Cuprins
- CAPITOLUL I.
- PREZENTARE GENERALĂ
- 1.1. NOȚIUNI GENERALE CU PRIVIRE LA DREPTURILE OMULUI.5
- 1.2. IMPORTANȚA DREPTURILOR OMULUI ÎN EPOCA CONTEMPORANĂ.6
- 1.3. PRINCIPALELE ORGANIZAȚII ȘI ORGANISME INTERNAȚIONALE CAREAU ATRIBUȚII ȘI PREOCUPĂRI ÎN DOMENIUL PROMOVĂRII ȘI PROTECȚIEI DREPTURILOR OMULUI.10
- CAPITOLUL II.
- PROTECȚIA DREPTURILOR OMULUI PRIN REGLEMENTĂRI JURIDICE
- 2.1. DOCUMENTE ADOPTATE DE ORGANIZAȚIA NAȚIUNILOR UNITE.16
- 2.2. DECLARAȚIA UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI (1948).17
- 2.3. PACTUL INTERNAȚIONAL CU PRIVIRE LA DREPTURILE CIVILE SI POLITICE.20
- 2.4. PACTUL INTERNAȚIONAL CU PRIVIRE LA DREPTURILE ECONOMICE, SOCIALE ȘI CULTURALE.22
- 2.5. CONVENȚIA INTERNAȚIONALĂ PRIVIND ELIMINAREA TUTUROR FORMELOR DE DISCRIMINARE RASIALĂ.24
- 2.6. CONVENȚIA ÎMPOTRIVA TORTURII ȘI ALTOR PEDEPSE ORI TRATAMENTE DE CRUZIME INUMANE SAU DEGRADANTE.25
- 2.7. CONVENȚIA ASUPRA ELIMINĂRII TUTUROR FORMRLOR DE DISCRIMINARE FAȚĂ DE FEMEI.27
- 2.8. CONVENȚIA CU PRIVIRE LA DREPTURILE COPILULUI.28
- 2.9. MECANISME ȘI PROCEDURI DE PROTECȚIE A REPTURILOR OMULUI SUB EGIDA ECOSOC.30
- CAPITOLUL III.
- CONSILIUL EUROPEI
- 3.1. NOTIUNI INTRODUCTIVE.37
- 3.2. CARTA SOCIAL EUROPEANA (1961) ŞI CARTA SOCIALĂ EUROPEANĂ REVIZUITĂ (1996). .40
- 3.3. ALTE CONVENTII ALE CINSILIULUI EUROPEI.53
- CAPITOLUL IV.
- PROTECȚIA DREPTURILOR OMULUI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
- 4.1. PRINCIPIUL RESPECTĂRII DREPTURILOR OMULUI ÎN CARTA O.N.U.58
- 4.2. TRATATUL DE LA AMSTERDAM.60
- 4.3.ORGANISME INTERNAŢIONALE PENTRU PROTECŢIA ŞI GARANTAREA DREPTURILOR OMULUI.63
- 4.3.1 ORGANISME CONSTITUITE ÎN SISTEMUL NAȚIUNILOR UNITE.63
- 4.3.1.1.COMISIA DREPTURILOR OMULUI.64
- 4.3.1.2.SUB-COMISIA PENTRU PREVENIREA DISCRIMINĂRILOR ŞI PROTECŢIA MINORITĂŢILOR.64
- 4.3.1.3.COMITETUL DREPTURILOR OMULUI.65
- 4.3.1.4.COMITETUL PENTRU DREPTURILE ECONOMICE, SOCIALE ŞI CULTURALE.65
- 4.3.1.5.COMITETUL PENTRU ELIMINAREA DISCRIMINĂRII RASIALE.66
- 4.3.1.6.COMITETUL PENTRU ELIMINAREA DISCRIMINĂRII ÎMPOTRIVA FEMEII.66
- 4.3.1.7.COMITETUL ÎMPOTRIVA TORTURII.66
- 4.2.1.8.COMITETUL PRIVIND DREPTURILE COPILULUI.67
- CAPITOLUL V.
- APLICATIE PRACTICA PRIVIND PROTECTIA DREPTURILOR OMULUI IN SISTEMUL EUROPEAN
- 5.1. CAZULGOLDER.69
- CONCLUZII.79
- BIBLIOGRAFIE.81
Extras din disertație
CAPITOLUL I.
PREZENTARE GENERALĂ
1.1. NOȚIUNI GENERALE CU PRIVIRE LA DREPTURILE OMULUI.5
1.2. IMPORTANȚA DREPTURILOR OMULUI ÎN EPOCA CONTEMPORANĂ.6
1.3. PRINCIPALELE ORGANIZAȚII ȘI ORGANISME INTERNAȚIONALE CAREAU ATRIBUȚII ȘI PREOCUPĂRI ÎN DOMENIUL PROMOVĂRII ȘI PROTECȚIEI DREPTURILOR OMULUI.10
CAPITOLUL I
PREZENTARE GENERALĂ
1.1. Noțiuni generale cu privire la drepturile omului
Drepturile omului s-au înscris ca o preocupare important a filozofilor, juriștilor și a altor categorii de gânditori din diferite epoci.Ce este omul? Cum să trăiască? Cum să fie ocrotit? Si multe asemenea întrebari au frământat, încă de la începuturi, pe mulți filozofi și înțelepți ai antichității, care au dat răspunsuri, în primul rând, prin prisma a ceea ce le conferee viață din jurul lor.
Abordarea pe plan internațional a problemei drepturilor omului s-a produs în strânsă legătură cu procesul general de cristalizare și definire a idealurilor social-umanitare fundamentale. Protecția juridică a drepturilor omului pe plan internațional este totuși un apanaj al lumii modern, al contemporanității. Ea s-a dezvoltat odată cu dreptul internațional și am putea spune că elemental incipient l-a constituit unele convenții internaționale care se refereau la dreptul umanitar, in primul rand, si in mod special “la umanizarea razboiului ”.
Procesul elaborarii drepturilor omului pe plan internațional a înternațional a înregistrat, în anii ce au trecut de la înființarea Organizației Națiunilor Unite, o spectaculoasă dezvoltare, ducând la afirmarea și a celei de “a treia generații” a drepturilor omului.
Dacă inițial drepturile omului s-au afirmat în domeniul civil și politic ca drepturi ale omului și cetațeanului “prima generație”, dacă apoi preocupările pe plan social au degenerate necesitatea recunoaștwerii și includerii în constituțiile statelor a unei “a doua generații” a drepturilor omului, drepturile economice și sociale, în timp solidaritatea umană, responsabilitatea oamenilor in făurirea unui viitor comun au proiectat la dimensiuni internaționale cooperarea statelor pentru recunoașterea și garantarea drepturilor dintr-o “a treia generație: dreptul la viață, dreptul la dezvoltare, dreptul la pace, dreptul la un mediu inconjurător sănătos de viață.
Între cele trei generații de drepturi ale omului se manifestă o strânsă și permanentă legătură, deoarece devin tot mai evident în actualele condiții ale evoluției societății internaționale că drepturile politice și civile nu pot fi garantate independent de cele ce privesc viața economic și socială, tot așa cum ambele categorii de drepturi se cer a fi asigurate efficient prin mecanismul drepturilor de solidaritate din “generația a treia” . De aceea încercările de a exagera importanța unei anumite categorii de drepturi în dauna celorlalte, de a contesta caracterul unora sau altora dintre drepturile recunoscute – indifferent despre care drepturi este vorba – riscă să aducă o atingere gravă conceptului însuși de drepturi ale omului, aplicării sale practice în viața internă a fiecărei țări și în raporturile mondiale.
În zilele noastre s-a lansat o adevarată campanile mondială de informare asupra drepturilor și libertățiilor fundamentale ale omului. La Geneva și în alte centre cu activități specific în domeniu, s-au publicat numeroase documente, în principalele limbi internaționale, privind drepturile omului.
În țara noastră, din anul 1945 și până în decembrie 1989, nu au existat practice politice și democratice in nici un domeniu al vieții sociale și au lipsit reglementări juridice în sensibila problematic a drepturilor omului. În aceste condiții, orice aport în domeniul legislative, cu accent în problematica drepturilor omului, din partea specialiștilor și a oamneilor politici, permite realizarea și perfecționarea cadrului juridic în care se desfășoară activitatea complex a societății românești, statului revenindu-I obligația să creeze mecanismele necesare garamntării respectării drepturilor și libertăților fundamnetale ale omului, la nivelul cerințelor standardelor și prevederilor actelor normative și experienței țărilor cu o îndeluungată tradiție democratic.
1.2. Importanta drepturilor omului în epoca contemporană
Fiind una dintre temele cele mai largi abordate pe plan internațional – problema drepturilor omului – a fost și se menține în central preocupărilor statelor, ca și al unor importante organism și reuniuni internaționale, devenind în prezent un subiect foarte des întâlnit atât în lucrările de specialitate, cât și în dezbaterile publice.
Acum, la inceput de secol și de mileniu, omenirea reflectează asupra diguranței ființei umane și se întreabă dacă această creație rațională a naturii, este mai bine protejată decât în trecut.
Comunitatea internațională este astăzi mai mult decât oricând preocupata de promovarea cât mai largă a drepturilor omului, de crearea unui cadru legal cât mai diversificat de colaborare internațională în acest domeniu, de realizarea unui sistem cât mai complex de apărare, pe diferite căi legale a drepturilor omului în variate domenii și de asigurare cât mai deplină a transpunerii în practică a acestora, inclusive prin sancționarea încălcărilor aduse normelor de drept existente, indiferent ce form ear lua ele.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Drepturile Omului in Era Integrarii si Globalizarii.docx