Dreptul Informatiilor si al Securitatii Private

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Aceasta disertatie trateaza Dreptul Informatiilor si al Securitatii Private.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 52 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Lect. Univ. Dr. Irina Grigore-Radulescu

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Drept

Cuprins

Capitolul I: Scurtă introducere privind procesul penal.8
Secţiunea I: Sistemul principiilor fundamentale ale procesului penal roman .8
Capitolul II: Probele în procesul penal . 13
Secţiunea I: Noţiunea probelor în procesul penal . 13
Secţiunea II: Obiectul Probaţiunii . 15
Secţiunea III: Sarcina probaţiunii şi prezumţia de nevinovăţie . 19
Secţiunea IV: Administrarea şi aprecierea probelor . 21
Secţiunea V: Clasificarea probelor . 23
Capitolul III: Mijloacele de probă în procesul penal . 25
Secţiunea I: Noţiunea mijloacelor de probă . 25
Secţiunea II: Declaraţiile părţilor şi ale martorilor . 26
Secţiunea III: Înscrisurile, înregistrările audio sau video, fotografiile şi mijloacele materiale de probă . 37
Secţiunea IV: Constatările tehnico-ştiinţifice, medico-legale şi expertizele . 44
Secţiunea V: Comisia rogatorie şi delegarea . 46
Capitolul IV: Importanţa probelor şi mijloacelor de probă în procesul penal . 48
Capitolul V: Concluzii . 51
Bibliografie . 52

Extras din document

CAPITOLUL I: SCURTĂ INTRODUCERE PRIVIND PROCESUL PENAL

Persoanele ce au comis infracţiuni – infractorii, persoane fizice sau juridice –trebuie să suporte consecinţele prevăzute de legea penală materială, fiind traşi la răspundere penală prin aplicarea sancţiunilor de drept penal cât şi obligarea la repararea pagubei.

Tragerea la răspundere penală şi civilă a celor ce au comis infracţiuni se realizează în cadrul unei activităţi judiciare reglementate prin dispoziţiile legii de procedură penală, dispoziţii care privesc ceea ce poartă denumirea de proces penal.

Ca formă a procesului judiciar, procesul penal poate fi definit ca fiind activitatea judiciară reglementată de lege, desfăşurată de autorităţile publice cu atribuţii în ce priveste cauzele penale, cu participarea activă a părţilor, ca titulare de drepturi şi obligaţii, în scopul constatării complete şi la timp a faptelor care constituie infracţiuni şi care au fost comise în sfera relaţiilor sociale, astfel că orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie sancţionată potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Din definiţia dată procesului penal rezultă următoarele caracteristici ale acestei forme a procesului judiciar: toate actele procesuale şi procedurale ce formează conţinutul procesului penal sunt reglementate de lege, fie că aceste acte privesc urmărirea penală, judecata sau punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti.

Legea stabileşte care sunt autorităţilor publice judiciare care pot îndeplini aceste acte – în raport de fiecare fază procesuală în parte – măsura în care oricare dintre părţi poate participa la efectuarea acestor acte, sancţiunile procesual penale în caz de nesocotire a normelor procedurale; actele procesuale şi procedurale ce formează conţinutul procesului penal pot fi îndeplinite şi trebuie efectuate numai de către autorităţile publice judiciare ce au competenţă în cauzele penale, în raport de faza procesuală în care se află cauza, aceeaşi cerinţă fiind impusă şi pentru actele îndeplinite de părţi etc.

Au competenţa în cauzele penale instanţele judecătoreşti, procurorii ca reprezentanţi ai Ministerului Public şi organele de cercetare penală. Participă la desfăşurarea procesului penal – în calitate de părţi – inculpatul, partea vătămată, partea civilă şi partea responsabilă civilmente; părţile pot fi asistate – în tot cursul procesului penal – de apărători ori pot fi reprezentate; întreaga activitate judiciară îndeplinită de autorităţile publice judiciare penale şi de părţile din proces are un anume scop, urmăreste o anumită finalitate: descoperirea la timp şi în mod complet a tuturor infracţiunilor comise în sfera relaţiilor sociale, identificarea făptuitorilor şi tragerea la răspundere penală şi civilă a acestora.

Normele juridice privitoare la desfăşurarea procesului penal formează un tot unitar şi constituie ceea ce este cunoscut sub denumirea de drept procesual penal, ca ramură a sistemului de drept. Pentru desemnarea acestui ansamblu de norme, în literatura juridică sunt folosite expresii diferite, dar cu acelaşi înţeles, de norme de drept procesual penal, sau norme de procedură penală etc. Dat fiind numărul mare de astfel de norme, legiuitorul penal a recurs – în decursul timpului – la ceea ce se numeşte codificarea acestor norme în legi de o mai mare întindere, forma cea mai elocventă fiind Codul de procedură penală. Unele norme de drept procesual penal nu au fost reunite în codul de procedură penală, ci s-au elaborat acte normative ample în care au fost cuprinse un număr relativ mare de prevederi, norme ce reprezintă o anumită caracteristică; ar fi cazul legilor privitoare la organizarea judiciară, în aceste acte normative fiind cuprinse norme privind organizarea şi funcţionarea fiecăreia dintre autorităţile publice judiciare cu atribuţii în cauzele penale, modul de compunere a acestora etc. Normele privitoare la conţinutul şi forma actelor procesuale şi procedurale ce se îndeplinesc în cadrul procesului penal sunt cuprinse într-o lege separată – o lege de procedură, în cazul procesului penal, legea de procedură penală – lege de o anumită complexitate ce este elaborată în temeiul unor principii fundamentale cât şi a unor reguli specifice pentru fiecare fază procesuală pe care o parcurge această formă a procesului judiciar.

Observăm că normele de drept procesual penal pot fi împărţite – în raport de obiectul reglementării cât şi în ce priveşte actul normativ în care sunt cuprinse – în norme de organizare, norme de competenţă şi norme de procedură. Această clasificare prezintă importanţă pentru desfăşurarea procesului penal – în raport de sancţiunile procesual-penale ce intervin în caz de nesocotire a unor astfel de dispoziţii legale – anume, încălcarea normelor de organizare şi funcţionare a autorităţilor publice judiciare penale, cât şi a celor privind competenţa acestora atrage nulitatea absolută a actului îndeplinit, pe când nesocotirea normelor de procedură atrage doar nulitatea relativă dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru a se aplica această sancţiune.

Ansamblul normelor juridice prin care este reglementată desfăşurarea procesului penal şi care constituie ceea ce numim dreptul procesual penal, ca ramură a sistemului de drept, formează obiectul de studiu al dreptului procesual penal, ca ramură a stiinţelor juridice.

Aria investigaţiei ştiinţifice realizată de ştiinţa dreptului procesual penal este însă mai vastă; într-adevăr se porneşte de la studiul dispoziţiilor legale ce reglementează desfăşurarea procesului penal, evoluţia legislaţiei în ce priveşte anumite instituţii ale procesului penal sau a

întregii activităţi procesuale, dar în aceeaşi măsură este studiată practica judecătorească, soluţiile adoptate în cauzele deduse judecării şi soluţionării lor de către instanţele de judecată; în mod corespunzător, sunt avute în vedere legislaţiile altor state în privinţa reglementării procesului penal, practica instanţelor judecătoresti străine statornicită în cauzele penale, cât şi literatura juridică străină în domeniul dreptului penal şi procesual penal.

În cadrul procesului penal pentru realizarea scopului acestei forme a procesului judiciar, s-a statornicit ca în activitatea procesuală să fie îndeplinite trei funcţii procesuale: funcţia de învinuire, funcţia de apărare şi funcţia de judecare şi de soluţionare a acţiuni penale şi a acţiunii civile născute din infracţiune.

Fisiere in arhiva (1):

  • Dreptul Informatiilor si al Securitatii Private.doc

Alte informatii

UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREŞTI FACULTATEA DE DREPT ŞI ŞTIINŢE ADMINISTRATIVE MASTER DREPTUL INFORMAŢIILOR ŞI AL SECURITĂŢII PRIVATE