Analiza performanțelor economico-financiare pe baza indicatorilor de creare de valoare - valoarea economică adăugată

I. NOȚIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND MANAGEMENTUL BAZAT PE VALOARE

I.1. Nevoia apariției managementului bazat pe valoare

Pe măsura dezvoltării în timp a companiilor, mediul economic și concurenţial a devenit tot mai complex şi activitatea firmelor s-a diversificat fiind nevoie de noi instrumente şi tehnici manageriale mai performante care să permită firmelor să depăşească obstacolele din ce în ce mai numeroase şi mai costisitoare. În acest context, managementul tradiţional, bazat pe analiza şi interpretarea datelor contabile, şi-a dovedit incapacitatea de a evalua şi de a exprima, într-o manieră cât mai clară şi cât mai corectă, performanţele reale ale companiilor.

Astfel, s-a impus o schimbare în atitudinea managerilor. Aceştia tind să mute accentul dinspre maximizarea veniturilor întreprinderii înspre maximizarea valorii create pentru acţionari, dinspre folosirea cu precădere a datelor contabile înspre folosirea dinamicii fluxurilor de numerar. Ca o soluţie la provocările cu care se confruntă sistemele manageriale tradiţionale a fost propusă implementarea unui management bazat pe valoare.

Managementul bazat pe valoare exprimă înclinaţia managementului spre maximizarea valorii companiei, obiectivul principal al acestei filosofii fiind maximizarea averii acţionarilor. Managementul bazat pe valoare încearcă să evite erorile manageriale datorate analizei datelor contabile, utilizând în acest scop tehnici manageriale, elemente de cultură organizaţională şi instrumente de măsurare a performanţelor manageriale specifice.

“Managementul bazat pe valoare este un concept managerial în care principalul scop al companiei este maximizarea averii acţionarilor. Obiectivul firmei, strategia, mecanismele sale, tehnicile de analiză financiară, indicatorii de performanţă şi cultura sunt în slujba ideii de maximizare a valorii creată pentru acţionari”.

Companiile au căutat şi vor căuta să implementeze un sistem managerial care să sprijine atingerea cât mai multor ţinte strategice. Managementul bazat pe valoare se pare că este cea mai potrivită filozofie managerială în condiţiile dinamicii mediului economic actual. Managementul bazat pe valoare propune instrumente de măsurare a performanţei la niveluri diferite de organizare: atât la nivelul întregii întreprinderi cât şi la nivel de proiect; contribuie apoi şi la buna comunicare internă a companiei cât şi spre exterior.

Trecerea unei întreprinderi de la un management bazat pe venituri la un management bazat pe valoare are efecte importante asupra vieţii organizaţiei. Strategiile de investire şi de dezinvestire se pot modifica în sensul că se vor ghida după principiul maximizării averii acţionarilor. Structura capitalului şi politica de dividend se stabilisc în funcţie de modul în care creează valoare pentru acţionari şi nu urmărind creşterea siguranţei sau a veniturilor.

Măsurarea performanţei, stabilirea ţintelor şi remunerarea managerilor devin strâns legate de modificarea averii acţionarilor mai degrabă decât de modificarea veniturilor contabile. Înţelegerea noului concept managerial de către companie necesită rezolvarea unor provocări de ordin educaţional şi motivaţional. O schimbare a culturii întreprinderii este necesară atingerii scopului principal: maximizarea averii acţionarilor. Reeducarea şi schimbarea sistemului de recompensare a personalului sunt necesare pentru o bună implementare a acestui nou concept de management bazat pe valoare, orientat înspre obţinerea de valoare pe termen lung.

Managementul bazat pe valoare ca filosofie nouă, face ca cei însărcinaţi cu administrarea companiei să gândească în sensul maximizării averii acţionarilor utilizând noi strategii şi mecanisme de control şi acţiune în loc să lucreze după planuri trasate în termeni de bugete contabile, cu mărimi şi indicatori de performanţă care pot fi manipulaţi, aşa cum sunt profitul, capitalul şi ratele de rentabilitate clasice calculate pe baza acestora.

O altă trăsătură a acestui concept este faptul că în loc să fie evaluaţi şi răsplătiţi în baza calităţii indicatorilor de performanţă managerială bazaţi pe date contabile ce reflectă performanţa pe o perioada scurtă de timp, managerii sunt recompensaţi şi evaluaţi în baza contribuţiei lor pe termen lung la crearea de valoare pentru acţionari.

În aceeaşi măsură, în loc ca directorii să accepte fluxuri de numerar mici aduse de unele filiale ineficiente ale societăţii mamă datorită faptului că profiturile din contabilitate par satisfăcătoare, ei pot să vândă activele filialei sau să vândă proiectul altei firme care poate aduce o rată a câştigului superioară. În asemenea cazuri, apare conflictul de interese între manageri şi acţionari, numit şi conflict de agenţie.

Astfel, managerii sunt interesaţi în primul rând să-şi dezvolte activitatea chiar dacă aceasta este mai puţin profitabilă decât alta externă, iar acţionarii vor decide dacă câştigurile unei companii merg înapoi pentru extinderea activităţii sau vor fi investite pe piaţa financiară în alte proiecte care aduc o rată a câştigului superioară celei aduse de firma de provenienţă.

Valoarea se creează în firmă prin dezvoltarea de proiecte strategice rentabile şi programe operaţionale eficiente. Implementarea cu succes a unui program managerial bazat pe valoare reprezintă mai mult decât analiza şi interpretarea unor indicatori de performanţă bazaţi pe valoare şi apoi orientarea activităţii companiei în funcţie de aceste rezultate.

Analiştii acestei abordări manageriale susţin că implementarea cu succes a unui management bazat pe valoare presupune modificări fundamentale în cultura companiei. Indicatorii moderni de analiză a performanţelor întreprinderilor cotate sunt construiţi pe baza conceptului de creare de valoare, folosit în literatura anglo-saxonă pentru a da substanţă unei noi abordări integrate a activităţii întreprinderii, respectiv managementul bazat pe crearea de valoare.