Rolul organizațiilor internaționale în managementul crizelor

ÎNTRODUCERE

Actualitatea temei cercetate. Într-o lume a interdependenţelor tot mai accentuate şi a globalizării, organizaţiile internationale s-au modificat multiplicat într-un timp relativ redus şi şi-au întărit tot mai mult vocea şi influenţa în contextul internaţional. În prezent, omenirea parcurge o perioadă extrem de dificilă de reaşezare politică, de reîmpărţire a sferelor de influenţă, accentuată de cea de-a doua criză economico-financiară mondială.

Transformările produse în mediul internaţional de securitate în ultimul deceniu, mai ales în ultima sa perioadă, au făcut ca toată atenţia comunităţii internaţionale să se focuseze către crearea unei viziuni care să contribuie la o consolidare a păcii şi securităţii mondiale, deci la reducerea stărilor conflictuale de orice natură, implicit, la reducerea, până la eliminare, acolo unde este posibil, a cauzelor ce le generează. Această viziune presupune, în esenţă, identificarea la scară globală a vulnerabilităţilor, a posibilelor riscuri şi ameninţări, ce ar putea conduce la apariţia unor surse de instabilitate sau agravarea unora deja existente. Ameninţarea războiului nuclear şi a conflictului

global între superputeri a fost înlocuită cu conflicte locale interstatale, conflicte între comunităţi aparţinând aceluiaşi stat, conflicte între comunităţi şi statele de care aparţin etc. Astfel de conflicte au rădăcini vechi, unele de sute de ani, când hărţile lumii şi ale regiunilor au fost trasate fără a ţine cont de aspiraţiile la autodeterminare ale unor comunităţi etnice şi religioase.Crizele şi conflictele nu reprezintă ceva nou pentru problematica contemporană. Pe de o parte, războiul tradiţional dintre state şi-a redus prezenţa pe scena internaţională, deşi el rămâne oricând posibil datorită dezvoltării permanente a mijloacelor de luptă şi formelor de organizare militară sub impactul revoluţiilor informatice şi tehnologice. Pe de altă parte, au luat amploare conflictele interne, cu obiective secesionist-teritoriale, politico-religioase şi economice. În acelaşi timp, au proliferat diferitele forme de acţiuni de pace şi s-a ajuns la „războaie teroriste” locale, regionale şi globale.

Viziunea dată presupune, în esenţă, identificarea la scară globală a vulnerabilităţilor, a posibilelor riscuri şi ameninţări ce ar putea conduce la apariţia unor surse de instabilitate sau agravarea unora deja existente. Un element important este identificarea acestora, şi ca rezultat, efectuarea unor cercetări care să permită depistarea unor instrumente necesare pentru realizarea practică a acestei viziuni, astfel încât să se obţină o stare de stabilitate solidă, la diferite niveluri (global, regional sau naţional) şi să stopeze sau să prevadă, totodată, apariţia unor surse noi.

Realităţile politicile şi economice de actualitate au adus în atenţia întregii lumi situaţii de criză profundă, cu implicaţii complexe. Avînd în vedere în primul rând criza economico-financiară care este prezentă începând cu anul 2007 şi al cărei sfârşit încă este obscur şi ambiguu, dar şi alte situaţii conflictuale precum Criza gazelor sau Războiul din Georgia. În astfel de situaţii, cel puţin din punct de vedere teoretic, pune problema identificării crizei, analizei acesteia în vederea înţelegerii ei, urmată de gestionarea crizei pentru soluţionarea ei în sensul revenirii la o stare non-conflictuală.

Evoluţia securităţii globale în ultimele decenii a confirmat faptul, că succesul acţiunilor şi stabilitatea pot fi atinse numai în rezultatul cooperării multidimensionale a comunităţii internaţionale - în primul rînd prin valorificarea dialogului într-un cadru instituţionalizat şi prin rolului decisiv pe care marile organizaţii internaţionale îl au în definirea stării de securitate mondială. Pe parcursul anilor au fost create mai multe structuri la nivel mondial şi regional, care au scopul de a proteja securitatea şi a asigura pacea în lume. Printre acestea menţionăm: Consiliul de Securitate al ONU, NATO, OSCE

Procesul dat avînd o amploare deosebită şi cu un grad de dificultate ridicat, în contextul mizelor de securitate internaţională sau regională constituie obiectul de studiu al prezentei lucrări, prin care vom încerca să delimităm câteva repere de ordin general în ceea ce priveşte conceptul de criză şi procesul eficient de gestionare a acesteia, urmând ca în partea a doua a lucrării să se efectuieze un studiu de caz asupra unei situaţii practice de criză actuală. Analizînd meritele şi limitele contribuţiei aduse în domeniu de către organizaţiile internaţionale de asigurare a păcii şi a securitaţii, care au ca scop de a preîntîmpina agresiunea şi de a înlătura pericolul de război printr-o colaborare strânsă şi permanentă cu toate statele lumii, lucrarea dată încearcă să completeze tabloul de ansamblu al literaturii de drept internaţional public şi de relaţii internaţionale din ţara noastră şi să constituie un sprijin pentru cei cu preocupări şi cu studii în acest domeniu ştiinţific.

Problematica abordată în teza de masterat constituie o actualitate atât pentru societatea internaţională, în ansamblul ei, cât şi pentru cea internă. Pe lângă aceasta, o astfel de cercetare este foarte importantă pentru îmbogăţirea, actualizarea şi modernizarea practicii internaţionale de reglare a conflictelor în alte regiuni ale globului, respectiv şi în Republica Moldova. În acest sens, o actualitate deosebită o capătă problema cercetării algoritmului politic al acţiunilor internaţionale în soluţionarea conflictelor, atât în plan teoretic, cât şi cercetarea complexă a procesului de implementare al strategiilor internaţionale de soluţionare a diferitor conflicte internaţionale, în comparaţie cu procesul de reglare a conflictului transnistrean. Pornind de la această realitate, lucrarea " Implicarea organizaţiilor internaţionale in managementul conflictelor şi crizelor regionale" are ca obiect de studiu problematica atât de vastă şi complexă a subiectului abordat şi a modului în care organizaţiile internaţionale acţionează în prevenirea şi aplanarea conflictelor.