Studiu de caz - procedura dării în urmărire

Introducere

Prezenta lucrarea de disertație analizează o temă ce constituie parte integrantă a dreptului procesual penal, partea specială, mai exact procedura dării în urmărire.

Am ales această temă datorită importanței deosebite pe care o are atât din punct de vedere teoretic, cât mai ales practic, dar și din interesul de a-mi aprofunda cunoștințele în legătură cu procedura exactă la care este supusă persoana ce urmează să fie adusă în fața organelor judiciare.

De-a lungul timpului, în special de la sfârșitul secolului al XIX-lea și până în zilele noastre, perfecționarea luptei împotriva fenomenului infracțional a constituit o puternică necesitate atât pentru societate, cât și pentru juriști și celelalte categorii de persoane implicate în lupta împotriva infracționalității.

Evoluția societății și progresele din ce în ce mai accentuate și mai evidente din majoritatea ariilor sau domeniilor umane i-au determinat pe aceștia din urmă, încrezători în aportul real al științei la aflarea adevarului, să recurgă la mijloace cât mai eficiente în scopul aflării adevărului.

În vederea atingerii scopului legii penale, legiuitorul român a instituit o serie de norme juridice integrate în codul de procedură penală și în legile speciale ale domeniului, norme care au menirea de a disciplina desfașurarea procesului penal.

Procesul penal este activitatea reglementată de lege, desfașurată de organele competente, cu participarea părților și a altor persoane, în scopul constatării la timp și în mod complet a faptelor ce constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a savârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la raspundere penală.

Actuala legislație, urmărind să realizeze o reglementare unitară a desfășurării procesului penal, conține dispoziții aplicabile în mod obișnuit în rezolvarea oricărei cauze penale, care alcătuiesc procedura de drept comun.

În anumite situații, pentru atingerea scopului procesului penal, este absolut necesară adoptarea unui regim juridic cu caracter special, aplicabil numai unor anumite cauze penale, normele respective fiind denumite proceduri speciale. Acest fapt se datorează insuficienței eficacități a procedurii obișnuite, care nu poate conduce la aflarea adevărului și instrumentarea tuturor cauzelor penale.

Existenta unor reglementari speciale poate fi interpretata si ca o preocupare a legiuitorului pentru asigurarea unor garantii procesuale suplimentare, în desfasurarea procesului penal.

Pentru a putea constitui o procedură specială, normele derogatorii trebuie ca, prin conținut, sistematizare și mod de aplicare, să formeze un complex de norme cu caracter complementar și derogatoriu, ceea ce presupune că procesul penal se desfășoară după normele comune numai în masura în care nu există dispoziții speciale care au prioritate.

Astfel, voi defini procedurile speciale ca un complex de derogări cu o întindere variabilă, dar care pastrează întotdeauna un caracter complementar și derogatoriu. De aceea, oriunde procedura specială nu reglementeaza expres anumite situații, va fi aplicabilă procedura obișnuită. De asemenea, dacă o anumită situație este reglementată atât de procedura obișnuită, cât și de procedura specială, reglementările derogatorii se vor aplica cu prioritate.

În legislația procesual penală română în vigoare, procedurile speciale, puține la număr, pot fi întâlnite atât în realizarea tragerii la răspundere penală, cât și cu ocazia rezolvării pe cale jurisdicțională a unor aspecte adiacente sarcinilor fundamentale ale procesului penal.

Există nenumărate situații când unii infractori, după ce au săvârșit o infracțiune, se sustrag de la executarea măsurii preventive, măsurii educative privative de libertate, măsurii internării medicale, a expulzării sau a pedepsei stabilită de instanța de judecată, prin părăsirea domiciliului sau reședinței .

De asemenea, se întâmplă ca un infractor să evadeze din penitenciarul unde trebuia să-și execute pedeapsa ori din locul unde trebuia să-și execute măsura preventivă, să fugă dintr-un centru educativ, centru de detenție sau din unitatea în care se execută măsura internării medicale.