Rolul Instituțiilor și Organismelor Europene în Protecția Drepturilor Omului

INTRODUCERE

Problematica drepturilor omului reprezintă una dintre temele dominante ale vieţii social-politice actuale fiind supusă tot mai frecvent tirului încrucişat al dezbaterilor publice.

Impusă relativ recent în dreptul internaţional, tema drepturilor omului a reprezentat câmpul de exprimare a unui număr mare de teze şi orientări, de concepţii filosofice diferite despre om şi societate. Este unanim recunoscut faptul că, deşi toţi oamenii se nasc egali, nu toţi au aceleaşi posibilităţi de a-şi realiza drepturile.

Adoptarea în ultimele decenii a unui numar relativ mare de documente internaţionale şi crearea în paralel a unui mecanism internaţional de promovare a drepturilor omului a dus la o cunoaştere tot mai aprofundata a acestora de către categorii largi ale populaţiei. Totodată, documentele şi mecanismele privind realizarea drepturilor omului au fost acceptate la nivelul comunităţii internaţionale, determinând crearea unui standard minim în domeniul drepturilor omului.

În realizarea acestei lucrări mi-am propus cercetare rolului instituţiilor şi organismelor europene în protecţia drepturilor omului din mai multe considerente. Mai întâi,datorită curiozităţii de a afla maniera în care sunt organizate instituţiile şi organismele europene cu atribuţii în domeniul protecţiei drepturilor omului precum şi a modului de funcţionare a acestora. Dorinţa de informare în ceea ce priveşte modalităţilepropriu-zise de intervenţie a acestor instituţii în scopul protecţiei drepturilor omului, a programelor desfăşurate de acestea în acest sens, atât la nivel mondial şi european cât şi la nivel naţional, precum şi rezultate acestora a reprezentat un alt considereant în alegerea acestei teme. Nu în ultimă instanţă, la baza acestei lucrări a stat dorinţa de informare cât mai profundă asupra acestui subiect, de o importanţă considerabilă pentru bunul mers al lumii moderne. În sfârşit, numeroasele cauze în care este implicată România, în faţa instanţei de la Strasbourg, relevă actualitatea problematicii drepturilor omului pentru societatea românească recent democratizată.

Lucrarea este structurată în două mari părţi – prima parte luând în consideraţie fundamentele teoretice ale temei studiate,în timp ce a doua este dedicată studierii influenţei standardelor europene în domeniul drepturilor omului asupra activităţii unor organizaţii interne din România în acest domeniu.

În primul capitol intitulat generic, Evoluţia conceptului de drepturi ale omului , va fi prezentată istoria conceptului ,,drepturile omului”, o serie de clasificări ale ,,drepturilor omului”, precum şi o prezentare succintă a acestora în cadrul sistemului Naţiunilor Unite, respectiv în cadrul sistemului European. Cel de al doilea capitol va fi dedicat Protecţiei Drepturilor Omului în Europa, fiind ilustrat modul în care Consiliul Europei reprezintă un garant al respectării drepturilor şi libertăţilor omului, fiind prezentat de asemenea sistemul instituţional de consacrare şi protecţie a Drepturilor Omului în cadrul Uniunii Europene. În cadrul ultimului capitol vor fi prezentate alte organisme şi instituţii Europene cu rol în protecţia Drepturilor Omului – Comisia Europeană, Parlamentul European, Curtea de Justiţie, Consiliul de Miniştri şi Ombudsmanului European.

Cea de a doua parte a lucrării constă în reliefarea influenţei standardelor europene în domeniul drepturilor omului asupra activităţii unor organizaţii interne din România în acest domeniu, fiind prezentate în acest sens o serie de studii de caz relevante pentru tema aleasă. Prin intermediul studiilor de caz/campaniilor prezentate vom încerca să ilustrăm modul în care instituţiile guvernamentale şi non-guvernamentale se implică în protecţia drepturilor omului la nivel naţional.

La final vom încerca să prezentăm unele concluzii generale ale acestei cercetări.