Drepturile Persoanelor care Cer Azil

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Aceasta disertatie trateaza Drepturile Persoanelor care Cer Azil.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 59 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Conf. univ. dr. Răducanu Ruxandra

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Drept

Cuprins

Introducere 1
Scurtă incursiune istorică a dreptului de azil 1
Capitolul 1. Regimul juridic al străinilor 4
Secţiunea1. Noţiunea de străin 4
Secţiunea 2. Cadrul legislativ internaţional şi naţional 7
Secţiunea 3. Noţiunea de condiţie juridică a străinului 13
Secţiunea 4. Principiile regimului juridic al străinilor 15
Capitolul 2. Regimul juridic al străinilor care solicită o formă de protecţie în România 17
Secţiunea 1. Legea nr 122/2006 privind azilul 17
Secţiunea 2. Formele de protecţie acordate de statul român 21
Secţiunea 3. Procedura de acordare, încetare şi anulare a unei forme de protecţie. 23
Capitolul 3.Procedura de azil în România. 30
Secţiunea 1. Procedura de azil 30
Secţiunea 2. Soluţionarea cererii de azil 34
Secţiunea 3. Drepturile şi obligaţiile solicitantului 37
Capitolul 4. Azilul în State membre U.E. Probleme ridicate în practică 42
Secţiunea 1. Dreptul de azil în statele membre U.E 43
A. Dreptul de azil în Franţa 43
B. Dreptul de azil in Marea Britanie 46
C. Dreptul de azil şi refugiaţii in Italia 46
D. Dreptul de azil in Belgia 47
Secţiunea 2. Problema abuzului cererilor de azil în Uniunea Europeană 48
Concluzii 52
Bibliografie 55

Extras din document

Introducere

Scurtă incursiune istorică a dreptului de azil

Doar în calitate de membru al unei comunităţi omul îşi poate exercita drepturile universale izvorâte din principiile egalităţii, fraternităţii şi libertăţii Refugiaţii reprezintă o anomalie într-o lume în care populaţia umană este coordonată de principiul apartenenţei fiecărui individ la o naţiune, la un stat suveran.

Statutul de refugiat este probabil dovada încălcării celei mai grave a contractului social încheiat între stat şi cetăţeanul lui. Refugiatul este o persoană lipsită de protecţia statului din care provine şi, ca urmare, este nevoit să caute această protecţie în altă parte Scopul protecţiei internaţionale este acela de a asigura refugiatului o „cetăţenie-surogat” până când una autentică poate fi obţinută prin intermediul repatrierii, integrării sau restabilirii sale. În fapt, scopul este găsirea unei soluţii durabile care să creeze sau să refacă legătura dintre persoană ca cetăţean şi un stat ca protector legal al acestuia.

Termenul exilum apare cu acelaşi înţeles la mai mulţi autori de la începutul Evului Mediu: Prudentius, Servius, Isidor din Sevilla etc. În multe din operele lor se reia explicaţia termenului exil: „exul/exsut: exul dicitur qui extra suum solum est”. Potrivit lor condiţia naturală a omului este aceea de a trăi pe pământul natal, de care este legat prin continuitatea istorică. Existenţa fiecărei persoane este întemeiată pe legături strânse de rudenie şi vecinătate formate de-a lungul timpului.

Dar omenirea nu s-a caracterizat printr-o mare stabilitate. Imense grupuri umane au fost antrenate în valuri de migrare şi colonizare a noi teritorii. Mai târziu, urbanizarea a determinat un flux continuu al populaţiei spre oraşe, atât din mediul rural, cât şi din târguri

De-a lungul evoluţiei istorice a omenirii, pentru anumite categorii de populaţie deplasările au fost legate de rolul lor social sau chiar profesional (deplasări ale cavalerilor, călugărilor, studenţilor etc.), Pentru altele, deplasările au reprezentat consecinţa conflictelor militare, persecuţiilor religioase şi politice, problemelor economice, fugii din calea pericolelor de tot felul. Situaţia nu diferă nici în prezent.

Dreptul internaţional al refugiaţilor pare, în general, a fi creaţia dreptului internaţional public contemporan. În parte afirmaţia este adevărată deoarece în secolul al XX-lea fenomenul a înregistrat o amploare fără precedent. Scopul de asigurare a ajutorului necesar celor care se refugiază din faţa persecuţiilor a subzistat de-a lungul secolelor, din raţiuni atât umanitare cât şi politice Instituţia azilului a fost considerată multă vreme ca fiind apanajul normelor eclesiastice. Începând cu secolul al XIX-lea problema ramurii de drept competentă să reglementeze tratamentul refugiaţilor - din ce în ce mai numeroşi datorită mişcărilor sociale înregistrate în acest secol, dar şi datorită dezvoltării transporturilor - a înclinat balanţa în favoarea dreptului internaţional.

Principala obligaţie a unui stat este să stabilească şi să menţină ordinea în interiorul frontierelor sale. Dar cum statele nu pot exista în afara comunităţii internaţionale şi acesteia îi revine aceeaşi obligaţie. Din a doua jumătate a secolului al XX-lea dreptul internaţional privind refugiaţii, dreptul de azil şi sistemul de extrădare au cunoscut o dezvoltare nemaiîntâlnită, în cadrul unui sistem creat şi supravegheat de O.N.U. în strânsă corelaţie cu evoluţia drepturilor omului.

Fisiere in arhiva (1):

  • Drepturile Persoanelor care Cer Azil.docx

Bibliografie

http://lege5.ro/Gratuit/ha2tqmbu/legea-nr-122-2006-privind-azilul-in-romania
http://www.amosnews.ro/
http://portal.just.ro/
http://www.spete.info
http://www.sferapoliticii.ro/sfera/154/art05-Zanoschi.php
http://en.wikipedia.org/wiki/Right_of_asylum
http://ro.wikipedia.org/wiki/Drept_de_azil
http://www.cnrr.ro/
http://ori.mai.gov.ro/detalii/pagina/ro/Procedura-de-azil/98
http://ori.mai.gov.ro/detalii/pagina/ro/Drepturi-i-Obligaii/96
http://www.unhcr-centraleurope.org
http://ec.europa.eu
http://www.humanrights.gov.au/

Alte informatii

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE DREPT ŞI ŞTIINŢE ADMINISTRATIVE