Analiza riscului de creditare la o persoană juridică pentru un credit de dezvoltare

Riscul poate fi definit ca o combinaţie între probabilitatea producerii unui eveniment şi consecinţele sale. Termenul de "risk managment", este un termen relativ nou, domeniul de activitate fiind recunoscut abia prin anii 1929, 1930, când conceptul de risc management şi termenii de referinţă asociaţi au fost defniţi pentru prima dată. Nu credem ca necesitatea dezvoltǎrii acestei ramuri de management a afacerilor a fost direct influenţatǎ de crizele economice ale anilor 30. Însă abia atunci, majoritatea celor care şi-au vazut afacerile decimate sau pornite pe calea dezastrului, au început să caute căi de diminuare a pierderilor. Cu toate ca acea catastrofă economică a reuşit să modifice perspectiva economică a lumii, în urma ei a lăsat oamenii pe gânduri şi a născut o nouă metodă de a negocia cu şi pentru recuperarea pagubelor neaşteptate.

Managementul a apărut pe o anumită treaptă de dezvoltare a societăţii umane ca o necesitate,respectiv la începutul acestui secol,când se pun bazele teoretice ale ştiinţei managementului.Ştiinţa managementului se bazează pe acumularea unei experienţe trecute şi pe necesitatea stringentă a găsirii unor soluţii pentru o mai bună organizare şi conducere a proceselor din ce în ce mai complexe care decurg din dezvoltarea impetuoasă a societăţii umane în ansamblul său.Managementul poate fi definit ca un grup de activităţi care cuprind planificarea şi adoptarea deciziilor,organizarea,conducerea şi controlul, îndreptate spre resursele umane,financiare,fizice şi de informaţii ale unei organizaţii, în vederea realizării obiectivelor acesteia cât mai eficient şi productiv.

Cu referire la Romania, trebuie să facem observaţia ca procesul de management al riscului "e sublim, dar lipseşte cu desăvârşire" comparativ cu alte ţări ale Europei de vest, deci, măsurând factorii de risc ai teritoriului ca şi ai mediului de afaceri, găsim lacune serioase în gândirea contemporanilor noştri care noi considerăm ca vor trebui să se aşeze şi ei în rândul afaceriştilor de anvergură externi. De asemenea, considerăm ca economia românească a ajuns la un plafon suficient de înalt şi la o stabilitate relativ solidă , astfel încât pierderile datorate crizelor să poată da naştere unor traume sociale de proporţii

Riscul există permanent,el însoţeşte ca o umbră toate afacerile băncii şi se produce sau nu în funcţie de condiţiile care i se creează

Dupa identificarea riscurilor,etapa următoare constă în analiza riscurilor şi a defectelor induse ,care se realizează în cadrul societăţilor bancare de către compartimente specializate.Se poate vorbi despre o analiză standard de risc la băncile comerciale,având în vedere reglementările în domeniu care există pe plan naţional.Identificarea şi analiza riscurilor devin o necesitate obiectivă,în condiţiile unor modificări intervenite în activitatea băncii sau în oferta să de pe piaţă.

Analiza riscurilor este permanentă,în concordanţă cu schimbările intervenite în tranzacţiile bancare.Ea începe la nivelul compartimentelor care pot expune banca la riscuri,urmărindu-se depistarea acestora înainte de a deveni o realitate,şi continuă cu evaluarea pe baza situaţiilor financiare şi contabile,care reflectă iminenta apariţiei riscurilor sau eventual producerea lor.

Gestionarea eficientă a riscurilor depinde în mare masură de capacitatea băncii de a reduce perioada de timp dintre momentul apariţiei şi momentul descoperirii acestora.

În procesul de gestiune a riscului principalele puncte critice sunt:

- resursele umane;

- disponibilitatea informaţiei;

- actualitatea informaţiei;

- discrepanţa între aşteptările managementului şi realităţile pieţei afacerilor;

- concurenţa;

- pierderea încrederii clienţilor;

- structura organizaţională;

- tehnologia;

- investiţiile raportate la profiturile previzionate, etc.

Obiectivele vizate de analiză de risc pentru un anume mediu de afaceri sunt:

- determinarea poziţiei strategice şi a ciclului de dezvoltare în care se află industria analizată;

- segmentarea cererii şi identificarea structurii acesteia determinate de numărul de companii de talie mică, mijlocie şi mare;

- existenţa capacităţilor neexplorate/neutilizate;

- masură rea volumului pieţei şi a propriei cote de piaţă;

- evaluarea barierelor de intrare şi ieşire de pe piaţă;

- analiza concurenţei sub aspectul: procesului managerial, clienţilor şi preţurilor;

- identificarea şi analiza factorilor caracteristici actuali ai pieţei, dar şi determinarea tendinţelor majore;

- identificarea şi analiza reglementărilor legale ale sectorului şi a intenţiilor de modificare a sectorului legislativ, etc.

Toate acestea pot determina gradul de turbulenţă al unui anume mediu de afaceri. În funcţie de această turbulenţă se poate apoi stabili o strategie de abordare.

Managementul riscului înseamnă tot ceea ce trebuie să facă o companie pentru a contracara un risc/o grupă de riscuri sau pentru a se pregati pentru ele.

Activitatea de management al riscurilor a înregistrat o evoluţie exponentială în ultimul deceniu. Acum zece ani instituţiile financiare nu aveau dezvoltată funcţia de management al riscurilor că şi componenta activă a derulării activităţii lor de zi cu zi. Factorul hotărâtor în dezvoltarea functiei de management al riscului în instituţiile financiare a fost determinat de falimentul băncii engleze Barings în 1995, eveniment care a concretizat şi a adus în atenţia publicului, în modul cel mai dur cu putinţă, consecinţele lipsei unui control eficient al activităţilor unei instituţii financiare. Urmare acestui scandal, la cel mai înalt nivel politic şi la nivelul autorităţilor de reglementare a pieţelor financiare a fost recunoscută şi accentuată importanţa funcţiilor de management al riscurilor la toate nivelele pieţei financiare, atât în cadrul instituţiilor financiare, cât şi la nivelul autorităţilor de reglementare din domeniu.

În prezent , provocarea este dată de aplicabilitatea practică a funcţiilor de management al riscului dezvoltate de-a lungul timpului.