Dreptul la un Mediu Sănătos în Reglementările Europene

INTRODUCERE

Din cele mai vechi timpuri, omul a încercat să modeleze natura ale cărei legi aspre trebuiau respectate pentru a supravieţui. În ultimele două secole s-a făcut însă simţită, prin comportament şi concepţie, încercarea omului de a domina natura, de a utiliza în folos propriu toate bogăţiile naturale, accentuându-se progresiv conflictul dintre procesele ciclice naturale ale ecosferei şi cele liniare ale tehnologiilor create şi susţinute de civilizaţia umană, ajungându-se la „criza ecologică".

Cauzele acestei crize se datorează, în primul rând, dezvoltării civilizaţiei industriale de la mijlocul secolului al XIX-lea, care a produs modificări profunde şi accelerate mediului înconjurător.

Din ce în ce mai mult, resursele naturale au fost solicitate, s-au extins suprafeţele cultivate şi s-au schimbat sistemele de cultură, s-au făcut despăduriri masive pentru obţinerea de masă lemnoasă şi de terenuri noi pentru agricultură, s-a intensificat utilizarea păşunilor, s-a dezvoltat mult exploatarea subsolului, în acelaşi timp, civilizaţia industrială a făcut posibilă şi necesară o creştere demografică rapidă, a însemnat o puternică dezvoltare a procesului de urbanizare, a creat mari aglomerări umane pe spaţii tot mai restrânse, situându-1 pe om în condiţii de viaţă cu totul noi.

Dobândind posibilitatea de a transforma natura, omul nu şi-a pus mult timp problema de a proceda raţional, în condiţii normale de echilibru şi dezvoltare a vieţii. El a sesizat destul de târziu că este creaţia şi creatorul mediului său înconjurător care îi asigura existenţa biologică şi, totodată, cea intelectuală. Exploatarea iraţională, în primul rând, a resurselor regenerabile (păduri, floră, faună etc.), apoi a celor neregenerabile (bogăţii minerale ale subsolului) a accentuat efectul nociv al acţiunilor omului asupra naturii.

Folosindu-se pe scară largă ştiinţa şi tehnologia în scopul dezvoltării industriale, s-a ignorat necesitatea păstrării în permanenţa a unui echilibru între satisfacerea nevoilor materiale proprii în continuă creştere şi protecţia tuturor factorilor mediului înconjurător. După cum apreciază Barry Commener, „degradarea mediului înconjurător se datorează unui neajuns al activităţii umane".

CAPITOLUL I

POPULAŢIA ŞI MEDIUL ÎNCONJURĂTOR

1.1. Noţiuni generale

Termenul de populaţie se foloseşte pentru a desemna un ansamblu de indivizi care aparţin unei anumite specii şi care ocupă un teritoriu determinat.

Pornind de la această definiţie, putem considera ecosistemul uman ca o entitate cu propriile sale relaţii cuprinzând, la nivel naţional, două sisteme aflate în interacţiune: sistemul populaţiei umane şi sistemul fizic.

Dacă ambele formează, stricto sensu, diferite ecosisteme umane (sat, oraş, metropolă etc.), interacţiunea acestora cu sistemul mediului social, ne conduce lato sensu la un socio-ecosistem, adică la o ţară.

Din punct de vedere teoretic, populaţia ne apare ca un sistem caracterizat de mai mulţi factori: repartiţia spaţială a indivizilor, tabelul de creştere şi descreştere, supravieţuire şi piramida vârstelor, raportul dintre sexe, sănătate, educaţie şi instrucţie, cooperare regională şi internaţională.

Din punct de vedere juridic, populaţia este un subiect de drept de o deosebită importanţă.

In prezent, populaţia pune cele mai mari probleme din cauza creşterii într-un ritm nemaiîntâlnit, mai ales în ţările mai puţin dezvoltate.

„Explozia demografică" este un fenomen de creştere produs între anii 1850-1900 în ţările dezvoltate, unde astăzi a încetat, manifestându-se cu putere în celelalte ţări ale lumii. Din cauza dificultăţilor economice pe care Ie creează, acest fenomen este privit cu îngrijorare de viitorologi, căutându-se pentru ameliorarea lui diferite soluţii.

La Conferinţa internaţională privind populaţia ţinută în Mexic în august 1984, se aprecia că din cauza creşterii populaţiei, mai ales în ţările în curs de dezvoltare, s-a produs epuizarea resurselor naturale mai repede decât pot fi ele regenerate, reducându-se astfel productivitatea şi subminând dezvoltarea.

Corelaţiile dintre nivelurile populaţiei şi baza de resurse naturale sunt complexe. Politica, tehnologia şi instituţiile determină efectele creşterii populaţiei. Aceşti factori pot fi cauza deosebirii dintre un mediu natural supus presiunii şi un grad ridicat de deteriorare şi unul care poate furniza bunuri unui număr mult mai mare de oameni.