Funcția publică în actualul context european

CONSIDERAŢII GENERALE

Instituţia administraţiei publice, parte a dreptului administrativ poate să funcţioneze ca un organism viu numai prin activitatea desfăşurată de către persoane fizice specializate care ocupă funcţii create în instituţiile organelor administraţiei publice care săvârşesc în baza legii activităţi specifice în numele şi cu voinţa organelor statului, în cadrul unui serviciu public.

Aceste persoane fizice reprezintă elementul uman, care întregeşte organizarea abstractă a statului dată prin norme juridice, făcându-l pe acesta o fiinţă vie, capabil de o manifestare a voinţei sale prin lege şi pentru executarea ei. Elementul uman îl reprezintă funcţionarii. Ei sunt factorul de viaţă ale organelor statului, fără de care acesta nu ar putea exista.

În evoluţia istorică a fenomenului administrativ, în doctrină şi jurisprudenţă s-au întâlnit diferite denumiri: „dregători, peroane investite de lege, persoane investite cu o funcţie publică salariată, agenţii persoanelor administrative etc”

Noţiunea de funcţionar public nu poate fi cercetată fără definirea fenomenului de funcţie publică, noţiune fundamentală a dreptului public, în mod deosebit a dreptului administrativ care este strâns legată de noţiunile de autoritate, activitate, conducere etc. Un organ de stat cuprinde în general trei elemente:

1) Competenţă.

2) Mijloace materiale.

3) Personal.

Acest ultim element – personal – este structurat pe compartimente, linii ierarhice şi funcţii dintre care numai unele dintre ele ne apar ca funcţii publice.

CAPITOLUL I

MANAGEMENTUL FUNCŢIILOR PUBLICE ŞI AL FUNCŢIONARILOR PUBLICI

Pentru crearea şi dezvoltarea unui corp de funcţionari publici profesionist, stabil şi imparţial, conform art.19 alin.1 din Legea nr.188/1999 „republicată” , se înfiinţează în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică.

Secţiunea 1

Conceptul şi natura juridică a noţiunii de management

În materia managementului, autoritatea este concepută ca fiind puterea de a acţiona în anumite limite bine determinate, de a impune în baza competenţei lor, normele necesare în actul de administrare.

Conform dicţionarului de relaţii economice internaţionale „noţiunea de management este percepută fie ca ştiinţă a conducerii drept teorie generală a oricărei activităţi, fie ca modalitate practică de dirijare a activităţii constând într-un sistem de concepte, măsuri şi instrumente prin care se realizează orientarea şi conducerea unei entităţi, în cazul de faţă administrativă, pentru realizarea continuă, permanentă, a unor obiective stabilite, în condiţiile atingerii unor performanţe deosebit de ridicate”