Terorismul

INTRODUCERE

Terorismul nu a apărut recent. El este foarte vechi – a precedat strategia terorii exercitată de legiunile romane asupra populaţiilor din zonele ocupate, supravieţuind acesteia – şi, de-a lungul timpurilor, s-a manifestat sub toate formele posibile, de la terorismul peşterii la ciberterorism, în funcţie de treapta de civilizaţie pe care a ajuns omenirea, deci de mijloacele la dispoziţie, şi aproape peste tot în lume. Mijloacele au fost mereu altele, esenţa a rămas însă aceeaşi: înfricoşare, distrugere, ucidere. Din păcate, şi terorismul, ca şi războiul, face parte, într-un fel, din arsenalul prin care lu- mea se neagă pe sine, se urăşte şi se autodistruge, crezând că se purifică.

Terorismul este acelaşi de veacuri. Atacul terorist de la 11 septembrie 2001 asupra Statelor Unite ale Americii, prin imaginea terifiantă transmisă în direct (ca şi cea a revoluţiei române din decembrie 1989), n-a făcut altceva decât să schimbe percepţia omenirii şi a fiecăruia în parte, să-i aducă aminte că, undeva, nu departe de el, de omul planetei, poate chiar lângă el, poate chiar în el, se află un monstru ca- re-l poate ucide oricând şi oricum. Acesta a fost, probabil, şi obiectivul central al ata- curilor din 11 septembrie: crearea unui coşmar universal, lumea să afle şi să nu uite că poate fi lovită şi ucisă oricând, oriunde şi prin orice mijloace.

Terorismul nu este doar răul care se abate asupra planetei, ci este chiar răul din lume, adică răul nostru, partea fanatică dintre noi şi, adesea, din noi, fanatismul obsesiv al puterii, al răzbunării, el egocentrismului, al pedepsirii cu orice preţ, al puri- ficării prin ucidere şi prin distrugere. De aceea, acest fenomen specific doar mediului uman (doar fiinţa umană are plăcerea sadică de a teroriza) trebuie investigat şi anali- zat aşa cum este, de pe poziţii cât se poate de obiective, pentru a-i decela sensurile şi mecanismele, pentru a-i afla izvoarele şi, în consecinţă, pentru a-i anihila cauzele, a-i distruge structurile, a-i limita efectele şi a-i tăia rădăcinile.

Terorismul este o ameninţare asimetrică, din umbră. Evoluţia lui, de la o seamă sau o sumă de acte teroriste disparate la un summum al fanatismului, cruzimii şi vio- lenţei, adică la un război terorist, şi el asimetric şi pervers, este de natură să genere- ze reacţia corespunzătoare a omenirii, să declanşeze adică războiul antiterorist.

Interzicerea agresiunii armate în dreptul internaţional rămâne încă o speranţă distantă, un ideal la care au lucrat însă mari minţi ale secolului trecut, printre care şi un român celebru, Nicolae Titulescu, alături de Maxim Litivinov sau Wodrow Wilson. Ei au reuşit realizarea unor documente valabile şi astăzi ca jaloane pe drumul spre pacea totală: Convenţia pentru Definirea Agresiunii şi a Agresorului de la Londra, Carta ONU, Rezoluţia din 1974 a Organizaţiei Naţiunilor Unite etc. Atâta timp cât pacea rămâne o posibilitate distantă, statele mici, precum România, beneficiază de recunoaşterea dreptului la legitimă apărare individuală şi colectivă, dreptul popoarelor de a dispune de ele însele, de a-şi făuri propriul destin. Din nefericire, în ultima perioadă, pe scena internaţională încep să se înregistreze anumite limitări ale acestui drept inerent persoanei şi colectivităţilor de a se apăra sub masca unui drept la ingerinţă care merge până într-acolo încât se ambiţionează să interzică chiar şi această posibilitate de manifestare a suveranităţii naţionale. Bineînţeles, în viitor, aceste tentative vor fi respinse drept caduce, dar este bine să ţinem cont de existenţa lor.

CAPITOLUL I

DINAMICI ALE CONCEPTULUI DE SECURITATE

1.1. Prezervarea identităţii, suveranităţii independenţei şi integrităţii teritoriale – preocupare prioritară a colectivităţilor umane

În evoluţia lor, colectivităţile umane au avut ca preocupare prioritară prezervarea identităţii, suveranităţii, inde¬pendenţei şi integrităţii teritoriale. Statele, ca structuri politice organizaţionale ale comunităţilor umane, au dezvoltat conceptul (politica) de securitate naţională pentru apărarea şi promovarea intereselor proprii.

Securitatea naţională nu poate fi obţinută numai prin propriile puteri şi necesită cooperarea dintre state, acestea fiind întotdeauna preocupate pentru a avea propria politică de securitate şi apărare în concordanţă cu politica externă, în scopul dezvoltării alianţelor militare şi pentru construirea de structuri de securitate în alte domenii, inclusiv în cel economic şi social. Dacă în secolul al XIX-lea, metoda folosită' era aceea a „echilibrului de putere", în secolul XX, deja încep să se dezvolte organizaţii de securitate colectivă, precum Liga Naţiunilor şi succesoarea ei, Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU), dar şi organizaţii de apărare colectivă, precum NATO sau Tratatul de la Varşovia.

De asemenea, statele au fost întotdeauna preocupate de elabo¬rarea reglementărilor dreptului public intern, pentru a apăra inte¬resele şi a menţine echilibrul social, pentru asigurarea funcţionării colectivităţilor umane şi, în domeniul politicii externe, elaborarea reglementărilor acordurilor la nivel global, regional, bilateral şi internaţional.

1.1.1. Politica şi strategia de securitate.

Pentru asigurarea intere¬selor lor naţionale, conducerea politică a statelor stabileşte jaloane politice pentru ghidarea formulării unei strategii naţionale, În domeniul securităţii, în limbajul curent, se folosesc termenii de politică de securitate şi strategie de securitate.

Politica de securitate se regăseşte materializată în strategia de securitate şi reprezintă o paletă largă de acţiuni sau aprecieri pentru ghidare, adoptate de guvern la nivel naţional, în vederea realizării obiectivelor naţionale. Aceasta are drept scop îmbunătăţirea sigu¬ranţei instituţiilor sociale, economice şi politice ale naţiunii, împo¬triva ameninţărilor provenind de la alte state independente. Modul în care oficialii americani abordează problematica securităţii - ceea ce este urgent primează în raport cu ceea ce este important constituie un exemplu relevant, referitor la limitele în care decidenţii politici majori abordează problemele cu care ne vom con¬frunta în viitoarele decenii .