Reglementări europene și naționale în domeniul mediului

CAPITOLUL I - CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND REGLEMENTĂRILE EUROPENE ȘI NAȚIONALE ÎN PROTECȚIA MEDIULUI

I.1 Apariția și dezvoltarea reglementărilor juridice privind mediul

În acest prim capitol, voi avea în vedere reglementările ce au ca obiect protecția, conservarea și dezvoltarea factorilor naturali sau artificiali ai mediului. Pentru a pătrunde în tema acestui capitol, consider că este necesar de a exemplifica conceptul de mediu.

Pentru Uniunea Europeană, noțiunea de mediu înconjurător, este explicată ca fiind ansamblul de elemente care, în complexitatea relațiilor lor, constituie cadrul, mijlocul și condițiile de viață ale omului, acelea care sunt, ori cele care nu sunt resimțite.

Cu alte cuvinte, noțiunea de mediu se referă, în principiu, la tot ce înconjoară omul, respectiv la mediul artificial și mediul natural.

Tot aici trebuie adus în vedere și conceptul de protecția mediului, care este într-o strânsă legătură cu noțiunea de mediu înconjurător.

Trebuie știut faptul că protecția mediului, se bazează pe descoperirea cauzelor care îl afectează și evitarea acestora, reducerea consecințelor și eliminarea lor.

În ultimă instanță, scopul principal al protecției mediului, a ecosistemelor, este ocrotirea omului însuși, a vieții acestuia.

„Protecția mediului are ca scop păstrarea echilibrului ecologic prin evitarea poluării, în vederea menținerii și ameliorării calității factorilor naturali, a valorilor naturale ale țării, asigurarea unor condiții de viață și de muncă tot mai bune generațiilor actuale și viitoare.

În înțelesul legii, echilibrul ecologic reprezintă raportul relativ stabil creat în decursul vremii între diferite grupe de plante, animale și microorganisme, precum interacțiunea acestora cu condițiile mediului în care trăiesc”.

Potrivit art.5 din Legea nr.9/1973, mediul înconjurător este definit ca fiind “totalitatea factorilor naturali; ai celor creați prin activități umane care, în strânsă interacțiune, influențează echilibrul ecologic, determină condițiile de viață pentru om și dezvoltarea societății.

Oamenii au adoptat norme de conduită socială, încă din cele mai vechi timpuri, însă conceptul de ocrotire a naturii apare mai tarziu, referindu-se la unele principii cum ar fi cele filozofice, religioase sau adminsitrative.

Într-o faza incipientă, preocuparea pentru ocrotirea naturii poate fi sesizată înca din antichitate.

Astfel, putem da drept exemplu pe împăratul Asoka, 242 î.e.n , India, care a dispus prin lege ocrotirea peșterilor, animelelor și pădurilor, prin înființarea unor rezervații naturale.

De remarcat va fi faptul că, problemele mediului au fost percepute exclusiv multă vreme ca simple probleme ale poluării aerului, apei și solului, prin deșeurile industriale și casnice, în măsura în care acestea influențează negativ sănătatea omului.

Având în vedere istoria bogată, pe plan internațional, în ceea ce privește preocuparea omului pentru natură, mă voi referi la un alt pas important în vederea acestuia și anume înființarea celebrului Yellow-Stone Park din anul 1872, din Munții Stâncoși cu cele 3000 gheizere, care este considerat cea mai frumoasă rezervație din lume.

Trebuie amintită aici și Prima Conferință Mondială, în domeniul protecției mediului, din 5-16 iunie, anul 1972, cu participarea delegațiilor din 114 state, între care și România.

Cel mai important document adoptat în cadrul conferinței a fost Declarația asupra mediului.

De menționat aici este și Planul de acțiune pentru mediu.

În anul 1992, 3-14 iunie, Rio de Janeiro, A Doua Conferință Mondială privind mediul și dezvoltarea a fost cea mai mare reuniune la nivel înalt din secolul trecut, aici au fost adoptate Declarația de la Rio, Agenda 21, Convenția asupra biodiversității, Acordul asupra Climei, Convenția- cadru privind schimbările climatice, Declarația privind pădurile, Declarația privind deșertificarea.

Dacă avem în vedere aceste aspecte pe plan național, observăm că și inițiativele românești privind ocrotirea naturii sunt vechi și valoroase. Consider că de mare importanță este perioada anilor 1964-1929, deoarece se caracterizează prin preocupări ale legiuitorului pentru ocrotirea naturii și apare primul Cod penal, primul Cod silvic și o serie de legi care priveau poluarea.

Anii 1930-1949, de asemenea trebuie menționați deoarece această perioadă este caracterizată de încununarea cu succes a eforturilor naturaliștilor pentru legiferarea protecției naturii, prin adoptarea Legii privind monumentele naturii.