Analiza diagnostic a activității Oltchim SA

INTRODUCERE

În contextul relaţiilor economiei de piaţă, diagnosticul activităţii economice a întreprinderii este una din funcţiile de bază ale sistemului decizional. În baza acestui diagnostic, pot fi depistate rezervele interne de sporire a eficienţei funcţionării întreprinderii, care în procesul activităţilor desfăşurate se realizează prin elaborarea unor măsuri concrete, ce asigură sporirea rezultatelor financiare, a indicatorilor rentabilităţii producţiei, stabilităţii financiare, capacităţii de plată şi credibilităţii întreprinderii.

În scopul deţinerii unei poziţii competitive pe piaţă şi pentru a putea ţine piept concurenţei, unităţile de producţie trebuie să-şi desfăşoare activitatea în modul cel mai raţional, urmând o politică strategică de dezvoltare eficientă.

Valorificarea potenţialului de producere şi comercializare, estimarea eficienţei utilizării factorilor de producţie, aprecierea ratelor de gestiune financiară, capacităţii de plată şi stabilităţii financiare, precum şi elaborarea măsurilor de îmbunătăţire a situaţiei financiare necesită efectuarea unei analize economico-financiare complexe.

În acest context, condiţiile actuale de activităţe ale unităţilor de producţie autohtone determină necesitatea unor modificări teoretice şi aplicative în metodele de examinare a rezultatelor activităţilor desfăşurate, pentru a deveni compatibile exigenţelor economiei de piaţă.

Creşterea complexităţii activităţii financiare a întreprinderii în condiţiile extinderii economiei concurentiale are profunde implicatii în procesul de adoptare a deciziilor manageriale care obliga la abandonarea rutinei şi la utilizarea unor metode ştiinţifice bazate pe cunoasterea realitatii, în vederea stabilirii legaturilor cauzale dintre fenomenele economice şi situaţia financiara a agentului economic , indiferent de forma de propietate.

Diagnosticul şi estimarea potenţialului economic al întreprinderii reprezintă un instrument eficient de constatare a stării de „sănătate” a unităţilor de producţie la un moment dat şi de evaluare a perspectivelor lor de dezvoltare.

Pe lângă o scurtă introducere, lucrarea cuprinde doua capitole în care sunt reflectate aspectele teoretice şi practice în ceea ce priveşte diagnosticul activităţii S.C. OLTCHIM S.A.

În cadrul primului capitol au fost reflectate aspectele teoretice ale diagnosticului firmei şi a rolului acestuia în evaluarea activităţii întreprinderii.

În cel de-al doilea capitol a fost urmărit modul de organizare şi funcţionare a activităţii de producţie şi financiar contabile, inclusiv relaţiile acesteia cu terţii, precum şi analiza domeniilor diagnosticului în evaluarea activităţii S.C. OLTCHIM S.A.

CAPITOLUL 1

ELEMENTELE FUNDAMENTALE ALE DIAGNOSTICULUI ÎNTREPRINDERII

1.1. Definirea, necesitatea, obiectivele şi trăsăturile diagnosticului

Una din expresiile cele mai pregnante ale scientizării managementului o constituie utilizarea de o maniera sistemica a metodei diagnosticării.

Incorporarea metodei diagnosticării în arsenalul folosit cotidian de către conducători, constituie un argument de prim ordin al trecerii de la faza empirica a managementului, la faza ştiinţifica, de neînlocuit în condiţiile trecerii la o economie, bazata pe concurenta şi rentabilitate.

Cuvântul “diagnostic” este de origine greaca şi înseamnă “apt de a discerne”. Preluat din medicina umană în management, diagnosticul sugerează necesitatea consultării periodice a organizaţiei pentru a-i identifica starea de sănătate, vigoarea şi capacitatea de a se adapta unor schimbări previzibile ale mediului. Spre deosebire insa de diagnosticul medical, diagnosticul managerial nu se limitează doar la cercetarea simptomelor manifestate de pacient şi a cauzelor care le generează, ci, prescrie şi tratamentul adecvat.

Premizele diagnosticului sunt următoarele:

• orice organizaţie este un organism economico-social viu care parcurge toate etapele existentei: naşterea, creşterea, maturitatea şi moartea;

• în oricare din etapele parcurse, organizaţia se poate confrunta cu disfuncţionalităţi cauzate de factori interni şi/sau externi;

• pentru creşterea longevităţii şi bunăstării organizaţiei este necesara supravegherea stării de sănătate şi prevenirea apariţiei unor anomalii funcţionale.

Diagnosticarea poate fi definita ca o cercetare complexa a aspectelor economice, tehnice, sociologice, juridice şi manageriale ce caracterizează activitatea unei organizaţii prin care se identifica punctele forte şi slabe, cauzele care le-au generat şi se formulează recomandări de eliminare sau diminuare a aspectelor negative şi /sau de valorificare a celor pozitive.

Cazurile în care apare necesitatea efectuării unui diagnostic pot fi împărţite în două mari categorii, respectiv:

• întreprinderea se găseşte în dificultate, caz în care scopul diagnosticului constă în identificarea şi remedierea disfuncţionalităţilor întreprinderii şi prin aceasta a lămuririi cauzelor care au condus la această stare;

• situaţia întreprinderii este bună, scopul diagnosticului fiind acela de identificare a posibilităţilor de îmbunătăţire a performanţelor şi alegerea celor mai adecvate strategii de dezvoltare a întreprinderii.

Diagnosticul, de un real ajutor în cunoaşterea situaţiei economico-financiare, furnizează informaţiile necesare aprecierii situaţiei trecute şi prezente şi care constituie totodată o bază pentru estimările viitoare, ajutând conducerea întreprinderii să determine acţiunile ce trebuie desfăşurate în viitor.

Caracterizarea stării interne a întreprinderii înseamnă relevarea performanţelor obţinute şi decelarea dificultăţilor existente într-un domeniu sau altul al activităţii sale.

Operaţia de diagnosticare se poate face la nivelul unei probleme specifice sau pe ansamblul politicii economico-financiare, în situaţii de normalitate şi în situaţii de alertă (când se manifestă disfuncţionalităţi majore). Astfel, efectuarea unei analize diagnostic nu este motivată doar în situaţia în care întreprinderea se confruntă cu dificultăţi ci şi atunci când „întreprinderea are o bună stare de sănătate”

Prin intermediul diagnosticului o firmă poate să-şi identifice propriile-i puteri şi slăbiciuni, în raport cu mijloacele de care dispune, precum şi cu oportunităţile ivite şi ameninţările la adresa ei. Astfel, conducerea întreprinderii are posibilitatea de a găsi soluţii de rezolvare a problemelor sau de optimizare a activităţii.

În contextul unor disfuncţionalităţi observate analiza caută să depisteze cauzele care au determinat aceste fenomene (gestiune proastă a activităţii, resurse ineficiente); în cunoştinţă de cauză firma poate stabili măsurile de redresare. Dacă analiza se face în condiţii de prosperitate a firmei, rezultatele obţinute ajută la stabilirea realistă a obiectivului de dezvoltare şi a căilor pentru atingerea lui.

Obiectivele diagnosticului sunt deosebit de complexe, complexitate ce decurge din varietatea poziţiilor ocupate de cei ce-l realizează, precum şi datorită diversităţii de puncte de vedere şi obiective pe care şi le propun.