Analiza tendințelor de dezvoltare a pietei lactatelor în contextul integrării

CAPITOLUL 1. BAZA TEORETICO - ȘTIINȚIFICĂ A INTEGRĂRII

1.1 Esența conceptului de integrare. Clasificarea integrării

Noțiunea de „integrare” provine din latinescul integro, integrare, respective integratio, care înseamnă a pune la un loc, a reuni mai multe părți într-un tot unitar sau în vederea constituirii unui întreg, a restabili, a întregi; în această situație elementele constitutive devin părți integrante. Preluat inițial din matematică termenul de „integrare” a fost preluat și de științele economice, acoperind o gamă largă de procese și fenomene.

În literatura de specialitate există mai multe criterii de tratare a noțiunii de „integrare economică”. Cel mai des prin integrare economică se subînțelege o integrare la nivel interstatal. Dicționarul explicativ al limbii române menționează că a integra înseamnă a (se) include, a (se) îngloba, a (se) încorpora, a (se) armoniza într-un tot. Un punct de vedere larg răspândit este cel referitor la trecerea de la microspații la macrospații, la „crearea unor ansambluri economice tot mai vaste” care să permită o productivitate sporită a muncii și o calitate superioară a mărfurilor.

Un alt punct de vedere consideră mai multe elemente economice pot fi integrate dacă relațiile dintre ele devin stabile și eficiente din punct de vedere economic. Această definiție este considerată prea „sociologică”, prea extinsă spre toate fenomenele economice.

S-a conturat și ideea unei integrări economice care să considere un grad mai înalt de extindere. „Mai întâi de toate există o integrare de gradul întâi, în care structurile producției și schimburilor sunt ordonate într-o formă mai mult sau mai puțin spontană”. Această ordonare este determinată de legea pieței concurențiale.

Preponderent noțiunea de integrare economică este utilizată la nivel interstatal. Este necesar de menționat că integrarea se poate realiza atât între întreprinderi, în cadrul unei ramuri, cât și la nivel inter - ramural. În această ordine de idei, reieșind din etimologia cuvântului, prin integrare se înțelege „combinarea părților într-un întreg și uniunea este un rezultat din combinarea unor părți ori a unor membri” sau „intrarea într-un ansamblu”.

Prin integrare se înțelege stabilirea unor legături implicite și explicite între membrii implicați direct sau indirect într-o activitate, în rezultatul cărora are loc formarea unui organism economic care contribuie la înlăturarea barierelor artificiale între aceștia și din funcționarea căruia au de câștigat toate părțile implicate.

Numai prin această prismă de idei pot fi justificate următoarele direcții de integrare a întreprinderilor: integrarea orizontală, verticală și conglomeratul.

Integrarea orizontală se caracterizează prin faptul că două sau mai multe întreprinderi concurente, care desfășoară aceeași activitate pe aceleași piețe se asociază prin diferite modalități de regrupare pentru a desfășura activități comune. Integrarea dată prezintă o serie de avantaje: realizarea unui avantaj concurențial, valorificarea factorului de sinergie, obținerea unei mase critice favorabile, trecerea pragurilor de creștere și accesul la piețele internaționale.

I. Avantajul concurențial se obține din aplicarea diferitor forme de asociere și de regrupare ce asigură mărirea cotei de piață ocupate și reducerea concurenței pe de-o parte, și desfășurarea unei concurențe mai puternice față de alte întreprinderi care activează în același domeniu pe de altă parte.

Asocierea pe orizontală contribuie la reducerea costurilor sau la realizarea în comun a unor acțiuni în interesul participanților, cum ar fi, realizarea unui produs nou de mare complexitate .

II. Sinergia este un alt avantaj al integrării pe orizontală, și definește fenomenul prin care regruparea a două sau mai multe activități permite să se obțină un rezultat superior sumei rezultatelor pe care le-ar furniza activitățile realizate în mod separat. În cazul integrării orizontale sinergia se obține din unirea unor active complementare care erau utilizate insuficient sau parțial, care integrate vor conduce la obținerea unor importante câștiguri.

III. Accesul la piețele internaționale se poate realiza de exemplu prin asocierea activităților de prospectare, de export sau de amplasare comercială în străinătate, activități care desfășurate separat nu sunt rentabile.