Auditul intern al activității de creditare în contextul crizei economice

În prezent, sistemul bancar este în plină schimbare. Principalul motiv al acestui proces îl reprezintă criza economică actuală, însă există și o serie de alți factori care afectează această schimbare, cum ar fi: inerția şi obişnuința din cadrul organizației, echilibrul dificil între minimizarea riscului şi încetinirea procesului de schimbare, conflictele dintre departamente sau diferite persoane cu răspunderi în cadrul organizației, interesele personale, stresul cauzat de schimbare etc.

Într-o situaţie de recesiune economică există puţine certitudini pentru că nimeni nu ştie cu exactitate cât poate dura reaşezarea preţurilor activelor. Însă un întreprinzător este tocmai acela care poate să calculeze riscul asociat revenirii preţului activelor.

Sistemul bancar în perioada de recesiune este unul dintre pilonii calculării riscului asociat reaşezării preţului activelor. Prin natura activităţii sale, sectorul bancar acordă încredere (prin intermediul creditării) anumitor activităţi, ceea ce conduce la reaşezarea preţurilor relative ale activelor.

Sistemul bancar este o componentă fundamentală a circuitului economic, astfel încât se impune funcționarea sănătoasă a acestuia, fără sincope.

Activitatea bancară este strict reglementată prin legi, iar BNR acordă licențele de funcționare. O bancă trebuie să se conformeze unor indicatori de adecvare a capitalului, unor indicatori de lichiditate, trebuie să asigure rata rezervei minime obligatorii etc.

O altă caracteristică specifică activității bancare este necesitatea echilibrării riscului cu profitabilitatea, un rol esențial revenind în acest caz managementului lichidităților, ca urmarea a faptului că minimizarea riscului este un element primordial în activitatea bancară.

Băncile fiind societăți cu nivele manageriale complexe, deci cu piramidă organizațională înaltă, au o flexibilitate mai redusă, trebuind să îşi desfăşoare activitatea atât în perioade economice prospere, cât şi în perioade mai dificile. Orice bancă, cu atât mai mult Banca Transilvania este un element esențial în structura sistemului bancar în ansamblu. Dificultățile unei bănci ridică probleme în întrega economie şi implicit în sistemul bancar. Apare astfel necesitatea unei bune funcționări a sistemului bancar, ca urmare a interdependențelor existente între bănci şi clienți, interdependență bazată pe încredere şi obligații reciproce.

Aceasta se poate realiza printr-o supraveghere riguroasă și prin autoreglare cu raportarea la indicatori etalon. Auditul intern și extern reprezintă o bună modalitate de supraveghere și control a activității unei bănci.

Auditul intern este entitatea din interiorul organizației, care supraveghează întreaga activitate, respectarea normelor și a fluxurilor și care ajută la îmbunatățirea acestora, la eliminarea riscurilor și creșterea eficienței. Pentru aceasta, auditul intern trebuie să fie obiectiv și independent.

Auditul intern trebuie să acopere întreaga gama de activități dintr-o bancă și să analizeze toate riscurile specifice. Cele mai importante sunt riscul operațional și riscul de credit, pentru că se referă la activitatea cea mai profitabilă a băncii, dar care implică și cele mai mari riscuri. Riscul operațional poate fi monitorizat printr-o bună acoperire a normelor și printr-un audit de conformitate. Toate aceste riscuri specifice, atașate activității bancare pot avea o finalitate negativă și se pot concretiza în riscul reputațional, încrederea într-o instituție bancară fiind esențială atât pentru succesul acesteia, cât mai ales pentru buna funcționare și continuitate a activității sale.

Întrucât criza financiară a apărut pe fondul unei subestimări a riscului asociat deţinerii numerarului, reluarea creşterii economice este intrinsec legată de reevaluarea riscurilor din economie. Sistemul bancar din România, ca intermediar financiar, trebuie să găsească structura optimă de depozite şi credite, astfel încât să continue creditarea clienţilor (gospodării şi corporate) viabili şi să îşi minimizeze riscurile asumate.

MOTIVAȚIA, IMPORTANȚA ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

În prezent, se accentuează tot mai mult ideea de creștere a implicării auditului intern în gestionarea managementului riscului, cu predilecție spre categoria riscurilor operaționale și strategice.

Chiar dacă rolul auditului intern nu a fost privit ca fiind unul semnificativ, viitorul ne va aduce o intensificare a așteptărilor pe care managementul general și comitetul de audit le vor avea vizavi de auditul intern.

Prezenta lucrare încearcă să evidențieze importanța auditului bancar, urmărind eficiența acestuia în vederea reducerii riscului în sistemul bancar. În introducere este prezentată activitatea de audit intern bancar, atât din punct de vedere al importanței acesteia cât și din perspectiva economică actuală.

Primul capitol cuprinde obiectivele, sfera de cuprindere, principiile fundamentale precum și cadrul normativ al activității de audit intern bancar, pentru a oferi o imagine de ansamblu asupra tematicii studiate, care în acest caz este auditul intern bancar al activității de creditare sub influența crizei economice actuale.

Cel de-al doilea capitol este o abordare practică a tematicii la Banca Transilvania. În cuprinsul acestuia sunt surprinse toate etapele unei misiuni de audit intern bancar strict în domeniul creditării, în perioada actuală. Am ales această componentă a auditului intern bancar - activitatea de creditare - datorită importanței acesteia atât în ceea ce privește activitatea bancară în ansamblul ei cât și prin prisma faptului că aceasta poate constitui principalul motor al relansării economice prin asigurarea resurselor financiare necesare.

Capitolul al treilea este destinat concluziilor, atât generale - cu privire la importanța și rolul activității de audit intern în mimimizarea riscurilor și chiar în susținerea și relansarea economiei, cât și specifice - cu referire la strategia Băncii Transilvania pentru această perioadă în privința tematicii abordate.

Lucrarea este structurată astfel încât prezantarea problemei studiate să fie cât mai concisă şi la obiect. Organizarea pe capitole si subcapitole evidenţiază importanţa şi complexitatea studiului, evidenţiind legăturile logice dintre problemele studiate.

Instrumentele de investigare sunt în principiu compuse din literatura de specialitate pusă la dispoziţie precum şi legile aferente in vigoare. Bibliografia selectată asigură în acest fel unicitatea lucării si metodei de cercetare.