Violența pe Stadioane

Capitolul I „Grup-Multime-Fenome de masa”

Secţiunea 1 „Caracterizarea generală a mulţimilor. Clasificarea mulţimilor”

Mulţimile constituie unele dintre cele mai complexe realităţi sociale. Mulţimile şi fenomenele de mulţime reprezintă una dintre dimensiunile esenţiale ale realităţii şi vieţii sociale, fără de care înţelegerea şi interpretarea unora dintre cele mai importante şi interesante aspecte ale acestora nu ar fi posibile.

Mulţimile sociale se definesc ca ansambluri reale sau virtuale de indivizi, între care există similitudini sau raporturi care le orientează relativ convergent sentimentele, credinţele, atitudinile sau comportamentele. În acest context, distincţia dintre grupurile primare, secundare şi terţiare se face prin introducere unor atribute care să le diferenţieze după o serie de parametri: mărime, modul de constituire, tipul şi caracteristicile legăturilor dintre membri, raportarea conştientă şi explicită la un scop comun, durata de existenţă, gradul de organizare internă, cadrul axiologic, normativ şi fizic în care acţionează, relaţiile cu alte structuri sociale constituite (grupuri, organizaţii, instituţii), precum şi caracteristicile proceselor psihosociale care le fundamentează existenţa (impulsuri instinctuale, consonanţe afective sau cognitive, coeziune şi solidaritate, susţinere motivaţională, etc).

Punând bazele unei teorii psihologice asupra mulţimilor, Le Bon caracteriza perioada modernă din istoria umanităţii drept o „eră a mulţimilor” , subliniind prin aceasta rolul considerabil pe care aceste entităţi sociale l-au avut şi îl au în marile transformări sociale care au marcat ultimele două secole.

Se poate aprecia că odată cu constituirea marilor aglomerări urbane, mulţimile gregare şi cele psihologice devin o componentă esenţială a vieţii sociale, după cum, odată cu dezvoltarea considerabilă a mijloacelor de comunicare în masă, mulţimile virtuale capătă o importanţă tot mai mare în cadrul fenomenelor psihosociale specifice epocii contemporane.

Pentru o mai bună circumscriere conceptuală este necesar să identificăm principalele tipuri de mulţimi întâlnite în viaţa socială. Astfel, pe baza teoriei şi practicii sociale se face următoarea clasificare:

1. În funcţie de participarea conştientizată în timp şi spaţiu la desfăşurarea unor evenimente, vom face distincţia între:

a) Mulţimile reale, fizic constituite pe o anumită perioadă şi într-un anumit loc, datorită unor circumstanţe determinate; este cazul întrunirilor publice, mitingurilor, participanţilor la un spectacol sportiv sau aglomeraţiile umane determinate spontan de o anumită cauză;

b) Mulţimile virtuale, dispersate fizic în spaţiu şi timp, dar ai căror membri sunt legaţi prin anumite caracteristici comune, care îi fac să dezvolte sentimente, atitudini sau comportamente similare, în raport cu anumiţi factori sociali; membrii unor asemenea mulţimi nu îşi conştientizează reciproc prezenţa decât în mod indirect, dar în anumite împrejurări se pot constitui foarte rapid ca mulţimi reale (prin convocare, producerea unui eveniment de interes general care le reclamă prezenţa într-un anumit loc etc.). Raporturile dintre cele două tipuri de mulţimi este foarte strânsă, având multe caracteristici psihosociale comune şi putând trece cu uşurinţă dintr-o formă în alta, după cum ne arată numeroase situaţii sociale reale. Membrii unei mulţimi virtuale nu au totdeauna conştiinţa apartenenţei la o comunitate distinctă, dar anumiţi factori de natură socioculturală, profesională, etnică, religioasă sau educaţională le determină o orientare convergentă în raport cu o anumită problematică socială.

2. În funcţie de caracteristicile structural-funcţionale care le orientează sentimentele, comportamentele şi acţiunile, corelativ cu modul de constituire, mulţimile pot fi de patru tipuri: gregare, psihologice, organizate şi comunitare. După cum se poate constata, această clasificare diferenţiază mulţimile şi în funcţie de gradul de structurare internă şi de natura factorului care determină această structurare.