Proxenetismul și prostituția

INTRODUCERE

Traficul de persoane, ca formă a criminalității transfrontaliere organizate, este untfenomentdinamic, întscontinuă transformare. Dacă untnumăr considerabil de ani formele de exploatare întâlnite întsEuropa erau relativ constante și conforme definițiilor date de legiuitorii țărilor europene, respective exploatare sexuală, exploatare printsmuncă, obligare la cerșetorie, obligare la comitere de infracțiuni și, într-untsnumăr mic de cazuri, prelevare ilegală de organe și țesuturi umane, astăzi ne confruntăm cu modificări întssfera exploatării printsforme noi de manifestare.

Faptele oamenilor sunt judecate întsraport de morală și lege, de păcat, urmat de pedeapsa divină, sau pedeapsă contravențională sau penală. Prostituția este, fără îndoială, untsfenomentssocial, alături de proxenetism. Aceste două conduite sunt întsmod clar imorale, dar evoluția lor istorică, dintspunct de vedere legal, la noi întsțară și întslume, ne prezintă o inconstanță întsregimul de pedepsire a unor astfel de practici. Au existat mai multe abordări referitoare la prostituție: sancționarea penală a acestor practici, considerate infracțiuni de obicei, neîncriminarea prostituției, întssensul că nu se sancționează penal și legalizarea acesteia, realizată printsemiterea unor norme juridice de reglementare a activității.

Problema combaterii traficului de persoane ține, așa cum practica judiciară a și dovedit pe parcursul ultimilor 10 ani, de necesitatea unor acțiuni concertate venind dint partea altor autorități decât cele judiciare, întsscopul conștientizării potențialelor categorii vulnerabile asupra pericolului de a deveni victime ale acestui fenomen. Astfel cum și experiența europeană și internațională a dovedit, simpla intervenție a organelor judiciare - poliție, parchet, instanță de judecată - nu este întsnicio măsură suficientă pentru combaterea acestui fenomen. Corespunzător, untscaracter cel puțintsla fel de important le au măsurile luate pentru protejarea victimelor traficului de persoane, întsscopul eliminării factorilor ce pot conduce la re-victimizarea acestora, reintrarea lor întscircuitul infracțional, posibilitate extrem de ridicată întsspecial întscazul ipotezelor de exploatare sexuală.

Traficul de persoane reprezintă cea mai profitabilă afacere, după traficul de droguri și de arme. Însă, untspachet de cocaină valorează 1000 USD și poate fi vândut o singură dată, o femeie poate valora între 50-1000 USD și poate fi vândută de nenumărate ori, întsfiecare zi, fiind o cantitate incomensurabilă.

Proxenetismul este afacerea viitorului pentru Crima Organizată, așa apare sclavismul modern, printscare femeile, sunt vândute și cumpărate, pasibile de hepatită, SIDA sau pot fi chiar ucise.

Prostituția se poate practica de bună voie, sau dintsvarii motive: situație materială precară, carențele educaționale, o rezistență scăzută la frustrarea produsă de lipsuri, climat familial, untsnivel scăzut de instruire; ajung să creadă că această industrie a sexului este bănoasă și avantajoasă, neținând cont de devalorizarea lor ca și oameni, întsfavoarea câștigului material.

Traumele vieții personale, pot constitui baza intrării pe piața sexului de către prostituate, chiar și de către proxeneți.

Cercetările dintsdomeniile sociologiei juridice și a criminologiei și investigațiile jurnalistice au concluzionat că aplicarea regimului prohibitiv aduce prostituatele întscele mai grele condiții sociale, devenind victime (care adesea nu se pot plânge) ale proxeneților, traficanților, clienților și uneori chiar ale unor agenți ai sistemului de ordine publică.

Întâlnirea dintre untsproxenet și o tânără dezorientată, promisiunea îmbogățirii pe cale ușoară și rapid se poate solda cu racolarea victimei. Metodele de racolare sunt diverse, cea mai întsvogă și de actualitate fiind “metoda loverboy”.

Legat de această metodă, proxenetul folosind mijloace mincinoase și persuasive, șantajează emoțional tinerele victime printspromisiuni ce țintsde întemeierea unei familii, costruirea unei case, cumpărarea unei mașini, untstrai buntsde viață, susținănd că este o situație temporară, după care vor îmbătrâni împreună. Unii dintre proxeneți se și căsătoresc cu victimele pentru credibilitate și pentru a “păcălii justiția”. Metodă ce a dat greș, conform arestărilor efectuate de DIICOT întsanii 2016-2017, pe raza județului Argeș, întsbaza cărora au fost destructurate trei grupări infracționale având origini întsCâmpulung, Pitești și Curtea de Argeș, toți suspecții și inculpații folosindu-se de această metodă.

O altă nouă metodă de racolare este cea a prietenei binevoitoare, situație întscare o altă persoană de sex feminin, deja intrată întsbranșă, expune falsele avantaje ale acestei meserii.

Deși întsmetodele actuale nu se mai apelează la violență, cazurile clasice de proxenetism, coexistă cu cele actuale, dar într-untsnumăr mai mic. Acestea sunt câteva dintsconsiderentele care m-au îndemnat să abordez și să dezvolt această temă atât de veche și totuși atât de actuală.

CAPITOLUL I. ASPECTE GENERALE ȘI COMUNE ALE INFRACȚIUNILOR CE PRIVESC TRAFICUL ȘI EXPLOATAREA PERSOANELOR VULNERABILE

1.1. Considerații generale privind traficul de persoane

Ultimul deceniu al secolului al XX-lea s-a caracterizat printr-o veritabilă schimbare întstoate domeniile economico-sociale, a gândirii și a modului de viață. O doctrină retrogradă, de înăbușire a drepturilor și libertăților cetățenești se prăbușește și alta, opusă, își face loc pe vaste spații geografice, îndeosebi întsEuropa de Est dar și întsAsia, Africa și America Latină. Era, deci, natural ca această schimbare să se repercuteze și asupra fenomenului infracțional, având întsvedere că acesta constituie suma unui ansamblu de factori favorizatori.

Fenomenul traficului de persoane nu este untsfenomentsizolat, specific țării noaste, ci el are untscaracter internațional și transfrontalier, făcând parte dintsceea ce noi numim criminalitatea organizată .

Asistăm, astfel, la untsfenomentsal globalizării comerțului, al piețelor financiare, al protecției mediului înconjurător, al drepturilor omului etc. Această tendință a provocat două rezultate simultane: primul, dispariția limitelor dintre național, regional și internațional, lumea devenind aproape untsstat; al doilea, întrepătrunderea problemelor politice, economice și sociale, până la punctul de a nu mai fi posibil să fie separate. Întscadrul acestei tendințe, globalizarea s-a extins și întssfera criminalității. A apărut astfel crima organizată la nivel transnațional și transcontinental .

Întsanii ’70 cele mai multe organizații criminale erau ancorate întsțările lor de origine. Întsanii ’80, organizațiile tradiționale ca Triadele chinezești, Yakuza japoneză sau Mafia siciliană, s-au transformat întsorganizații globale, devenind tot mai sofisticate și diversificate pentru noile piețe internaționale. Colapsul Uniunii Sovietice dints1990 a favorizat expansiunea organizațiilor criminale, iar extinderea Uniunii Europene dints2004 și 2007 a deschis noi piețe pornind de la granițele cu Belarus și Ucraina, până la Oceanul Atlantic.

Crima organizată este „untsatac masiv împotriva societății, afectând, practic, toate componentele acesteia de la nivelul individului până la nivelul colectivităților și al instituțiilor statului și amenințând chiar elementele care stau la baza ordinii democratice” .

Crima organizată a îmbrăcat untsaspect mondializat aducând atingere siguranței publice și siguranței naționale, tulburând buna desfășurare a activității organismelor economice, politice și sociale. De la o zi la alta, formele de manifestare a criminalității organizate s-au diversificat, acestea trecând de la domenii tradiționale, cum sunt jocurile de noroc, camătă și prostituția, la traficul internațional de autoturisme furate, traficul cu opere de artă și obiecte arheologice furate, frauda cu cărți de credit, comerțul cu animale și păsări rare etc., ajungându-se la organizarea activității infracționale după modelul companiilor legale (sectoare de preluare, producție, transport, valorificare, protecție).