Aspecte Teoretice Privind Analiza economico-financiară

INTRODUCERE

Informaţia economică reprezintă un element indispensabil al progresului fiind prezent în toate domeniile de activitate. Informaţia economică în contextul dezvoltării economiei de piaţă şi al sporirii gradului de complexitate al acesteia, trebuie să se dezvolte corespunzător, astfel încât să poată reflecta exact situaţia patrimonială a întreprinderilor, să poată furniza elementele necesare luării deciziilor şi rezultatele activităţii economico-financiare [8].

În contextul reformei şi al tranziţiei la economia de piaţă, fiecare întreprindere, indiferent de dimensiune, sector de activitate sau formă de proprietate, se confruntă cu o serie de probleme privind cerinţele mediului în care îşi desfăşoară activitatea, îmbunătăţirea performanţelor economico-financiare şi capacitatea concurenţială în raport cu alte întreprinderi. Analiza economico-financiară are un rol important în realizarea acestor obiective, contribuind, prin metodele şi tehnicile utilizate, la cunoaşterea stării diferitelor fenomene, identificarea factorilor şi cauzelor care provoacă anumite disfuncţionalităţi şi luarea măsurilor corespunzătoare pentru reglarea şi optimizarea rezultatelor economico-financiare ale fiecărei întreprinderi [2].

Activitatea contabilă furnizează un sistem de informaţii corelat şi verificat, nelăsând loc subiectivismului şi promovând rigurozitate şi exactitate în reflectarea fenomenelor economico-financiare. Aceasta are o contribuţie importantă în economie prin conţinutul său, care îmbină armonios teoria abstractă cu realitatea fenomenelor studiate. Importanţa comunicării manageriale a crescut pe măsură ce firma şi-a extins graniţele, iar globalizarea tot mai accentuată a pieţelor de capital impune utilizarea, în toată lumea, a unui limbaj unic în contabilitate, fapt realizat prin armonizare și nominalizare [10].

Cea mai puţin răspândită şi cea mai costisitoare metodă de comunicare managerială o constituie situaţiile financiare, care de fapt reprezintă nucleul sintezelor contabilităţii. Utilizatorii informaţiei din situaţiile financiare caută să aprecieze rentabilitatea întreprinderii, în general, dar şi riscul de nelichiditate al acesteia [11].

Diagnosticul financiar presupune identificarea punctelor tari și a celor slabe aferente sitauației financiare a întreprinderii prin identificarea principalelor indicatori economici [12].

CAPITOLUL I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND ANALIZA ECONOMICO – FINANCIARĂ

În condițiile unei economii de piață, fiecare societate, indiferent de mărime, obiect de activitate trebuie să își îmbunătățească performanțele economico – financiare și capacitatea concurențială în raport cu celelalte întreprinderi aflate în concurență. Aceasta se realizează prin folosirea analizei economico – financiare ca instrument al managementului intern [10].

1.1. Rolul analizei economico - financiare

Prin analiză economico - financiară se urmărește în general activitatea economico - financiară a agentului economic la nivel micro sau macroeconomic pe care o cercetează dintr-un unghi de vedere propriu și anume din punct de vedere al rezultatului utilizării resurselor umane, materiale și financiare în scopul descoperirii și valorificării posibilităților de perfecționare în viitor [7].

Activitățile de conducere indiferent de nivelul la care se exercită implică cunoașterea proceselor de activitate economică a factorilor de influență și a cauzelor care determină anumite situații și este realizat prin intermediul analizei economico - financiare [5].

Analiza economico - financiară este unul dintre instrumentele de bază ale managementului modern performant, o disciplină indinspensabilă a acestuia iar în urma analizei este considerată amplificată [5].

În contextul mecanismelor pieței o dată cu creșterea gradului de complexitate a activității economice și financiare a întreprinderii cu profunde implicații în procesul de conducere care nu se mai poate realiza numai pe bază de experiență și rutină necesitând în plus analize pertinente care să stea la baza deciziilor operative și strategice [2].