se sancţionează contravenţiile 9
CAPITOLUL II 13
ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE CONTRAVENŢIEI 13
2.1 Noţiunea şi trăsăturile esenţiale ale contravenţiei 13
2.2 Elementele constitutive ale contravenţiei 16
CAPITOLUL III 20
SANCŢIUNILE CONTRAVENŢIONALE 20
3.1 Sancţiunile contravenţionale principale 20
3.2 Sancţiunile contravenţionale complementare 27
CAPITOLUL IV 30
CAUZE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL CONTRAVENŢIONAL AL FAPTEI ŞI RĂSPUNDEREA CONTRAVENŢIONALĂ 30
4.1 Cauze care înlătură caracterul contravenţional al faptei 30
4.2 Cauze care înlătură răspunderea juridică a făptuitorului 39
CAPITOLUL V 42
CONSTATARE A CONTRAVENŢIILOR 42
5.1 Sesizarea organelor de poliţie despre comiterea faptelor contravenţionale 42
5.2 Aspecte teoretice şi practice privind competenţa de constatare a contravenţiilor 45
5.3 Constatarea contravenţiei 48
5.3.1 Modalitatea de constatare a contravenţiei 48
5.3.2 Activităţi preliminare ce trebuie întreprinse de agentul constatator până la încheierea procesului-verbal 50
5.3.3 Conţinutul procesului verbal de constatare a contravenţiei 51
5.3.4 Cazurile de nulitate şi de anulare a procesului verbal de constatare a contravenţiei 57
CAPITOLUL VI 60
EXECUTAREA SANCŢIUNILOR CONTRAVENŢIONALE 60
6.1 Criterii orientative de care trebuie să se ţină seama la aplicarea sancţiunii contravenţionale 60
6.2 Formele procedurale de aplicare a sancţiunilor contravenţionale 63
CAPITOLUL VII 78
CĂILE DE ATAC 78
7.1 Plângerea îndreptată împotriva procesului verbal de constatare 78
7.2 Recursul 81
7.3 Reexaminarea 82
CAPITOLUL VIII 84
EXECUTAREA SANCŢIUNILOR CONTRAVENŢIONALE 84
8.1 Executarea sancţiunilor contravenţionale principale 84
8.2 Executarea sancţiunilor complementare 86
BIBLIOGRAFIE: 88

Extras din document

CAPITOLUL I

ASPECTE GENERALE

1.1 Noţiuni introductive

Orice societate există şi evoluează pe baza unor legi, norme şi reguli care formează, în întregul lor, un sistem normativ ce reglementează raporturile sociale care iau naştere între indivizi, ca persoane fizice, sau între aceştia şi diverse organisme sociale sau persoane juridice.

În cadrul acestui sistem normativ, ce guvernează societatea, un rol important îl au normele juridice care impun membrilor societăţii un anumit comportament în raporturile ce le stabilesc cu alţi semeni sau cu organisme sociale, şi a căror încălcare, în raport cu caracterul şi natura acesteia, atrage după sine răspunderi şi sancţiuni disciplinare, contravenţionale, materiale, civile, administrative sau penale. Acest lucru se întâmplă deoarece fiecare faptă care încalcă regulile de conduită statornicite în societate, apărate prin norme de drept, prezintă un anumit grad de pericol social pentru buna funcţionare a raporturilor sociale.

În consecinţă societatea este în drept să se apere şi să ia măsuri, prin organele de stat specializate, faţă de orice persoană care încalcă legea şi normele de convieţuire socială.

Rezultă că orice încălcare a normelor juridice atrage răspunderea juridică a persoanei care a săvârşit-o, iar această răspundere diferă în funcţie de natura normei încălcate şi a pericolului social al faptei.

Această răspundere juridică decurge în mod obiectiv, din săvârşirea unei fapte ilicite care naşte dreptul statului de a aplica sancţiunea prevăzută de actul normativ încălcat şi obligaţia făptuitorului de a suporta consecinţele juridice ale faptei comise.

Aşa de exemplu, încălcarea unei norme de drept penal va atrage răspunderea penală şi aplicarea unei pedepse prevăzută de legea penală, pe când încălcarea unei norme juridice de drept administrativ va determina răspunderea administrativă a făptuitorului şi aplicarea unei sancţiuni administrative.

În literatura juridică, uneori se pune semnul egalităţii între răspunderea administrativă şi cea contravenţională, alte ori răspunderea contravenţională este considerată în prezent o formă a răspunderii administrative, contravenţia fiind o formă de manifestare a ilicitului administrativ, forma cea mai gravă, iar regimul său juridic este în mod preponderent un regim al dreptului administrativ, dar ea nu reprezintă forma tipică a răspunderii administrative, ci forma atipică, imperfectă.

Deşi sunt controverse referitor la termenii de “răspundere administrativă” şi “răspundere contravenţională” există unanimitate de opinie în sensul că temeiul tragerii la răspundere contravenţională îl constituie fapta ilicită.

1.2 Contravenţia – abatere administrativă

Orice încălcare a normelor juridice pune în pericol sau lezează o anumită valoare socială, aduce atingere unor relaţii sociale sau interese ocrotite de ele. În raport de pericolul social al acestor încălcări şi de natura relaţiilor şi intereselor lezate, faptele ilicite se clasifică în: infracţiuni, contravenţii şi abateri disciplinare.

În legislaţia noastră aceste categorii de fapte ilicite sunt stabilite şi sancţionate prin acte normative emise de organele abilitate ale statului, iar problema diferenţierii gradului de pericol social, de regulă, se stabileşte cu ocazia elaborării acestora.

Faptele contravenţionale pot fi săvârşite printr-o acţiune sau inacţiune, ele reprezentând abateri administrative pe care legea şi alte acte normative adoptate de organele puterii executive le denumesc contravenţii.

Fapta contravenţională, fiind cuprinsă în noţiunea generică de faptă antisocială, reprezintă o atingere adusă unor relaţii sociale, care se stabilesc în sfera activităţii executive a statului, având un grad de pericol mediu, fiind prevăzută şi sancţionată prin norme de drept administrativ şi contravenţional.

Contravenţiile sunt deci fapte ilicite ce aduc atingere relaţiilor sociale de natură administrativă, civilă ori relaţiilor privind bunurile, persoanele sau interesele legitime ale acestora.

Totodată le pot constitui încălcări ale modului în care trebuie îndeplinite îndatoririle de serviciu de către personalul angajat într-o instituţie publică.

a.- Caracterizarea contravenţiei în raport cu infracţiunea

Spre deosebire de infracţiune, care are un grad de pericol social mai ridicat, cu consecinţe mai grave, lezând valori sociale importante (ex. siguranţa statului, viaţa şi celelalte atribute ale persoanei, proprietatea etc.) la contravenţie acest pericol social este mai redus, iar urmările sale sunt mai restrânse, neafectând valori importante.

Contravenţiile se deosebesc de infracţiuni şi prin modul lor de reglementare juridică. Infracţiunile sunt prevăzute şi pedepsite doar de Codul penal şi legi speciale, pe când faptele contravenţionale sunt prevăzute şi sancţionate prin legi, ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului, precum şi prin hotărâri ale autorităţilor administraţiei publice locale sau judeţene.

De asemenea contravenţia se deosebeşte de infracţiune şi prin modul de sancţionare diferit. Astfel, infracţiunile sunt pedepsite cu închisoare penală sau amendă penală pe când contravenţiile sunt sancţionate cu avertisment, amendă contravenţională, obligarea contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, cu închisoare contravenţională, precum şi cu o serie de sancţiuni complementare.

Fisiere in arhiva (1):

  • Contraventii.doc