Impactul asupra mediului al stațiilor de epurare a apei - studiu de caz pentru Comuna Vinga

INTRODUCERE

Protecţia mediului este una din marile provocări actuale ale Europei, dată fiind amploarea prejudiciilor aduse mediului de către poluare.

Nivelul de calitate foarte bună a apelor ridică standarde de calitate şi de viaţă al unei naţiuni, pentru o apă de foarte bună calitate dovedeşte modul în care această naţiune s-a comportat faţă de apă de-a lungul istoriei sale şi în acelaşi timp, o responsabilizează în prezent şi în viitor să conserve şi să protejeze calitatea apelor, prin aplicarea unor politici durabile de gospodărire a apelor.

Nivelul poluării apelor a crescut mult în ultimele decenii, în special în acele regiuni de pe glob în care populaţia şi industria s-au dezvoltat puternic şi rapid, fără luarea unor măsuri pentru protecţia calităţii apelor.

În condiţiile, actuale, activitatea unei staţii de epurare este de nesubstituit, având un rol esenţial în reducerea poluării şi protecţiei mediului.

Epurarea apelor uzate este un proces deosebit de complicat şi costisitor, presupunând echipamente de înaltă performanţă, exploatate de specialişti cu experienţă.

Prezentul studiu are drept scop evaluarea globală a impactului asupra mediului datorat investiţiei în staţia de epurare amplasată în comuna Vinga judeţul Arad în scopul obţinerii acordului de mediu.

În capitolul 1 se prezintă modelul calităţii mediului legat de aer, apă, sol şi cadrul legislativ naţional şi european de protejare a mediului.

În capitolul 2, amplasarea în mediu a localităţii Vinga – aşezare geografică, geologie, apele de suprafaţă şi subterane, relieful şi resursele solului, clima şi calitatea aerului, solul vegetaţia, fauna şi aşezările umane şi alte obiective de interes public.

În capitolul 3 se prezintă date despre staţia de epurare – profil, amplasament, descrierea reţelelor de canalizare şi a staţiei de epurare.

În capitolul 4 se prezintă calcule hidraulice pentru dimensionarea tehnologică a staţiei de epurare. În capitolul 5 sunt prezentate sursele de poluanţi şi protecţia factorilor de mediu, iar în capitolul 6 se prezintă impactul asupra mediului şi măsurile luate pentru diminuarea poluării.

În capitolele 7 şi 8 se prezintă evaluarea globală a impactului asupra mediului şi calculul indicilor tehnico-economici.

În încheiere aş dori să adresez mulţumirile mele specialiştilor de la Agenţia Naţională de Protecţia Mediului, Agenţia Judeţeană de Protecţia Mediului Arad, care, pe tot parcursul elaborării lucrării, mi-au acordat sprijinul lor competent în documentarea lucrării şi în lămurirea unor aspecte tehnice mai dificile.

Ţin să mulţumesc, de asemenea D-lui Dr. Florin Căldăraru, îndrumător ştiinţific al acestui proiect de diplomă, pentru observaţiile constructive pe care le-a făcut pe tot parcursul elaborării lucrării.

CAPITOLUL 1

MODELUL CALITĂŢII MEDIULUI

Modelul de calitate asociat mediului înconjurător are ca scop măsurarea şi caracterizarea structurii fizico – chimice a componentelor mediului, limitările referindu-se numai la cerinţele ce decurg din condiţiile de homeostazie ale biosferei, în general, şi ale speciei umane, în special. Prin homeostazie se înţelege menţinerea stării de sănătate a unui organism viu între anumite limite care pot fi măsurate. Reglementările în vigoare prevăd măsurarea şi monitorizarea calităţii mediului pe următoarele componente de mediu: aer, apă, sol, biodiversitate, sănătate umană şi schimbări climatice globale.

1.1. Calitatea aerului - definiţie, cerinţe, obiective (cadrul legislativ naţional şi european)

Pentru că metodele standardizate de măsurare exactă şi criteriile comune de amplasare ale staţiilor de măsurare reprezintă un element important pentru evaluarea calităţii aerului înconjurător în scopul obţinerii unor informaţii comparabile în întreaga Comunitate Europeană şi întrucât informaţiile la zi despre concentraţiile de poluanţi în aerul înconjurător trebuie puse la dispoziţia publicului cu promptitudine, s-au elaborat mai multe directive care se referă la:

Poluanţi orice substanţă introdusă direct sau indirect de om în aerul înconjurător şi care poate avea efecte dăunătoare asupra sănătăţii umane şi/sau mediului ca întreg;

Nivelele poluanţilor concentraţia momentană a unui poluant în aerul înconjurător sau depunerea acestuia pe suprafeţe într-o anumită perioadă de timp;

Evaluarea poluanţilor orice metodă utilizată pentru a măsura, calcula, prognoza sau estima nivelul unui poluant în aerul înconjurător;

Valoarea limită un nivel fixat pe baza cunoaşterii ştiinţifice, în scopul evitării, prevenirii sau reducerii efectelor dăunătoare asupra sănătăţii umane şi/sau mediului ca întreg, şi care nu trebuie depăşită odată ce a fost atinsă;

Pragul de alertă un nivel a cărui depăşire prezintă un risc pentru sănătatea umană în urma unei expuneri de scurtă durată şi la atingerea căruia trebuie luate de îndată măsuri de către statele membre, după cum prevede Directiva 96/62/CE;

Marja de toleranţă procentul din valoarea-limită cu care această valoare poate fi depăşită în condiţiile stabilite de directiva 96/62/CE;

Pragul superior un nivel sub care se poate utiliza o combinare de măsurări şi de evaluare tehnici de modelare pentru evaluarea calităţii aerului înconjurător;

Pragul inferior un nivel sub care se pot folosi doar tehnicile de modelare sau de evaluare estimare obiectivă pentru a evalua calitatea aerului înconjurător.

Au fost emise următoarele norme ce reglementează valorile mărimilor de mai sus pentru poluanţii atmosferici (Reţeaua Naţională de monitorizare a Calităţii Aerului, Ordine emise de către Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, Directive CE):

- Directiva de monitorizare a aerului din aprilie 1989, cu modificările aduse de directiva AMD 2006 (Directiva de monitorizarea a aerului);

- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.243/28.11.2000 privind protecţia atmosferei;

- Ordinul nr. 592 din 25 iunie 2002 pentru aprobarea Normativului privind stabilirea valorilor limită, a valorilor de prag şi a criteriilor şi metodelor de evaluare a dioxidului de sulf, dioxidului de azot şi oxizilor de azot, pulberilor în suspensie (PM10 şi PM2,5), plumbului, benzenului, monoxidului de carbon şi ozonului in aerul înconjurător;

- Hotărârea Guvernului nr.543/07.04.2004 privind elaborarea şi punerea în aplicare a planurilor şi programelor de gestionare a calităţii aerului;

- Hotărârea Guvernului nr.586/15.04.2004 privind înfiinţarea şi organizarea Sistemului naţional de evaluare şi gestionare integrată a calităţii aerului;

- Ordinul Nr. 462 din 1 iulie 1993 pentru aprobarea Condiţiilor tehnice privind protecţia atmosferei şi Normelor metodologice privind determinarea emisiilor de poluanţi atmosferici produşi de surse staţionare;

- Directiva Consiliului nr. 85/337/EEC privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului, modificată prin Directiva Consiliului nr. 97/11/EC şi respectiv prin Directiva 2003/35/EC;

- Directiva Consiliului nr.96/62/CE privind evaluarea si gestionarea calităţii aerului înconjurător (Directiva-cadru);

- Directiva Consiliului nr.1999/30/EC privind valorile limită pentru dioxidul de sulf, dioxidul de azot si oxizii de azot, pulberile în suspensie si plumbul din aerul înconjurător (Directiva fiică 1);

- Directiva 2000/69/EC privind valorile limită pentru benzen şi monoxidul de carbon din aerul înconjurător (Directiva fiică 2);

- Directiva 2002/3/EC privind ozonul din aerul înconjurător (Directiva fiică 3);

- Directiva 2004/107/EC privind arsenul, cadmiul, mercurul, nichelul si hidrocarburile aromatice policiclice în aerul înconjurător (Directiva fiică 4);

- Directiva Consiliului si Parlamentului European 2004/35/CE privind răspunderea de mediu cu referire la măsurile preventive şi de reparare;

- Directiva 2008/50/CE A Parlamentului European şi ă Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător şi un aer mai curat pentru Europa.